Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 393 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (1^1), art. 11 alin. (1) si art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1), art. 11 alin. (1) şi <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RR Turism" S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.599/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 29 septembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.599/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1), art. 11 alin. (1) şi <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RR Turism" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã aceste taxe nu ar trebui avansate anticipat de cãtre pãrţi, ci doar dupã soluţionarea cauzei. Se aratã cã este încãlcat dreptul la un proces echitabil, întrucât, neplãtindu-se în prealabil taxa judiciarã de timbru, acţiunea va fi respinsã ca netimbratã, fãrã a se mai putea pune concluzii pe fondul cauzei. Se mai apreciazã cã nu în toate cazurile acţiunile în realizarea dreptului tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unei valori patrimoniale, astfel încât nu s-ar justifica taxarea acţiunii la valoarea bunului. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (1^1), art. 11 alin. (1) şi <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au urmãtorul cuprins: - Art. 2 alin. (1) şi (1^1): "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel: [...] (1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã este scutitã de taxã de timbru dacã este accesorie cererii privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial". - Art. 11 alin. (1): "Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotãrârilor judecãtoreşti se taxeazã cu 50% din: - taxa datoratã pentru cererea sau acţiunea neevaluabilã în bani, soluţionatã de prima instanţã; - taxa datoratã la suma contestatã, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani". - Art. 20 alin. (3): "(3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii". Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele: Cu privire la aspectele criticate în prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea s-a pronunţat de nenumãrate ori. În acest sens, amintim, cu titlu exemplificativ: <>Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, <>Decizia nr. 808 din 19 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, <>Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, şi <>Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009. Prin aceste decizii Curtea a reţinut cã accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Atât obligaţia de platã a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplicã deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi naturã, neexistând discriminãri sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. Din cele de mai sus rezultã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 24 din Constituţie. De asemenea, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut cã, în cazul drepturilor patrimoniale şi al actelor juridice patrimoniale, acţiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluţiune sau reziliere au caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun evaluabil în bani. Or, apare ca fiind pe deplin justificatã soluţia adoptatã de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1^1) din lege în materia timbrãrii unor astfel de acţiuni cu o taxã calculatã în funcţie de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acţiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1). Aşa fiind, pentru acţiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacã se solicitã sau nu, distinct, repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, taxarea acţiunii se va face la valoarea bunului, în vreme ce taxa cu valoare fixã urmeazã a fi datoratã numai în cazul acţiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice nepatrimoniale. Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1), art. 11 alin. (1) şi <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RR Turism" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.599/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
