Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 392 din 14 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 29 august 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, excepţie ridicată de Cristina Petrică în Dosarul nr. 6.958/99/2014 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 1.564D/2015 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, deoarece autoarea excepţiei nu a indicat dispoziţiile din Constituţie faţă de care prevederile de lege criticate ar fi în contradicţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
4. Prin Sentinţa civilă nr. 10.824 din 30 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.958/99/2014, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cristina Petrică într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatare a existenţei unui imobil şi, în subsidiar, de emitere a autorizaţiei de construire cu privire la acesta.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia solicită în mod expres Curţii Constituţionale să stabilească sensul "corect" al noţiunii de "autorizaţie", şi anume: a) cel din Recomandarea Consiliului Europei nr. 97/344 din 22 aprilie 1997 pentru îmbunătăţirea şi simplificarea mediului de afaceri, care a vizat un sens larg, incluzând orice domeniu referitor la atribuţiile administraţiei publice, cu excepţia activităţilor nucleare, a celor care privesc regimul armelor de foc, muniţiilor şi explozivilor, regimul drogurilor şi precursorilor, precum şi autorizaţiilor din domeniul siguranţei naţionale; b) cel stabilit prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 13 din 16 septembrie 2013, care exclude din noţiunea de "autorizaţie" situaţiile reglementate de art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi în art. 29 şi art. 44 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare. Autoarea excepţiei consideră că Decizia nr. 13 din 16 septembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "nu este conformă politicii europene, stabilită prin Recomandarea CE nr. 97/344 din 22 aprilie 1997" şi apreciază, prin urmare, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "şi-a depăşit propria competenţă interferând cu cea a Curţii Constituţionale", făcând trimitere, în acest sens, la dispoziţiile art. 146 alin. (1) lit. a), b) şi d) din Constituţie referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.
6. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, exprimându-şi opinia, arată că sensul noţiunii de "autorizaţie" este cel reţinut de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, fiind astfel exclusă Recomandarea Consiliului Europei nr. 97/344 din 22 aprilie 1997, ce a vizat un sens mai larg, inaplicabil în speţă, în contextul reglementării unor dispoziţii speciale în cuprinsul Legii nr. 50/1991. Instanţa judecătorească reţine că autoarea excepţiei nici nu a indicat exact care ar fi normele constituţionale pretins încălcate.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Guvernul apreciază că excepţia este inadmisibilă, deoarece, pe de o parte, autoarea sa nu o motivează şi nici nu indică textele din Constituţie pretins a fi încălcate, iar pe de altă parte precizează că nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale analiza conformităţii unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, cu dispoziţiile Constituţiei.
9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 627 din 29 mai 2008 şi nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 şi raportat la faptul că autoarea sa nu a indicat niciun text constituţional pretins a fi încălcat. În plus, apreciază că excepţia nu îndeplineşte cerinţa "legăturii textului de lege criticat cu soluţionarea cauzei", prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate. Or, dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 au în vedere activitatea cu caracter de continuitate, iar nu una ocazională, cum este cea de construire a unui imobil, în temeiul unei autorizaţii emise pe baza documentaţiei de urbanism prevăzute de lege.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2003, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 486/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2003, având următorul conţinut: "În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) autorizaţie - actul administrativ emis de autorităţile administraţiei publice competente prin care se permite solicitantului desfăşurarea unei anumite activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noţiunea de autorizaţie include şi avizele, licenţele, permisele, aprobările sau alte asemenea operaţiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării;".
13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a indicat dispoziţiile din Constituţie în raport cu care prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 ar fi în contradicţie.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în cauza de faţă, fără a fi raportate la dispoziţii sau principii din Constituţie, criticile formulate reflectă nemulţumirea autoarei excepţiei faţă de neaplicarea procedurii aprobării tacite în domeniul urbanismului şi autorizării construcţiilor. Curtea precizează că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, de vreme ce autoarea excepţiei nu a indicat dispoziţiile din Legea fundamentală pretins încălcate de art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003. În jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 932 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 22 decembrie 2012 şi prin Decizia nr. 116 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 17 mai 2016, Curtea Constituţională a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Astfel, aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a raportului de contrarietate dintre cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului legal criticat. Indiscutabil, primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat. Or, în cauza de faţă, Curtea reţine că, în motivarea excepţiei, nu au fost indicate dispoziţiile sau principiile constituţionale pretins încălcate.
15. Pe cale de consecinţă, constatând că excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte exigenţele prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "sesizările trebuie[...]motivate", Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate formulate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autoarei acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 stabileşte că "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi (...)".
16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, excepţie ridicată de Cristina Petrică în Dosarul nr. 6.958/99/2014 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 14 iunie 2016.
PREŞEDINTE,
Prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
