Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 392 din 12 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 19 august 2005
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Olimpia Gava în Dosarul nr. 421/P/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 387 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Olimpia Gava în Dosarul nr. R-380/P/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã. La apelul nominal se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 387 D/2005 la Dosarul nr. 386D/2005, care a fost primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 22 şi 26 aprilie 2005, pronunţate în dosarele nr. 421/P/2005 şi nr. R-380/P/2005, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 140^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de învinuita Olimpia Gava în dosarele menţionate având ca obiect soluţionarea recursului declarat de aceasta împotriva Încheierii de şedinţã din data de 19 aprilie 2005, pronunţatã de Tribunalul Argeş - Secţia penalã, prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii preventive a obligãrii de a nu pãrãsi localitatea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu prevãd posibilitatea declarãrii recursului şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii preventive a obligãrii de a nu pãrãsi localitatea, încãlcându-se prin aceasta prevederile art. 21 şi 20 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 5 pct. 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la convenţie.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140^2 din Codul de procedurã penalã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate nu îngrãdesc, ci, dimpotrivã, permit accesul liber la justiţie, fiind în concordanţã cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei şi ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului apreciazã ca fiind neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate adusã dispoziţiilor art. 140^2 din Codul de procedurã penalã, având în vedere cã folosirea cãilor de atac se realizeazã în condiţiile legii. Se aratã totodatã cã textele legale criticate sunt norme de procedurã şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în legãturã cu aplicarea art. 5 pct. 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, apreciazã cã dispoziţiile art. 140^2 din Codul de procedurã penalã dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plânge înaintea unui tribunal competent asupra mãsurii de arestare sau deţinere luate împotriva sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140^2 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost introduse prin <>Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având urmãtorul cuprins: "Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi localitatea ori a mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi ţara, învinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea mãsurii, la instanţa cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în primã instanţã.
Plângerea se va soluţiona în camera de consiliu.
Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie.
Neprezentarea acestuia nu împiedicã judecarea plângerii.
Participarea procurorului la judecarea plângerii este obligatorie.
Dosarul va fi înaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plângerea se soluţioneazã în termen de 3 zile.
Instanţa se pronunţã în aceeaşi zi, prin încheiere.
Când considerã cã mãsura preventivã este ilegalã sau nu este justificatã, instanţa dispune revocarea ei.
Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus luarea mãsurii preventive, nu este suspensivã de executare.
Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea plângerii."
În opinia autorului excepţiei aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 21 şi 20 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 5 pct. 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi celor ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã sã fie respinsã.
Curtea reţine cã prevederile art. 140^2 din Codul de procedurã penalã reglementeazã procedura prin care se poate ataca în faţa instanţei ordonanţa procurorului prin care se dispune mãsura preventivã a obligãrii de a nu pãrãsi localitatea, respectiv mãsura obligãrii de a nu pãrãsi ţara. Textul mai sus menţionat, prin necuprinderea unor prevederi speciale privind atacarea încheierii instanţei, determinã aplicabilitatea implicitã a cadrului general în materie, respectiv a prevederilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora încheierile pot fi atacate cu recurs numai odatã cu sentinţa sau decizia recuratã, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Se constatã cã folosirea cãilor de atac se realizeazã în condiţiile legii, astfel cum prevede art. 129 din Constituţie. Prin urmare, este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a stabili care sunt cãile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, care prevede: "Competenţa [...] şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege."
Faptul cã încheierea de şedinţã prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii preventive a obligãrii de a nu pãrãsi localitatea, cum este cazul în speţã, nu este supusã separat cãii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei sau a posibilitãţii de a se folosi cãile de atac stabilite de legea proceduralã. Lipsa reglementãrii privind exercitarea cãii de atac a recursului împotriva unor atare încheieri se justificã prin nevoia de a se evita tergiversarea inutilã a soluţionãrii fondului cauzei.
De asemenea, este de reţinut cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte. Accesul liber la justiţie nu înseamnã însã cã el trebuie asigurat la toate cãile de atac prevãzute de lege - apel, recurs -, deoarece, astfel cum s-a arãtat, competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite, sens în care s-a statuat prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994.
În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã lipsa unui recurs separat faţã de încheierea de şedinţã prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii preventive a obligãrii de a nu pãrãsi localitatea este de naturã a încãlca prevederile art. 5 pct. 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţã, precum şi pe cele ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la convenţie, referitoare la dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã.
Cu privire la aceste susţineri este de observat cã dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale fac referire la necesitatea examinãrii "declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicţie superioarã". Astfel, se instituie obligativitatea existenţei unui dublu grad de jurisdicţie statuând cã: "Orice persoanã declaratã vinovatã de o infracţiune de cãtre un tribunal are dreptul sã cearã examinarea declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicţie superioarã.
Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege." Prin urmare prevederile din Protocolul nr. 7 adiţional la convenţie vizeazã douã grade de jurisdicţie cu privire la judecata pe fond a cauzei şi nu a contestãrii legalitãţii şi temeiniciei unor mãsuri preventive, cum sunt cele din articolul vizat în excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 pct. 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale este de observat cã acestea reglementeazã condiţiile şi garanţiile ce trebuie acordate unei persoane arestate sau deţinute, care nu sunt aplicabile în speţa de faţã. În plus, aşa cum s-a menţionat, încheierea instanţei este atacabilã odatã cu fondul, neputându-se invoca lipsa unei cãi jurisdicţionale de atac faţã de aceasta.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Olimpia Gava în dosarele nr. 421/P/2005 şi nr. R-380/P/2005 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
