Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 392 din 26 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 361 din 29 mai 2012
Petre Lãzãroiu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Bogdan Valentin Bãrbuceanu în Dosarul nr. 6.249/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.423D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi de menţinere a practicii Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.249/105/2008, Tribunalul Prahova - Secţia I civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Bogdan Valentin Bãrbuceanu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de obligare la restituirea unui bun mobil şi la plata prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosinţa acestuia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 167 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora instanţa poate încuviinţa probele numai dacã socoteşte cã acestea pot duce la dezlegarea pricinii, sunt de naturã a îngrãdi accesul liber la justiţie, întrucât orice probã care are legãturã cu cauza poate contribui la aflarea adevãrului, şi cã aprecierea probelor nu ar trebui lãsatã la latitudinea instanţei, ci ar trebui sã fie distinct şi clar reglementatã.
Tribunalul Prahova - Secţia I civilã, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã textul criticat este constituţional. Se susţine, în acest sens, cã acesta nu încalcã prevederile art. 21 din Constituţie şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 703 din 31 mai 2011, nr. 981 din 25 iunie 2009 şi nr. 887 din 16 iunie 2009.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei , precum şi Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 167 din Codul de procedurã civilã. Din analiza notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea reţine cã, în realitate, acesta criticã dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, asupra cãrora instanţa de contencios constituţional urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie. Acestea au urmãtorul cuprins: "Dovezile se pot încuviinţa numai dacã instanţa socoteşte cã ele pot sã aducã dezlegarea pricinii, afarã de cazul când ar fi primejdie ca ele sã se piardã prin întârziere".
Se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 din Constituţie referitor la liberul acces la justiţie şi ale art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b)-d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cu privire la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 1.184 din 15 septembrie 2011 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 15 noiembrie 2011, Decizia nr. 1.451 din 5 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 981 din 25 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã în raport cu critici similare. Curtea a reţinut cã dispoziţiile legale criticate conferã instanţelor de judecatã competenţa de a hotãrî asupra admisibilitãţii unor probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa lor, ceea ce constituie un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinutã sã o finalizeze printr-o hotãrâre legalã şi temeinicã. Dincolo de raţiunile care impun şi justificã o atare prerogativã, consacrarea ei prin lege nu relevã niciun fel de neconstituţionalitate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã conducã la schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de cele arãtate, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedurã civilã prevãd îndatorirea judecãtorului de a stãrui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşealã privind aflarea adevãrului în cauzã, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectã a legii, în scopul pronunţãrii unei hotãrâri temeinice şi legale, consacrând astfel rolul activ al instanţei judecãtoreşti în soluţionarea cauzei. Curtea, ţinând cont de textul legal citat, constatã cã o expresie a acestui rol este şi competenţa instanţelor judecãtoreşti de a administra probele necesare în vederea lãmuririi cauzelor. De aceea, se justificã şi competenţa acestora de a hotãrî prin încuviinţarea probelor propuse de pãrţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Bogdan Valentin Bãrbuceanu în Dosarul nr. 6.249/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa din data de 26 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
