Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 39*) din 27 februarie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila, ale art. 1 alin. 1, ale art. 2 alin. 1, ale art. 13 alin. 2 si ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, precum si ale art. 31 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 22 decembrie 1997
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 476 din 18 noiembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 22 decembrie 1997.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 14 ianuarie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 2.007/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a art. 330, art 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, invocatã de Radovici Mihai şi Radovici Katharina, reclamanţi-intimaţi în dosarul sus-menţionat.
În motivarea exceptiei, se susţine ca art. 330 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã şi <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 incalca egalitatea pãrţilor în folosirea cãilor de atac, principiul autoritãţii de lucru judecat, principiul stabilitatii justiţiei, cenzureaza accesul liber al justiţiei, incalca obligativitatea hotãrârilor judecãtoreşti, caracterul lor definitiv, irevocabil, precum şi principiul stabilitatii actelor juridice intrate în circuitul civil.
Cat priveşte dispoziţiile art. 1 alin. 1, ale art. 2 alin. 1, ale art. 13 alin. 2 şi ale <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , se considera ca acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 21, art. 49, art. 125 şi art. 128 din Constituţie, dispoziţiilor art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeanã a drepturilor omului şi art. 17 din declaraţia universala a Drepturilor Omului.
Se arata ca textele atacate ca neconstituţionale sunt "în contradictie şi cu Decretul-lege nr. 9/1989 care a abrogat prevederile Decretului nr. 223/1974".
Exprimandu-şi opinia, în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta apreciazã ca excepţia invocatã "nu este intemeiata, textul fiind constituţional".
Din încheierea de sesizare rezulta ca excepţia a fost invocatã cu privire la prevederile art. 330 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã, însã din examinarea concluziilor scrise, depuse în motivarea exceptiei, se constata ca aceasta se referã şi la dispoziţiile art. 1 alin. 1, ale art. 2 alin. 1, ale art. 13 alin. 2 şi ale <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , precum şi ale <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 .
Fata de cele arãtate şi având în vedere ca instanta de judecata, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, are obligaţia sa sesizeze Curtea cu excepţia unei prevederi legale de care depinde judecata cauzei, astfel cum a fost ridicatã de pãrţi, instanta constituţionalã urmeazã sa se pronunţe numai cu privire la neconstituţionalitatea art. 330 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã, a <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , precum şi a <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 , toate celelalte dispoziţii atacate neavând nici o incidenta în cauza supusã judecaţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia, fiind legal sesizatã.
Asupra constituţionalitãţii art. 330, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care, pe de o parte, s-a constatat ca prevederile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale, iar, pe de alta parte, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedura civilã.
Având în vedere deciziile Curţii Constituţionale nr. 27 din 25 mai 1993 şi nr. 36 din 5 iulie 1993, definitive prin nerecurare, potrivit cãrora o excepţie de neconstituţionalitate respinsã poate fi reiterata de alte pãrţi, dar soluţia iniţialã este obligatorie, conform art. 145 alin. (2) din Constituţie, dacã motivele nu sunt diferite, rezulta ca excepţiile de neconstituţionalitate, care au ca obiect dispoziţiile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, fiind aceleaşi cu cele soluţionate prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 şi pentru aceleaşi motive, urmeazã, de asemenea, sa fie respinse ca vadit nefondate.
Ţinând seama de deciziile Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, nr. 92 din 12 octombrie 1995 şi nr. 58 din 14 mai 1996, conform cãrora un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepţii de neconstituţionalitate, rezulta ca excepţiile privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedura civilã urmeazã sa fie respinse ca vadit nefondate, fiind lipsite de obiect.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, se constata ca prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificãri.
Art. 330^1 din Codul de procedura civilã, a cãrui constitutionalitate a fost contestatã, în noua redactare are urmãtorul conţinut:
"Pentru motivul prevãzut la art. 330 pct. 1, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã.
Pentru motivul prevãzut la art. 330 pct. 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la ata rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare".
Potrivit practicii Curţii, inclusiv Deciziei nr. III din 31 octombrie 1995 a Plenului privind judecarea constituţionalitãţii unei dispoziţii legale, modificatã ulterior invocarii exceptiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, dacã textul atacat a fost între timp modificat, sesizarea rãmâne valabilã numai dacã textul, în noua redactare, conserva excepţia de neconstituţionalitate.
Este de observat ca din textul actual au fost inlaturate prevederile ce formau obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare. Astfel, motivele de neconstituţionalitate invocate nu mai pot fi reţinute.
Rezulta din cele arãtate ca, în urma modificãrii textului de lege ce face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, aceasta este în prezent lipsitã de obiect, urmând a fi respinsã ca vadit nefondata.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , se constata ca asupra acestor dispoziţii Curtea s-a pronunţat tot prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. Totodatã dispoziţiile <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 au fost declarate constituţionale prin Decizia Plenului nr. 73/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995. Rezulta ca excepţia este vadit nefondata.
Cu privire la neconstituţionalitatea <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 se constata ca, potrivit art. 130 alin. (2) din Constituţie, atribuţiile Ministerului Public se exercita în condiţiile legii, iar textul atacat nu contravine principiilor constituţionale. În consecinta, excepţia este vadit nefondata.
În sfârşit, Curtea, fiind o instanta de contencios constituţional, nu are calitatea sa judece conformitatea unor acte normative, între ele, cum ar fi raportarea textelor atacate ca neconstituţionale la dispoziţiile Decretului-lege nr. 9/1989, care a aprobat Decretul nr. 223/1974. Problema prezintã interes sub aspectul nevoii de corelare normativa, care este însã o cerinta de tehnica legislativã, ce excede competentei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Radovici Mihai şi Radovici Katharina în Dosarul nr. 2.007/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã, privind:
1. dispoziţiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, ale <>art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , precum şi pe cele ale <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 ;
2. dispoziţiile art. 330^1 şi ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedura civilã, constatând ca excepţia invocatã în legatura cu aceste prevederi este lipsitã de obiect.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 27 februarie 1997.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
