Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 392 din 5 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea si functionarea Serviciului de Protectie si Paza
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.042 din 11 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pazã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Victor Gheorghe Zamfir în Dosarul nr. 634/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, personal, precum şi partea Serviciul de Protecţie şi Pazã, prin consilier juridic cu delegaţie la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, susţinând cã dispoziţiile textului criticat impun, pentru cumpãrarea locuinţei de serviciu, condiţii mai aspre angajaţilor Serviciului de Protecţie şi Pazã în raport cu personalul din alte instituţii publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã, instituindu-se astfel un regim discriminatoriu.
Reprezentantul Serviciului de Protecţie şi Pazã solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât reglementarea supusã controlului nu face nici o discriminare pe considerente arbitare între subiecţii cãrora li se aplicã, ci reprezintã o concretizare a dreptului unitãţilor economice şi bugetare de stat care deţin locuinţe de serviciu destinate închirierii propriilor salariaţi de a stabili modul de înstrãinare a acestor locuinţe, drept prevãzut de <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi a cãrui exercitare nu poate fi consideratã neconstituţionalã. În continuare, aratã cã legiuitorul a considerat oportun şi pertinent sã dea libertate fiecãrei instituţii bugetare, în sensul stabilirii anumitor condiţii pentru atribuirea prin vânzare a locuinţelor de serviciu pe care le deţin, care sã evidenţieze specificul şi realitãţile obiective din cadrul fiecãreia.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi solicitã respingerea acesteia, întrucât situaţia angajaţilor Serviciului de Protecţie şi Pazã nu este identicã cu cea a celorlalţi angajaţi din alte instituţii publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã. Aceastã diferenţiere este dedusã chiar din faptul cã legiuitorul a înţeles sã reglementeze statutul fiecãrei astfel de categorii prin legi distincte.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 634/2004, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pazã. Excepţia a fost ridicatã de Victor Gheorghe Zamfir, într-o cauzã civilã având ca obiect obligaţia de a încheia un contract de vânzare-cumpãrare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine cã <>art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 încalcã prevederile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin instituirea unei diferenţe de tratament juridic între personalul Serviciului de Protecţie şi Pazã şi personalul din alte instituţii publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã, în ceea ce priveşte condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru cumpãrarea unei locuinţe de serviciu. Astfel, prin textul de lege criticat, angajaţilor Serviciului de Protecţie şi Pazã li se cere sã îndeplineascã, în afara condiţiei de a avea o vechime de cel puţin 10 ani în funcţii militare, comunã pentru tot personalul care face parte din instituţiile publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã, o condiţie suplimentarã, şi anume aceea de a avea o vechime de minimum 5 ani în Serviciul de Protecţie şi Pazã. Autorul excepţiei afirmã cã "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sã se justifice raţional, în respectul principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice". În motivarea excepţiei, invocã şi prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie, care permit corelarea dispoziţiilor constituţionale cu tratatele şi pactele la care România este parte, precizând cã principiul nediscriminãrii este statuat şi în art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 2 alin. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi în art. 12 al pãrţii a II-a din Carta socialã europeanã revizuitã.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, egalitatea de tratament presupunând ca subiecţii la care se referã sã se afle în situaţii similare. În continuare, aratã cã <>Legea nr. 85/1992 , care este legea-cadru în materia vânzãrii de locuinţe şi spaţii cu alte destinaţii construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, "permite expres ca modul de înstrãinare a locuinţelor de serviciu deţinute de unitãţile bugetare sã fie stabilit de conducerea unitãţii bugetare în cauzã, fãrã a limita în vreun fel acest drept. Prin urmare, Serviciul de Protecţie şi Pazã este îndrituit de lege sã stabileascã, prin propria lege de organizare şi funcţionare, condiţiile de înstrãinare a locuinţelor de serviciu construite din fondurile proprii".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, prin punctul sãu de vedere comunicat cu Adresa nr. 5/6.679/A.N. purtând data de 19 iulie 2004, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pazã sunt constituţionale, întrucât reglementarea diferitã, prin acte normative distincte, a condiţiilor de cumpãrare a locuinţei de serviciu impuse unor categorii diferite de persoane "reprezintã o opţiune a legiuitorului, neputând fi vorba de o încãlcare a dispoziţiilor constituţionale care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor". Exemplificând cu <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 179 din 22 aprilie 2004 , precizeazã cã egalitatea de tratament se referã la situaţii identice şi nicidecum la situaţii diferite, astfel cã, dacã la situaţii egale tratamentul juridic trebuie sã fie egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate sã fie decât diferit.
