Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 393 din 12 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50^1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor privatizari
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 778 din 26 august 2005
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 84/COM/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A., prin consilier juridic, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã. Se susţine cã restricţia prevãzutã în textul de lege criticat nu se încadreazã în nici una dintre situaţiile prevãzute de dispoziţiile art. 53 din Constituţie, care sã justifice interdicţia instituitã de dispoziţiile <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 .
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt aplicabile în condiţiile în care dreptul de a participa la privatizarea societãţilor comerciale nu este un drept fundamental.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 84/COM/2005, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , ale <>art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 şi ale articolului unic pct. 18 din <>Legea nr. 442/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. într-o cauzã având ca obiect cererea formulatã de aceasta privind obligarea AVAS de a desfãşura şi finaliza procedurile de privatizare ce îi revin prin lege.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile "<>art. 35 alin. 1 lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , coroborat cu prevederile <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 442/2004 , referindu-se la interdicţia/incapacitatea specialã a AVAS de a încheia contracte de natura celor prevãzute la art. 14, şi, respectiv, de a nu putea înstrãina direct sau indirect, prin persoane interpuse, bunuri supuse valorificãrii prin contracte (operaţiuni de privatizare, astfel cum acestea sunt definite de lege), cu - printre alţii - acţionarii unui debitor cedat, constituie o restrângere nejustificatã a exerciţiului unor drepturi, respectiv al dreptului unei persoane juridice de naţionalitate românã de a participa la procesul de privatizare a unei societãţi comerciale la care aceasta este acţionar [...]". Se încalcã astfel, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 53 din Constituţie. Or, se aratã în continuare, "aşa cum se poate observa din interpretarea literalã a textului <>art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , coroborat cu prevederile <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , în cauza dedusã judecãţii nu existã nici una din raţiunile ori situaţiile prevãzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie care sã justifice interdicţia unui acţionar al unei societãţi - debitor cedat cãtre AVAS, care sã determine incapacitatea atât a AVAS, cât şi a potenţialilor investitori interesaţi în privatizarea unei astfel de societãţi de a încheia contracte de vânzare-cumpãrare de acţiuni".
Autorul excepţiei considerã totodatã cã textele legale criticate "se abat substanţial de la principiile şi regulile consacrate de Secţiunea I a Capitolului II al <>Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii".
Se mai aratã, în argumentarea susţinerii, cã dispoziţiile criticate încalcã "şi principiul libertãţii economice reglementat de art. 45, precum şi art. 135 - ambele din Constituţie, şi care vizeazã libera concurenţã, libera iniţiativã, libertatea comerţului şi alte valori fundamentale ale unei economii de piaţã, aşa cum este economia României - potrivit enunţului textului art. 135 alin. (1)".
În ceea ce priveşte invocarea art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, autorul excepţiei considerã cã prevederile criticate "încalcã principiul libertãţii comerţului (adicã al posibilitãţii legale de a încheia orice act sau fapt de comerţ care se circumscrie obiectului de activitate statutar al persoanelor implicate în astfel de operaţiuni) [...], şi principiul liberei concurenţe în domeniul investiţiilor financiare, întrucât prin instituirea unei bariere legale nejustificate de exigenţele art. 53 din Constituţie se împiedicã accesul agenţilor economici interesaţi pe o piaţã caracteristicã, cu consecinţe posibil nefavorabile pentru o economie bazatã pe libera concurenţã".
Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã "este fireascã interdicţia impusã de <>art. 35 alin. 1 lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 prin care se dispune cã AVAS-ul nu poate încheia contracte de privatizare cu acţionarii unor societãţi aflate în situaţia de a fi debitori cedaţi cãtre AVAS, precum şi cea a <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , aprobatã prin <>Legea nr. 442/2004 , care nu dã dreptul persoanelor fizice sau juridice, române ori strãine, care se regãsesc într-una din situaţiile <>art. 35 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, sã participe la procesul de privatizare". În consecinţã, considerã cã nu sunt încãlcate prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie.
Totodatã, instanţa de judecatã apreciazã cã nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 45 şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere Guvernul aratã cã nu sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 45 privind libertatea economicã şi cele ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Totodatã, Guvernul susţine cã prevederile legale criticate "sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentalã". În punctul de vedere prezentat, Guvernul apreciazã cã "limitãrile privind participarea la procesul de privatizare a anumitor categorii de persoane, pe care legiuitorul le-a avut în vedere, nu sunt de naturã sã aducã o restrângere a exerciţiului drepturilor sau libertãţilor, inclusiv libertãţii comerţului, întrucât mãsurile sunt atât de moralitate, prin eliminarea unor inechitãţi şi privilegii la participarea la procesul privatizãrii, cât şi de performanţã în realizarea acestui proces". Totodatã, mãsurile dispuse prin ordonanţele de urgenţã în cauzã vin, dimpotrivã, sã întãreascã protecţia concurenţei loiale, iar nu sã încalce libera concurenţã.
Guvernul mai aratã cã "procesul de privatizare presupune şi implicã, totodatã, o însãnãtoşire a mediului economic, ceea ce impune, în mod necesar, şi o reglementare corespunzãtoare a condiţiilor şi limitelor în care persoanele fizice sau juridice interesate pot accede la activitãţi economice şi comerciale".
Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale.
