Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 39 din 13 ianuarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 112, art. 113, art. 171 si art. 175 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 100 din 19 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112, art. 113, art. 171 şi art. 175 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Liviu Spãtaru, Dãnuţ Nelu Izvernari, Gheorghe Lotoroşanu, Ilie Matei şi Livia Buta în Dosarul nr. 11.957/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã autorul excepţiei Liviu Spãtaru a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Concluziile se referã însã la aspecte de neconstituţionalitate ale altor texte din Codul de procedurã penalã, care nu fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ce a fost înaintatã Curţii prin încheierea de sesizare a Tribunalului Dolj - Secţia penalã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 11.957/63/2007, Tribunalul Dolj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112, art. 113, art. 171 şi art. 175 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Liviu Spãtaru, Dãnuţ Nelu Izvernari, Gheorghe Lotoroşanu, Ilie Matei şi Livia Buta.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã art. 112 şi art. 113 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la apãrare al învinuitului sau inculpatului, întrucât acesta nu este încunoştinţat în niciun mod despre efectuarea constatãrii şi nu are posibilitatea de a propune obiective, de a discuta în contradictoriu obiectivele stabilite de organul de urmãrire penalã şi de a-şi numi un specialist care sã asiste la efectuarea acestei constatãri. Referitor la art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã creeazã o discriminare între dreptul la apãrare în cursul urmãririi penale şi dreptul la apãrare în cursul judecãţii. În sfârşit, în ceea ce priveşte art. 175 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, se susţine cã citarea prin notã telefonicã dã posibilitatea organului de urmãrire penalã sã pretindã cã s-ar fi fãcut corect citarea persoanei, fãrã a exista un control legal al acestei susţineri, fapt ce în mod cert este de naturã sã producã abuzuri şi sã ducã la încãlcarea prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul Dolj - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcã dreptul la apãrare şi nici dreptul la un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 112, art. 113, art. 171 şi art. 175 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul conţinut:
- Art. 112 - Folosirea unor specialişti: "Când existã pericol de dispariţie a unor mijloace de probã sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesarã lãmurirea urgentã a unor fapte sau împrejurãri ale cauzei, organul de urmãrire penalã poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatãri tehnico-ştiinţifice.
Constatarea tehnico-ştiinţificã se efectueazã, de regulã, de cãtre specialişti sau tehnicieni care funcţioneazã în cadrul ori pe lângã instituţia de care aparţine organul de urmãrire penalã. Ea poate fi efectuatã şi de cãtre specialişti sau tehnicieni care funcţioneazã în cadrul altor organe.";
- Art. 113 - Obiectul şi materialul constatãrii tehnicoştiinţifice: "Organul de urmãrire penalã care dispune efectuarea constatãrii tehnico-ştiinţifice stabileşte obiectul acesteia, formuleazã întrebãrile la care trebuie sã se rãspundã şi termenul în care urmeazã a fi efectuatã lucrarea.
Constatarea tehnico-ştiinţificã se efectueazã asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de cãtre organul de urmãrire penalã. Celui însãrcinat cu efectuarea constatãrii nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate însuşi atribuţii de organ de urmãrire penalã sau de organ de control.
Specialistul sau tehnicianul însãrcinat cu efectuarea lucrãrii, dacã socoteşte cã materialele puse la dispoziţie ori datele indicate sunt insuficiente, comunicã aceasta organului de urmãrire penalã în vederea completãrii lor.";
- Art. 171 - Asistenţa învinuitului sau a inculpatului: "Învinuitul sau inculpatul are dreptul sã fie asistat de apãrãtor în tot cursul urmãririi penale şi al judecãţii, iar organele judiciare sunt obligate sã-i aducã la cunoştinţã acest drept.
Asistenţa juridicã este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altã cauzã, când faţã de acesta a fost dispusã mãsura de siguranţã a internãrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altã cauzã ori când organul de urmãrire penalã sau instanţa apreciazã cã învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege.
În cursul judecãţii, asistenţa juridicã este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Când asistenţa juridicã este obligatorie, dacã învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apãrãtor, se iau mãsuri pentru desemnarea unui apãrãtor din oficiu.
Când asistenţa juridicã este obligatorie, dacã apãrãtorul ales nu se prezintã nejustificat la data stabilitã pentru efectuarea unui act de urmãrire penalã sau la termenul de judecatã fixat şi nici nu asigurã substituirea, pleacã sau refuzã sã efectueze apãrarea, organul judiciar ia mãsuri pentru desemnarea unui apãrãtor din oficiu care sã-l înlocuiascã, acordându-i timpul necesar pentru pregãtirea apãrãrii. În cursul judecãţii, dupã începerea dezbaterilor, când asistenţa juridicã este obligatorie, dacã apãrãtorul ales lipseşte, nejustificat, la termenul de judecatã şi nu asigurã substituirea, instanţa ia mãsuri pentru desemnarea unui apãrãtor din oficiu care sã-l înlocuiascã, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregãtirea apãrãrii.