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere în data de 25 iunie 2004, cu Adresa nr. 5.280, în care apreciazã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate, întrucât prin <>art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 nu se aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în faţa legii. Aratã cã textul de lege ce formeazã obiectul excepţiei "se aplicã în mod egal oricãrei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei". În continuare, face menţiunea cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã "încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi existã atunci când se aplicã un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã a exista o motivare obiectivã şi rezonabilã, sau dacã existã o disproporţie între scopul urmãrit prin tratament inegal şi mijloacele folosite", menţionând în acest sens Decizia nr. 107 din 13 iunie 2000.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicatã, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pazã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 22 octombrie 1998, articol introdus prin <>Legea nr. 67/2003 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 103/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pazã. Conţinutul prevederilor menţionate este urmãtorul:
- Art. 22^2 alin. (1): "Personalul Serviciului de Protecţie şi Pazã, titular al unui contract de închiriere a unei locuinţe de serviciu, cu o vechime în forţele armate de 10 ani, din care minimum 5 ani în Serviciul de Protecţie şi Pazã, poate cumpãra locuinţa de serviciu. Sumele încasate din vânzarea locuinţelor de serviciu se reţin integral de Serviciul de Protecţie şi Pazã şi se utilizeazã pentru achiziţia altor spaţii locative cu aceeaşi destinaţie."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege sunt contrare art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 4 alin. (2): "România este patria comunã şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã.";
- Art. 11: "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea Constituţiei.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
Autorul excepţiei invocã, de asemenea, încãlcarea art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 2 alin. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, toate referitoare, în esenţã, la principiul nediscriminãrii în faţa legii, precum şi încãlcarea art. 12 al pãrţii a II-a din Carta socialã europeanã revizuitã - "Dreptul la securitate socialã".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã autorul acesteia susţine cã <>art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, întrucât creeazã personalului Serviciului de Protecţie şi Pazã o situaţie dezavantajoasã în raport cu personalul din alte instituţii publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã, prin suplimentarea condiţiilor pe care angajaţii Serviciului de Protecţie şi Pazã trebuie sã le întruneascã pentru cumpãrarea locuinţei de serviciu. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate se prevaleazã şi de faptul cã, în conformitate cu <>art. 109 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, toţi ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii, indiferent de apartenenţa lor la o anumitã instituţie care face parte din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã, deci inclusiv angajaţii Serviciului de Protecţie şi Pazã, se bucurã de aceleaşi drepturi şi obligaţii, prevãzute de regulamentele militare.
În deplin acord cu prevederile internaţionale invocate în susţinerea criticii de neconstituţionalitate, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţionalã a statuat cã egalitatea în drepturi nu exclude un tratament juridic diferit în cazul unor situaţii juridice diferite, când acesta are o justificare obiectivã şi raţionalã.
Critica de neconstituţionalitate formulatã de autorul excepţiei nu este întemeiatã, întrucât inegalitatea de tratament nu poate fi dedusã prin raportarea situaţiei personalului Serviciului de Protecţie şi Pazã la cea a unor alte categorii de angajaţi. Discriminarea intervine atunci când la situaţii egale soluţia legislativã este diferitã. Or, în cazul de faţã nu existã diferenţieri de tratament juridic între cetãţenii aparţinând aceleiaşi clase de angajaţi, respectiv personalului Serviciului de Protecţie şi Pazã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pazã, excepţie ridicatã de Victor Gheorghe Zamfir în Dosarul nr. 634/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
