Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 393 din 24 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3^1) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 337 din 16 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã, excepţie ridicatã de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 5.066/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã şi de Dan Leaşã în Dosarul nr. 812/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent-şef referã asupra cauzei şi aratã cã partea Daniel Munteanu a depus la dosar o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui avocat.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea, deliberând, respinge cererea privind acordarea unui nou termen de judecatã în vederea apãrãrii.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.165D/2010 şi nr. 2.311D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 2.311D/2010 la Dosarul nr. 2.165D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.066/86/2009, Tribunalul Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã.
Excepţia a fost ridicatã de Ovidiu Rusu într-o cauzã penalã.
Prin Încheierea nr. 51/F din 27 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 812/46/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã.
Excepţia a fost ridicatã de Dan Leaşã într-o cauzã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile legale menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. l), art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 132 alin. (1), deoarece au fost adoptate într-un domeniu privind instituţiile fundamentale ale statului, cum este Ministerul Public, instituţie constituţionalã ce trebuie sã funcţioneze unitar şi coerent, pe principiile legalitãţii, imparţialitãţii şi controlului ierarhic. Or, în acest domeniu nu pot fi emise ordonanţe de urgenţã de cãtre Guvern. De asemenea, dispoziţiile legale criticate contravin şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concretizatã în Decizia nr. 235/2005.
Instanţele de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 54/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006. De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002, aşa cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 şi Legea nr. 54/2006, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
- Art. 1 alin. (1) şi alin. (3^1): "(1) Prin prezenta ordonanţã de urgenţã se înfiinţeazã Direcţia Naţionalã Anticorupţie, ca structurã cu personalitate juridicã, în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie. [... ]
(3^1) Procurorul şef al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţionalã Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţioneazã conflictele de competenţã apãrute între Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi celelalte structuri sau unitãţi din cadrul Ministerului Public.";
- Art. 4 alin. (1): "Direcţia Naţionalã Anticorupţie este condusã de un procuror şef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. l) referitoare la domeniul de reglementare al legii organice, art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţã şi art. 132 alin. (1) privind statutul procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, şi Decizia nr. 377 din 25 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate care urmãreau nerespectarea de cãtre executiv a cerinţelor şi criteriilor referitoare la condiţiile adoptãrii ordonanţei de urgenţã criticate, precum şi la domeniile în care nu poate fi adoptat astfel de act normativ.
În plus, Curtea a constatat cã Legea nr. 54/2006 a fost adoptatã de Parlament cu respectarea prevederilor constituţionale ale art. 75 şi art. 76 alin. (1).
De asemenea, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 297 din 23 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 şi ale art. 1 alin. (1) şi alin. (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002, statuând cã este neîntemeiatã critica privind încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (6). În acest sens, Curtea a reţinut, referitor la interdicţia Guvernului de a adopta o ordonanţã de urgenţã în domeniul instituţiilor fundamentale ale statului, în speţã, Ministerul Public, cã fondul reglementãrii constituit de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 nu afecteazã instituţia Ministerului Public, transformarea Parchetului Naţional Anticorupţie în Direcţia Naţionalã Anticorupţie fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din raţiuni de conformitate cu Legea fundamentalã şi impuse la rândul lor de Decizia Curţii Constituţionale nr. 235/2005, definitivã şi general obligatorie, şi, pe de altã parte, din necesitatea îmbunãtãţirii activitãţii acestei structuri specializate. Întrucât prin natura şi finalitatea reglementãrii criticate nu s-au evidenţiat aspecte negative menite a perturba organizarea şi funcţionarea Ministerului Public, Curtea a respins o astfel de criticã.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009, Curtea a statuat cã este neîntemeiatã critica privind încãlcarea prevederilor art. 132 din Constituţie, prin faptul cã Direcţia Naţionalã Anticorupţie a fost conceputã ca structurã cu personalitate juridicã în cadrul Ministerului Public, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentalã, "Ministerul Public îşi exercitã atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii", condiţii care au stat şi la fundamentarea organizãrii şi funcţionãrii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Faptul cã în art. 1 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 s-a prevãzut cã procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţionalã Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii nu justificã susţinerea cã textul de lege este neconstituţional. Dimpotrivã, având în vedere şi prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora procurorii îşi desfãşoarã activitatea pe baza principiilor, legalitãţii, imparţialitãţii şi controlului ierarhic, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituţionale menţionate şi o subliniere a naturii juridice a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aceea de magistraturã specialã instituitã pentru combaterea infracţiunilor de corupţie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care fundamenteazã deciziile sus-citate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã, excepţie ridicatã de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 5.066/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã şi de Dan Leaşã în Dosarul nr. 812/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