Delegaţia apãrãtorului desemnat din oficiu înceteazã la prezentarea apãrãtorului ales.
Dacã la judecarea cauzei apãrãtorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în condiţiile alin. 4^1, cauza se amânã.";
- Art. 175 - Modul de citare: "Chemarea unei persoane în faţa organului de urmãrire penalã sau a instanţei de judecatã se face prin citaţie scrisã. Citarea se poate face şi prin notã telefonicã sau telegraficã.
Citaţiile se înmâneazã de agenţi anume însãrcinaţi cu îndeplinirea acestei atribuţii sau prin mijlocirea serviciului poştal."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, se invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, care consacrã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24, privind dreptul la apãrare, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Dispoziţiile art. 112 şi art. 113 din Codul de procedurã penalã reglementeazã posibilitatea organului de urmãrire penalã de a cere concursul unor specialişti atunci când existã pericol de dispariţie a unor mijloace de probã sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesarã lãmurirea urgentã a unor fapte sau împrejurãri ale cauzei. Fiind un act procedural care reclamã urgenţã, constatarea tehnico-ştiinţificã se efectueazã potrivit unei proceduri simplificate faţã de expertizã. Aceasta nu este însã de naturã a aduce atingere dreptului la apãrare al pãrţilor, care au posibilitatea de a formula cereri în faţa instanţelor judecãtoreşti, de a administra orice probe în apãrarea lor şi de a exercita cãile de atac prevãzute de lege. Sunt îndeplinite şi exigenţele dreptului la un proces echitabil, întrucât dispoziţiile procedural-penale asigurã posibilitatea pãrţilor de a cere completarea sau refacerea raportului tehnico-ştiinţific. În acest sens, art. 115 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã prevede cã "Organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã, din oficiu sau la cererea oricãreia dintre pãrţi, dacã apreciazã cã raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatãrii tehnico-ştiinţifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize.
Când refacerea sau completarea constatãrii tehnico-ştiinţifice ori medico-legale este dispusã de instanţa de judecatã, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sã ia mãsuri în vederea completãrii sau refacerii lui".
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 171 din Codul de procedurã penalã, acestea au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, în raport de aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã.
Astfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, sub aspectul garantãrii dreptului la apãrare în tot cursul procesului penal, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>deciziile nr. 17 din 9 februarie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, nr. 13 din 16 ianuarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003, şi nr. 582 din 3 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005. Cu acele ocazii, Curtea a statuat cã nu existã nicio contradicţie între art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi prevederile art. 24 din Constituţie, deoarece textul de lege menţionat reglementeazã în detaliu însuşi principiul constituţional al dreptului la apãrare. De asemenea, asupra constituţionalitãţii art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>deciziile nr. 7 din 20 ianuarie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 18 aprilie 2000, nr. 533 din 13 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005, şi nr. 600 din 21 septembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, statuând, pentru considerentele acolo reţinute, cã acestea nu încalcã dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil. La fel, asupra criticilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, cu o motivare similarã, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 18 aprilie 2000.
Soluţia şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
III. Dispoziţiile art. 175 din Codul de procedurã penalã, privind modul de citare a pãrţilor, sunt în concordanţã cu exigenţele unui proces echitabil, care impun soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. De altfel, criticile formulate referitor la acest text de lege vizeazã modul de aplicare a sa, exprimând suspiciunile autorilor excepţiei cu privire la modul în care se realizeazã citarea prin notã telefonicã. Or, asemenea critici nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, care se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã.
IV. Referitor la invocarea, direct în faţa Curţii, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei înainte de termenul de judecatã, a neconstituţionalitãţii altor dispoziţii legale decât cele care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate (art. 40 alin. 2, art. 49 alin. 3, art. 91^1, art. 100, art. 136 alin. 5, art. 137^1 alin. 2^1, art. 201 alin. 3, art. 209 alin. 4^1, art. 300^2, art. 305, art. 306, art. 308, art. 310 şi art. 311 alin. 3 din Codul de procedurã penalã), Curtea constatã cã nu a fost legal sesizatã, întrucât în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale nu se regãsesc aceste critici. Or, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentalã, Curtea se pronunţã numai "asupra excepţiilor de neconstituţionalitate [...] ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial". De asemenea, conform <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi [...]".
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112, art. 113, art. 171 şi art. 175 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Liviu Spãtaru, Dãnuţ Nelu Izvernari, Gheorghe Lotoroşanu, Ilie Matei şi Livia Buta în Dosarul nr. 11.957/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
