Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 390 din 19 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 1, 2 si 3, art. 57, art. 167-169, art. 183 si art. 244 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 20 mai 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3, art. 57, art. 167-169, art. 183 şi art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 7.016/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã preşedintele Asociaţiei de Proprietari "Vânãtori A-B" din Iaşi, Dumitru Ţigãnaşu, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât, pe de o parte, autorul nu îşi motiveazã critica, iar pe de altã parte, solicitã modificarea textelor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 7.016/99/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3, art. 57, art. 167-169, art. 183 şi art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Emil Balaure.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã prin art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã se împiedicã recuzarea întregii instanţe şi astfel se încalcã dreptul constituţional la un proces echitabil. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 57 din Codul de procedurã civilã, autorul considerã cã folosirea cuvântului "poate" în loc de "trebuie" permite judecãtorilor ca în urma presiunilor venite pe cale ierarhicã sã nu extindã acţiunea civilã împotriva pârâţilor, cu privire la care, în timpul judecãţii, s-a stabilit cã au acţionat în solidar cu pârâţii menţionaţi în acţiunea introductivã. Aceeaşi nemulţumire o are autorul în legãturã cu art. 183 din Codul de procedurã civilã, care foloseşte aceeaşi sintagmã "poate" în loc de "trebuie", oferind posibilitatea judecãtorului sã nu sesizeze parchetul pentru înscrisurile "defãimate ca false" şi sã nu suspende cauza în vederea cercetãrii acestor înscrisuri de cãtre parchet. Aceleaşi critici sunt formulate şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
În legãturã cu prevederile art. 167 din Codul de procedurã civilã, autorul considerã cã sunt neconstituţionale, întrucât, deşi stipuleazã cã "probele nu au o valoare ierarhicã, dinainte stabilitã", nu reglementeazã obligativitatea instanţei de a le lua în considerare.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 1, 2 şi 3, art. 57, art. 167-169, art. 183 şi art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 28 alin. 1, 2 şi 3: "Nu se pot recuza judecãtorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecatã ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director al unei instituţii publice sau societãţi comerciale, când aceştia nu au interes personal în judecarea pricinii.
Nu se pot recuza toţi judecãtorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouã cerere împotriva aceluiaşi judecãtor.";
- Art. 57: "Oricare din pãrţi poate sã cheme în judecatã o altã persoanã care ar putea sã pretindã aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.
Cererea fãcutã de pârât se depune odatã cu întâmpinarea. Când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfãţişare.
Cererea fãcutã de reclamant se depune cel mai târziu pânã la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe.
Cererea va fi motivatã şi se va comunica atât celui chemat, cât şi pãrţii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alãtura copii de pe cererea de chemare în judecatã, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar.";
- Art. 167: "Dovezile se pot încuviinţa numai dacã instanţa socoteşte cã ele pot sã aducã dezlegarea pricinii, afarã de cazul când ar fi primejdie ca ele sã se piardã prin întârziere.
Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putinţã în acelaşi timp.
Când dovada cu martori a fost încuviinţatã în condiţiile art. 138, dovada contrarã va fi cerutã sub pedeapsa decãderii în aceeaşi şedinţã, dacã amândouã pãrţile sunt de faţã.
Partea lipsã la încuviinţarea dovezii este obligatã sã cearã dovada contrarie la şedinţa urmãtoare, iar în caz de împiedicare, la prima zi când se înfãţişeazã.";
- Art. 168: "Încheierea prin care se încuviinţeazã dovezile va arãta faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de dovadã încuviinţate pentru dovedirea lor.
Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicitã de instanţã.
Când o parte renunţã la dovezile ce a propus, cealaltã parte poate sã şi le însuşeascã.";
- Art. 169: "Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecatã, dacã legea nu dispune altfel.
Când administrarea dovezilor urmeazã sã se facã în altã localitate, ea se va îndeplini, prin delegaţie, de cãtre o instanţã de acelaşi grad sau chiar mai micã în grad, dacã în acea localitate nu existã o instanţã de acelaşi grad. Dacã felul dovezii îngãduie şi pãrţile se învoiesc, instanţa care administreazã dovada poate fi scutitã de citarea pãrţilor.";
- Art. 183: "Dacã partea care defaimã înscrisul ca fals aratã pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreunã cu procesul-verbal ce se va încheia.";
- Art. 244 alin. 1: "Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi;
2. când s-a început urmãrirea penalã pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra hotãrârii ce urmeazã sã se dea."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 57, art. 167-169, art. 183 şi art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã, în esenţã, autorul excepţiei este nemulţumit de forma de redactare a textelor de lege criticate, scopul criticii sale fiind ca, pe calea controlului de constituţionalitate, sã le reformeze în sensul înlocuirii sintagmei "poate" cu sintagma "trebuie". Or, examinarea excepţiei de neconstituţionalitate cu un atare obiect, constând într-o modificare a soluţiei legislative, excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Din aceastã perspectivã, excepţia având ca obiect dispoziţiile art. 57, art. 167-169, art. 183 şi art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã apare ca fiind inadmisibilã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acestea au mai fãcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã ca şi în prezenta cauzã, soluţia adoptatã fiind de respingere a criticilor ca neîntemeiate. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, Curtea a reţinut cã instituţia recuzãrii în procesele judiciare este justificatã de imperativul asigurãrii unei judecãţi imparţiale, în care pãrţile sã fie protejate de posibila pãrtinire a judecãtorului, cauzatã de legãtura de rudenie sau de afinitate cu una dintre pãrţi ori de interesul personal pe care îl are în soluţionarea acelei cauze sau alte asemenea împrejurãri, expres prevãzute de lege. S-a mai statuat cã recuzarea nu poate fi decât individualã, şi nu colectivã, şi ea nu poate conduce la împiedicarea tuturor judecãtorilor unei instanţe sã judece procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.
Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de naturã a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionãrii cauzelor deduse judecãţii.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57, art. 167-169, art. 183 şi art. 244 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 7.016/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 martie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
