Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 394 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind intarirea disciplinei financiar-valutare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 20 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Total" - S.R.L. Reşiţa în Dosarul nr. 2.369/290/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Totodatã, se aratã cã textul legal criticat protejeazã interese de ordin general, şi anume evitarea evaziunii fiscale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 septembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.369/290/2008, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Total" - S.R.L. Reşiţa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsã plângerea autorului excepţiei cu privire la un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevãzute de <>art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul legal criticat impune o restricţie nejustificatã accesului liber al persoanei la o activitate economicã şi la liberã iniţiativã.
Se ajunge la situaţia ca persoana juridicã în cauzã sã nu mai poatã dispune în mod liber de bunurile sale. Totodatã, se apreciazã cã, prin stabilirea unui plafon maxim al plãţilor în numerar pe care le pot efectua persoanele juridice şi prin sancţionarea cu amenzi disproporţionat de mari a depãşirii acestui plafon se acţioneazã în folosul bãncilor şi al statului, încãlcându-se principiul egalitãţii în drepturi. În urma acestei discriminãri, bãncile câştigã, iar agenţii economici pierd. Totodatã, aceastã reglementare legalã împiedicã exercitarea activitãţii economice şi libera iniţiativã, reprimându-se voinţa agentului economic de a-şi stinge obligaţiile şi de a-şi încasa creanţele în modul pe care îl considerã cel mai potrivit.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile <>art. 5 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, aceasta se referã la <>art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 , text asupra cãruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie. Art. 5 alin. 2 lit. c) are urmãtorul cuprins:
"Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plãţi în numerar în urmãtoarele cazuri: [...]
c) plãţi cãtre persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plãţile cãtre o singurã persoanã juridicã fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumã de 50.000.000 lei. Sunt interzise plãţile fragmentate în numerar cãtre furnizorii de bunuri şi servicii, pentru facturile a cãror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plãţi cãtre o singurã persoanã juridicã în limita unui plafon zilnic în numerar în sumã de 100.000.000 lei, în cazul plãţilor cãtre reţelele de magazine de tipul Cash & Carry, care sunt organizate şi funcţioneazã în baza legislaţiei în vigoare. Sunt interzise plãţile fragmentate în numerar cãtre astfel de magazine, pentru facturile a cãror valoare este mai mare de 100.000.000 lei."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privatã, art. 45 privind libertatea economicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin mai multe decizii, spre exemplu, <>Decizia nr. 1.067 din 14 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, şi <>Decizia nr. 415 din 3 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 11 iunie 2007, Curtea a constatat constituţionalitatea textului supus controlului de constituţionalitate prin raportare la argumente similare.
Astfel, Curtea a statuat cã dispoziţiile de lege criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor juridice care efectueazã plãţi şi încasãri în numerar, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Bãncile, ca mijlocitori de plãţi şi încasãri între agenţi economici, nu se aflã în aceeaşi situaţie cu celelalte persoane juridice, iar comisionul reprezintã o platã pentru serviciile efectuate. În ceea ce priveşte pretinsa poziţie privilegiatã a statului, s-a reţinut cã <>art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 nu creeazã o situaţie privilegiatã pentru stat, ci asigurã îndeplinirea obligaţiilor constituţionale ce revin acestuia.
De asemenea, Curtea a stabilit cã, potrivit prevederilor art. 45 din Constituţie, accesul persoanei la o activitate economicã şi libera iniţiativã pot fi exercitate numai în condiţiile legii. Or, dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu îngrãdesc în niciun fel exerciţiul dreptului de acces la o activitate economicã şi nici al liberei iniţiative, reglementând doar condiţiile în care pot fi efectuate plãţile şi încasãrile în numerar.
În fine, Curtea a reţinut cã dreptul de proprietate, aşa cum este consacrat de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, nu este un drept absolut, limitele şi conţinutul dreptului de proprietate fiind stabilite prin lege. Astfel, legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Prevederile de lege criticate nu fac decât sã dea expresie acestui text din Constituţie, stabilind cadrul exercitãrii dreptului de proprietate în acord cu necesitatea stabilirii unei ordini în operaţiunile financiare desfãşurate de cãtre persoanele juridice, a cãror monitorizare faciliteazã evidenţa circulaţiei monetare, între altele, şi pentru a preveni eventualele acte de evaziune fiscalã.
Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Total" - S.R.L. Reşiţa în Dosarul nr. 2.369/290/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
