Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 390 din 9 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, ale art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, precum si ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, ale <>art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, precum şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Şelariu în Dosarul nr. 1.139/P/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciazã cã textele de lege criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 ianuarie 2006 pronunţatã în Dosarul nr. 1.139/P/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, ale <>art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, precum şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Vasile Şelariu în cadrul recursului împotriva unei sentinţe penale prin care i s-a respins plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale. În motivarea excepţiei se susţin urmãtoarele: - <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, astfel cum a fost modificat prin <>art. IV din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, este neconstituţional "sub aspectul cã ofiţerii care au calitatea de organe ale poliţiei judiciare sunt numiţi sã exercite activitãţi de poliţie judiciarã de cãtre ministrul de interne", deşi, "potrivit art. 131 alin. (3) din Constituţie, parchetele sunt cele care conduc şi supravegheazã activitatea de cercetare judiciarã". Autorul excepţiei considerã cã acest atribut constituţional al parchetului impune "ca cei care efectueazã cercetãri judiciare sã fie cel puţin confirmaţi de Procurorul General al Parchetului General de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care are conducerea activitãţii de cercetare penalã."; - <>art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 retroactiveazã, întrucât prevede cã "actele de urmãrire penalã efectuate potrivit legii anterioare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi rãmân valabile". Aşa fiind, chiar dacã retroactivitatea priveşte numai "actele", autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã este încãlcat art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia legea dispune numai pentru viitor; - art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, din care rezultã "cã orice alte probe decât cele de la dosarul de cercetare şi înscrisurile noi sunt interzise" încalcã, în ordinea invocãrii lor, art. 24, art. 21 alin. (1) şi alin. (3) şi art. 124 din Constituţie, precum şi art. 6 pct. 1, art. 13 şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se aratã cã, în sensul dreptului la un proces echitabil, limitarea dreptului pãrţii vãtãmate de a-şi exercita, ca şi inculpatul, "dreptul la convocarea şi audierea martorilor, interogatoriul inculpaţilor şi orice alte probe, nu numai înscrisurile şi dosarul cauzei întocmit de procuror", nu se justificã prin dispoziţiile art. 53 din Constituţie. Se mai aratã cã "interdicţiile din textul criticat faciliteazã abuzul poliţiştilor şi autoritãţilor în exerciţiul funcţiunii". Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, se aratã cã prevederile <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 îndeplinesc condiţia de legalitate a procesului penal stabilitã de art. 131 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia procurorul conduce şi supravegheazã activitatea de cercetare penalã. În cauzã, "faptele pentru care petentul a fãcut plângere împotriva poliţiştilor, care nu aveau calitatea de organ de cercetare penalã a poliţiei judiciare, nu sunt de competenţa de efectuare a urmãririi penale de cãtre procuror", iar "cercetãrile au fost efectuate de ofiţeri anume desemnaţi din cadrul IPJ Iaşi, organe de urmãrire penalã care au acţionat sub supravegherea procurorului". Cât priveşte neconstituţionalitatea prevederilor <>art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 , apreciazã cã acestea "stabilesc mãsuri procesuale numai pentru viitor, actele de urmãrire penalã efectuate anterior rãmânând valabile". În legãturã cu prevederile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã se invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 354 din 23 septembrie 2004 prin care s-a constatat cã acestea sunt constituţionale. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel: <>art. 27 din Legea nr. 218/2002 care prevede desemnarea poliţiştilor ce au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare de cãtre "Ministrul de Interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu aduce atingere regulii constituţionale potrivit cãreia parchetele conduc şi supravegheazã activitatea de cercetare penalã a poliţiei judiciare, în condiţiile legii", ci "reprezintã o expresie a rolului Ministerului Public" stabilit prin art. 131 din Constituţie; <>art. IX pct. 1 alin. (2) din Legea nr. 281/2003 "nu cuprinde dispoziţii referitoare la o eventualã aplicare pentru perioada anterioarã intrãrii lor în vigoare", fiind aşadar în concordanţã cu art. 15 alin. (2) din Constituţie; art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, este, aşa cum s-a statuat şi prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 288/2005 şi nr. 412/2004, chiar în sensul textelor constituţionale invocate ca fiind încãlcate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere, iar Guvernul a transmis punctul sãu de vedere dupã pronunţarea Curţii asupra excepţiilor deduse controlului de constituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, astfel cum a fost modificat prin <>art. IV din Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, ale <>art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, precum şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã. Textele de lege criticate prevãd: - <>Art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 : "(1) Ministrul de interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie, desemneazã poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare."; - <>Art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 : "Actele şi lucrãrile efectuate potrivit legii anterioare, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, rãmân valabile."; - Art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã: "Instanţa, judecând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate." Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt cele ale: art. 131 alin. (3), referitoare la rolul şi activitatea parchetelor, ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, ale art. 24, care consacrã dreptul la apãrare, ale art. 21 alin. (1) şi (3), care statueazã în legãturã cu accesul liber la justiţie, şi ale art. 124, cu privire la înfãptuirea justiţiei. De asemenea, se invocã şi încãlcarea art. 6 privind "Dreptul la un proces echitabil", art. 13 privind "Dreptul la un recurs efectiv" şi art. 17 privind "Interzicerea abuzului de drept" din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: I. <>Art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 , care, în opinia autorului excepţiei, este neconstituţional întrucât ofiţerii care au calitatea de organe ale poliţiei judiciare sunt numiţi sã exercite activitãţi de poliţie judiciarã de cãtre ministrul de interne, deşi ar trebui ca aceştia sã fie, cel puţin, confirmaţi de Procurorul General al Parchetului General de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu încalcã art. 131 din Constituţie, referitor la "Rolul Ministerului Public". Alin. (3) al acestui articol prevede cã "Parchetele funcţioneazã pe lângã instanţele de judecatã, conduc şi supravegheazã activitatea de cercetare penalã a poliţiei judiciare, în condiţiile legii". Or, aşa cum rezultã din dispoziţiile <>Legii nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, activitatea organelor de poliţie judiciarã se desfãşoarã, în mod nemijlocit, sub conducerea, supravegherea şi controlul procurorului, fiind obligate sã ducã la îndeplinire toate dispoziţiile acestuia. Potrivit aceloraşi reglementãri, lucrãtorii din Ministerul Administraţiei şi Internelor, specializaţi în efectuarea activitãţilor de constatare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmãririi penale şi de cercetare penalã, care fac parte din poliţia judiciarã, sunt eliberaţi din funcţie, promovaţi în funcţie şi sancţionaţi pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzãtoare a obligaţiilor ce le revin, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşadar, criticile formulate în legãturã cu prevederile <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 sunt neîntemeiate, întrucât acest text de lege dispune cu privire la desemnarea poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare. Cât priveşte susţinerea cã procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar trebui "sã confirme", iar nu sã "avizeze" desemnarea acestor ofiţeri, aşa cum s-a arãtat deja, numirea, promovarea şi eliberarea lor în/din funcţie se realizeazã, potrivit legii, de cãtre ministrul administraţiei şi internelor, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acest aviz are caracter conform, fiind obligatoriu, iar solicitarea sa trebuie sã fie prealabilã şi, în lipsa lui sau în cazul unui aviz negativ, ministrul administraţiei şi internelor nu poate desemna poliţişti care sã realizeze activitãţi specifice poliţiei judiciare. De altfel, art. 131 din Constituţie, invocat ca fiind încãlcat, statueazã în legãturã cu acea atribuţie a parchetelor constând în conducerea şi supravegherea activitãţii de cercetare penalã a poliţiei judiciare, iar nu asupra modalitãţilor ei de realizare, care se stabilesc prin lege. Mai mult, soluţia legislativã prevãzutã la <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 a fost preluatã şi dezvoltatã în <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, potrivit cãruia "Ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţioneazã lucrãtori specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor anume desemnaţi de ministrul administraţiei şi internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi îşi desfãşoarã activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau sunt desemnaţi şi funcţioneazã în alt mod, potrivit unor legi speciale". II. În legãturã cu <>art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale se susţine cã încalcã art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Or, din cuprinsul textului de lege criticat, care prevede cã "Actele şi lucrãrile efectuate potrivit legii anterioare, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, rãmân valabile", nu rezultã cã dispune pentru trecut. De altfel, aceste dispoziţii fiind reguli procedurale sunt de imediatã aplicare şi nu produc efecte retroactive, iar o soluţie contrarã, de desfiinţare a acelor acte, ar constitui o formã de retroactivitate, întrucât ar fi desfiinţate acte valabil întocmite sub imperiul legii în vigoare la data efectuãrii lor. III. În legãturã cu constituţionalitatea prevederilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Deciziile nr. 354 din 23 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, nr. 412 din 12 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004 şi nr. 288 din 7 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 12 august 2005, în cauze în care, ca şi în prezentul dosar, s-a invocat încãlcarea aceloraşi dispoziţii din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe. În plus, în acest dosar se invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, cu privire la înfãptuirea justiţiei, ale art. 13, privind "Dreptul la un recurs efectiv", şi ale art. 17, privind "Interzicerea abuzului de drept", ambele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Din examinarea textului de lege criticat, potrivit cãruia "Instanţa, judecând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate", rezultã cã prevederile constituţionale şi convenţionale menţionate nu au incidenţã în cauzã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, ale <>art. IX pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, precum şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Şelariu în Dosarul nr. 1.139/P/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
