Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 392 din 1 octombrie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 721 din 22 noiembrie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Eugen Catrinoiu în Dosarul nr. 9.333/288/2012 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 205D/2013 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 245D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, republicată, excepţie ridicată de Neculai Ranciu în Dosarul nr. 2/327/2012 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.
Deliberând şi având în vedere soluţia legislativă identică criticată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 245D/2013 la Dosarul nr. 205D/2013, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că instanţa de contencios constituţional a admis, prin Decizia nr. 174 din 28 martie 2013, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, astfel că, faţă de data invocării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin Încheierea nr. 4 din 28 februarie 2013 şi prin Încheierea din 20 martie 2013, pronunţate în dosarele nr. 9.333/288/2012 şi, respectiv, nr. 2/327/2012, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, respectiv cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din aceeaşi lege, republicată, excepţie ridicată de Eugen Catrinoiu şi Neculai Ranciu în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva sentinţelor prin care au fost respinse plângerile formulate de aceştia împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Legea nr. 61/1991.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât suprimă posibilitatea de a contesta soluţia instanţei de fond pe calea unui recurs, astfel că în materia reglementată de Legea nr. 61/1991 nu se poate realiza un control judiciar efectiv. Se arată că, prin prevederile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este încălcat liberul acces la justiţie şi dreptul la o apărare eficientă prin criticarea soluţiei de fond şi prezentarea tuturor argumentelor sale instanţei de control judiciar într-o materie penală în care este obligatoriu dublul grad de jurisdicţie şi că, totodată, există o discriminare faţă de condiţiile în care ceilalţi contravenienţi pot formula recurs. Se menţionează faptul că, în cazul Legii nr. 61/1991, liberul acces la justiţie se reduce la depunerea unei cereri scrise, urmată de pronunţarea, fără alte probe decât cele depuse de Poliţia Locală, a unei hotărâri irevocabile care nici măcar nu este supusă comunicării şi, deci, încunoştinţării efective asupra motivelor pentru care s-a respins cererea.
Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă apreciază că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate sunt întemeiate, textul de lege criticat fiind neconstituţional în măsura în care hotărârea pronunţată de judecătorie este irevocabilă. Consideră că, prin prisma jurisprudenţei Curţii Constituţionale, reprezentată de Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, prin care a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii similare cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, eliminarea posibilităţii exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în materie contravenţională echivalează cu îngrădirea dreptului de acces la justiţie, care, deşi poate fi supus anumitor limitări, determină, în speţă, imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra sancţiunilor aplicate.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat este neconstituţional, din perspectiva art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În opinia sa, prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunţate de judecătorie în materia contravenţiilor privind încălcarea unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice se aduce atingere principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, golindu-se astfel de conţinut principiul exercitării căilor de atac.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale. În opinia sa, eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunţate de judecătorie ca primă instanţă în materia sancţionării faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra sancţiunilor principale şi complementare, aducându-se atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, golindu-se astfel de conţinut principiul exercitării căilor de atac. Precizează că normele de convieţuire socială, de ordine şi linişte publică, care prevăd sancţiuni principale şi complementare, au caracter punitiv şi preventiv, vizând ocrotirea unor valori sociale importante, astfel încât lipsa unei căi de atac aduce atingere, în substanţa sa, dreptului de acces liber la justiţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011, care are următoarea redactare: "Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă." Textul de lege criticat vizează hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor reglementate de acest act normativ, aşa cum se prevede la alin. (1) al aceluiaşi articol.
Deşi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a reţinut, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, introdus prin art. XI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, Curtea va examina constituţionalitatea prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, având în vedere că legea menţionată a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, aşa cum s-a arătat mai sus, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel că art. 9 alin. (2) a devenit art. 8 alin. (2).
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat încalcă următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 "Egalitatea în drepturi", art. 21 "Accesul liber la justiţie", art. 24 "Dreptul la apărare" şi art. 129 "Folosirea căilor de atac". Se invocă, de asemenea, prin prisma art. 11 şi art. 20 din Constituţie, prevederi din unele documente internaţionale, după cum urmează: art. 6 "Dreptul la un proces echitabil", art. 13 "Dreptul la un recurs efectiv" şi art. 14 "Interzicerea discriminării" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 2 "Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală" din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit căruia toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie şi orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 174 din 28 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 31 mai 2013, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991. Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că eliminarea controlului judiciar al hotărârii pronunţate de judecătorie în materia contravenţiilor constând în fapte de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice aduce atingere art. 129 din Constituţie, raportat la dreptul de acces liber la justiţie şi la dreptul la apărare, şi, în acelaşi timp, reprezintă o încălcare a cerinţelor unui proces echitabil. În plus, prin conduita procesuală diferită a instanţelor de judecată, în sensul în care unele administrează probatoriul în cauze, pe când altele nu intră în cercetarea fondului, se aduce atingere şi art. 124 alin. (2) din Constituţie privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. Totodată, prin prisma acestor argumente, Curtea a constatat că sunt încălcate şi prevederile art. 53 alin. (2) teza finală din Legea fundamentală.
Ţinând cont de faptul că, în cauza de faţă, sesizarea Curţii este anterioară datei publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei citate şi având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, excepţia ce formează obiectul cauzei de faţă urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Eugen Catrinoiu în Dosarul nr. 9.333/288/2012 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi de Neculai Ranciu în Dosarul nr. 2/327/2012 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
