Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 390 din 5 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56^1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul si acvacultura, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 984 din 26 octombrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicatã de Marcel Paimschi, Andrei Paimschi şi Ionel Paimschi în Dosarul nr. 246/2004 al Judecãtoriei Tulcea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, republicatã, stabilirea cuantumului pedepselor pentru faptele calificate ca infracţiuni este atributul exclusiv al legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 246/2004, Judecãtoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura. Excepţia a fost ridicatã de Marcel Paimschi, Andrei Paimschi şi Ionel Paimschi, cercetaţi în dosarul cu numãrul de mai sus pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute de <>art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã obiectul <>Legii nr. 192/2001 a fost depãşit prin reglementarea nejustificatã a unei forme calificate a infracţiunii, care implicã un regim de represiune penalã disproporţionatã faţã de pericolul social generic al faptelor incriminate. Astfel, în opinia acestora, se încalcã dreptul la un proces echitabil, întrucât fapta de a pescui electric este sancţionatã cu închisoare între 5 şi 10 ani, în timp ce pentru infracţiunea simplã prevãzutã de art. 61 din legea sus-menţionatã se prevede un maxim special al pedepsei de 4 ani închisoare. Tratamentul penal prevãzut de textul legal criticat reprezintã, în opinia autorilor excepţiei, o restrângere disproporţionatã a drepturilor şi libertãţilor persoanei.
Judecãtoria Tulcea opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, deoarece criticile formulate de autori se referã la criteriile de individualizare a pedepsei. Or, stabilirea pedepsei concrete pentru fapta dedusã judecãţii se face de cãtre instanţa de judecatã, cu respectarea criteriilor de individualizare legalã, între limitele speciale prevãzute pentru infracţiunea comisã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece autorii se referã la inechitatea tratamentului aplicat inculpatului în speţa dedusã judecãţii, faţã de situaţia juridicã în care se aflã alte persoane, şi la modul de interpretare a legii mai favorabile. Or, aceste aspecte nu intrã în sfera de competenţã a Curţii Constituţionale, instanţele judecãtoreşti fiind unicele autoritãţi cãrora le revine sarcina de a aplica legea, prin individualizarea şi aplicarea pedepsei, în funcţie de pericolul faptei, de persoana şi conduita fãptuitorului, precum şi de împrejurãrile concrete în care acesta a sãvârşit fapta penalã.
Nu sunt încãlcate nici prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã, deoarece, prin dispoziţiile sale, art. 62 alin. (1) lit. a) din legea criticatã nu instituie o restrângere nepermisã a drepturilor persoanei, ci, în limitele prevãzute de Legea fundamentalã, o sancţiune pentru sãvârşirea unei infracţiuni.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Textul de lege criticat nu aduce atingere art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, întrucât nu cuprinde dispoziţii privind interzicerea sau îngrãdirea dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un timp rezonabil, ci sancţioneazã o faptã calificatã de legiuitor, cu respectarea prevederilor art. 73 alin. (3) din Constituţie, republicatã, drept infracţiune.
Referitor la critica formulatã de autorii excepţiei, în sensul cã s-a prevãzut în mod nejustificat o formã calificatã a infracţiunii de pescuit în alte condiţii decât cele prevãzute de lege, Guvernul aratã cã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa cu privire la oportunitatea reglementãrilor respective, deoarece controlul de constituţionalitate este limitat numai la problemele de drept.
Art. 53 din Constituţie, republicatã, nu are incidenţã în cauzã, întrucât mãsurile de sancţionare a faptelor prin care se încalcã legea nu reprezintã o restrângere a exerciţiului unor drepturi.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu îngrãdeşte liberul acces la justiţie. Împrejurarea cã <>art. 62 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 conţine, dupã pãrerea autorilor, sancţiuni prea aspre în comparaţie cu pericolul social al faptelor incriminate nu are relevanţã în analiza controlului exercitat de Curte, întrucât stabilirea pedepselor intrã în atribuţia exclusivã a legiuitorului.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicatã, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din motivarea acesteia şi din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile <>art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2003, care avea urmãtorul conţinut:
- Art. 62 alin. (1) lit. a): "(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 5 ani la 10 ani urmãtoarele fapte:
a) pescuitul electric, cu excepţia celui practicat în scop ştiinţific, pescuitul cu materiale explozibile, cu substanţe toxice sau narcotice, pescuitul cu unelte de plasã monofilament, pescuitul neautorizat în timpul nopţii cu unelte de plasã;".
Dupã sesizarea instanţei de contencios constituţional, <>art. 62 a fost abrogat prin pct. 44 din Legea nr. 298/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 1 iulie 2004. Prevederea legalã ce fãcea obiectul controlului de neconstituţionalitate a fost preluatã numai parţial în art. 56^1 alin. (1) lit. a) introdus prin pct. 37 din legea de modificare. Noile dispoziţii au urmãtorul conţinut:
- Art. 56^1 alin. (1) lit. a): "(1) Urmãtoarele fapte constituie infracţiune şi se sancţioneazã cu amendã penalã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei:
a) pescuitul electric neautorizat, pescuitul cu materiale explozive, pescuitul cu substanţe toxice şi narcotice de orice fel, pescuitul cu japca şi cu orice alte unelte neautorizate, precum şi folosirea armelor de foc, cu scopul omorârii peştilor sau altor vieţuitoare acvatice;".
Totodatã, prin <>art. II din Legea nr. 298/2004 s-a modificat titlul <>Legii nr. 192/2001 , în sensul cã sintagma fond piscicol s-a înlocuit cu sintagma resurse acvatice vii.
Ţinând seama de evoluţia legislativã menţionatã, urmeazã ca instanţa de contencios constituţional sã examineze constituţionalitatea prevederilor legale atacate de autorul excepţiei, în forma stabilitã prin <>art. 56^1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind "Accesul liber la justiţie" şi ale art. 53 privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, republicatã, Parlamentul reglementeazã prin lege organicã "infracţiunile, pedepsele şi regimul de executare a acestora".
În virtutea competenţei instituite prin textul constituţional menţionat, organul legiuitor are libertatea sã aprecieze pericolul social al faptelor de încãlcare a ordinii de drept şi sã stabileascã natura juridicã infracţionalã a acestora, precum şi pedepsele ce se pot aplica şi regimul de executare a pedepselor, observând, desigur, în exercitarea atribuţiilor sale, normele şi principiile consacrate prin Legea fundamentalã.
În cauzã nu poate fi primitã susţinerea cã prin incriminarea faptelor prevãzute în <>art. 56^1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 s-ar ajunge la încãlcarea liberului acces la justiţie ori la restrângerea nepermisã a drepturilor cetãţenilor, în condiţiile în care judecarea şi sancţionarea infracţiunii la care se referã autorii excepţiei se realizeazã chiar de instanţa de judecatã, cu respectarea tuturor garanţiilor prevãzute de lege.
În ceea ce priveşte susţinerea privind disproporţia dintre sancţiunea aplicatã pentru sãvârşirea infracţiunii în formã simplã şi sancţiunea prevãzutã pentru forma calificatã a acesteia, este de reţinut cã, dupã modificarea legii, aceastã susţinere a rãmas fãrã obiect, deoarece a fost eliminatã pedeapsa cu închisoare, rãmânând ca unicã sancţiune amenda penalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56^1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Marcel Paimschi, Andrei Paimschi şi Ionel Paimschi în Dosarul nr. 246/2004 al Judecãtoriei Tulcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