Referitor la critica de neconstituţionalitate formulatã prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie, se apreciazã cã "finalizarea privatizãrii în mod accelerat a societãţilor comerciale care se mai aflã în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului justificã aplicarea unor prevederi speciale, aşa cum sunt şi cele indicate. Astfel, dispoziţiile legale criticate, referitoare la procesul de privatizare a persoanelor fizice sau juridice, se înscriu în reglementãrile menite sã asigure îndeplinirea obligaţiei statului de a ocroti economia de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de prevederile art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului considerã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece "dispoziţiile legale indicate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale".
În legãturã cu critica de neconstituţionalitate prin care se invocã incompatibilitatea textului criticat cu dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece "interdicţia Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului de a înstrãina bunuri supuse valorificãrii nu îngrãdeşte sub nici un aspect accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii". În sensul celor arãtate, Avocatului Poporului face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 231/2002 şi nr. 189/2003.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 442/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004, precum şi cele ale <>art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, aprobatã prin <>Legea nr. 409/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001.
Examinând aceste prevederi legale, Curtea constatã cã, deşi instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , ale <>art. 35 alin. 1 lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 şi ale articolului unic pct. 18 din <>Legea nr. 442/2004 , în realitate, critica de neconstituţionalitate se referã la <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , text introdus prin articolul unic pct. 18 din <>Legea nr. 442/2004 . În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , acestea sunt incluse în dispoziţiile <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , care fac trimitere la întreg textul <>art. 35 al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 . Acest din urmã text stabileşte, sub sancţiunea nulitãţii, interdicţii cu privire la încheierea contractelor de valorificare a unor active bancare.
În consecinţã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , care au urmãtoarea redactare:
- Art. 50^1: "(3) Nu vor putea participa la procesul de privatizare persoanele fizice sau juridice, române ori strãine care se regãsesc în oricare dintre situaţiile prevãzute la <>art. 35 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , republicatã, cu modificãrile ulterioare."
Dispoziţiile <>art. 35 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , la care face trimitere textul de lege criticat, au urmãtorul cuprins:
- Art. 35 alin. (1) lit. a), b) şi c): "(1) AVAB nu poate încheia contracte de natura celor prevãzute la art. 14 şi nu poate înstrãina, direct sau indirect, prin persoane interpuse, bunuri supuse valorificãrii, prin contracte cu:
a) debitorii cedaţi ori fidejusorii acestora;
b) foştii proprietari ai bunurilor intrate în patrimoiul AVAB ca urmare a parcurgerii de cãtre aceasta ori de cãtre bancã a unor proceduri de executare silitã sau de realizare a garanţiilor reale;
c) soţul/soţia, rudele şi afinii pânã la gradul al patrulea inclusiv ale persoanelor prevãzute la lit. a) şi b) sau, dupã caz, acţionarii, administratorii şi directorii persoanelor juridice aflate în una dintre situaţiile prevãzute la lit. a) şi b)."
Autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate restrâng nejustificat exerciţiul unor drepturi, şi anume dreptul persoanelor juridice române de a participa la privatizarea societãţilor comerciale la care sunt acţionari, fiind astfel încãlcate dispoziţiile art. 53, ale art. 45 şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie.
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au urmãtorul cuprins:
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Din analiza textului de lege criticat Curtea reţine cã, în realitate, dispoziţia legalã este justificatã, întrucât stabileşte cã la procesul de privatizare nu pot participa anumite categorii de persoane fizice sau juridice care au o strânsã legãturã cu societatea care se privatizeazã, şi anume debitorii cedaţi ori fidejusorii acestora, foştii proprietari ai bunurilor intrate în patrimoniul AVAS ca urmare a parcurgerii de cãtre acesta a unor proceduri de executare silitã sau de realizare a garanţiilor reale, soţul/soţia, rudele şi afinii pânã la gradul al patrulea inclusiv ale acestor persoane, precum şi acţionarii, administratorii şi directorii persoanelor juridice aflate în una dintre aceste situaţii.
Aceste incompatibilitãţi au atât raţiuni de ordin economic, prin urmãrirea realizãrii procesului de privatizare în condiţii de performanţã, cât şi raţiuni de ordin moral, prin înlãturarea unor categorii de persoane care ar putea profita de poziţia lor ori care ar fi beneficiat de pe urma unei situaţii economice dificile în care s-ar fi aflat societatea supusã privatizãrii.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economicã, Curtea reţine cã textul de lege criticat, prin conţinutul sãu, nu este de naturã sã împiedice accesul liber al persoanei la o activitate economicã şi libera iniţiativã. De altfel, autorul excepţiei de neconstituţionalitate este o societate de investiţii care desfãşoarã, în mod evident, activitãţi economice. Pe de altã parte, textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei garanteazã exercitarea accesului liber la o activitate economicã şi libera iniţiativã, în condiţiile legii, iar nu în mod absolut.
De asemenea, în legãturã cu susţinerea referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie privind restrângerea unor drepturi şi libertãţi fundamentale, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã, întrucât textul de lege criticat se referã la exceptarea de la procesul de privatizare a acelor persoane care au o anumitã legãturã cu societatea care se privatizeazã, iar nu la restrângerea unor drepturi sau libertãţi constituţionale.
Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi susţinerea privind incompatibilitatea textului de lege criticat cu prevederile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. Aceasta, întrucât actul normativ al cãrui text se criticã vizeazã, aşa cum indicã titlul şi conţinutul sãu, mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, obiectiv de interes general, în deplin acord cu prevederile textelor constituţionale invocate.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 84/COM/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
