Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 39 din 11 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3) si ale art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 88 din 5 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale <>art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Casa Dobrogeanã" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 1.920/2006 al Judecãtoriei Tulcea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.920/2006, Judecãtoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale <>art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale". Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Casa Dobrogeanã" - S.R.L. din Tulcea într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cãrora "Statul trebuie sã asigure libertatea comerţului (à'61)". Astfel, dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , prin formularea "subversivã", lasã loc unor interpretãri contradictorii, întrucât acestea nu menţioneazã cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Ca atare, agenţii economici, pentru a nu fi sancţionaţi, emit facturi fiscale pentru toate livrãrile, fapt ce, potrivit textului criticat, exclude obligaţia utilizãrii aparatelor de marcat electronice fiscale, în timp ce organele de control financiar îi sancţioneazã, considerând obligatorie emiterea de bonuri fiscale prin aparatele de marcat electronice. De asemenea, şi prevederile alin. (3) al art. 1 au o formulare "ambiguã şi subversivã, deoarece dispoziţiile ordonanţei de urgenţã nu precizeazã caresunt excepţiile de la obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amãnuntul şi facturi fiscale pentru vânzãrile cu ridicata, excepţii la care face trimitere textul de lege criticat". Cât priveşte dispoziţiile art. 10 lit. b) din ordonanţã, se aratã cã acestea "nu reflectã gradul de vinovãţie al agentului economic, iar pedeapsa aplicatã nu are nicio logicã în actuala economie de piaţã". Se precizeazã, totodatã, cã argumentele formulate în susţinerea excepţiei nu vizeazã o problemã de interpretare a legii, ci urmãresc sã demonstreze, pe de o parte, reaua-credinţã a legiuitorului iar, pe de altã parte, efectul de majorare pe care aceste obligaţii privind utilizarea de aparate de marcat electronice fiscale îl are asupra preţului final al produsului comercializat.
Judecãtoria Tulcea apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin principiilor inserate în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale <>art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 nu sunt de naturã sã afecteze libertatea comerţului şi concurenţa loialã şi, ca atare, sunt constituţionale. În acest sens este invocatã şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 319/2003 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale <>art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, modificatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2006, aprobatã prin <>Legea nr. 266/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2006. Textele criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1) şi (3): "(1) Agenţii economici care efectueazã livrãri de bunuri cu amãnuntul, precum şi prestãri de servicii direct cãtre populaţie sunt obligaţi sã utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. [...]
(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, prin distribuitor autorizat se înţelege agentul economic pe numele cãruia a fost eliberat avizul prevãzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obţinut avizul, precum şi obligaţia sã asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât şi prin alţi agenţi economici acreditaţi de cãtre acesta, denumiţi în continuare unitãţi acreditate pentru comercializare şi/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producãtorul sau importatorul aparatului respectiv. În situaţia defectãrii aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligaţi ca în momentul constatãrii defecţiunii sã anunţe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, dupã caz, unitatea de service acreditatã a acestui distribuitor autorizat".
- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: (...) b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevãzutã la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative".
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cãrora "Statul trebuie sã asigure libertatea comerţului (...)".
Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
1. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea observã cã autorul excepţiei are în vedere conţinutul normativ al textelor de lege în redactarea anterioarã ultimei republicãri a ordonanţei criticate. Acesta invocã neconstituţionalitatea alin. (1) al art. 1, întrucât textul legal nu conţine precizãri cu privire la "cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale de cãtre agenţii economici care efectueazã livrãri de bunuri direct cãtre populaţie", ceea ce, în opinia sa, încalcã prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Într-adevãr, în urma republicãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispoziţiile alin. (1) ale art. 1 prevedeau cã: "Agenţii economici care efectueazã livrãri de bunuri sau prestãri de servicii direct cãtre populaţie, pentru care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale, sunt obligaţi sã utilizeze aparate de marcat electronice fiscale". Prin <>art. I pct. 1 din Legea nr. 116/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004, prevederile alin. (1) ale <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 au fost însã modificate, în sensul înlãturãrii oricãrei excepţii de la obligaţia utilizãrii aparatelor de marcat electronice fiscale. Ca atare, dispoziţiile art. 1 alin. (1), astfel cum au fost modificate prin legea amintitã şi preluate, ulterior, în ultima republicare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, nu mai conţin aspectele criticate ca fiind neconstituţionale. Întrucât, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, rezultã cã susţinerile de neconstituţionalitate ce vizeazã dispoziţii care nu se mai regãsesc în conţinutul actual al actului normativ nu pot fi examinate de instanţa de contencios constituţional, critica de neconstituţionalitate fiind, în acest caz, fãrã obiect.
O situaţie similarã se constatã şi în cazul criticii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ. Din conţinutul acestora, rezultã cã autorul are în vedere dispoziţiile <>art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 în forma republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispoziţii ce au fost, însã, abrogate prin <>Legea nr. 116/2004 . În actuala redactare, introdusã prin <>art. X din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 31 august 2004, şi ulterior modificatã prin <>art. IX pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 28/2006 , alin. (3) al art. 1 se referã la condiţiile în care aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi, şi nu la obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale, respectiv facturi fiscale pentru bunuri vândute cu amãnuntul, respectiv pentru vânzãrile cu ridicata. Ca atare, critica de neconstituţionalitate este, şi în acest caz, fãrã obiect.
2. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 faţã de prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Textul de lege atacat stabileşte doar caracterul de contravenţie al unor fapte privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, ceea ce reflectã opţiunea legiuitorului în materie şi concretizarea preocupãrii statului ca, prin mijloace specifice, sã preîntâmpine fapte de naturã a avea impact negativ asupra economiei naţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale <>art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Casa Dobrogeanã" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 1.920/2006 al Judecãtoriei Tulcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
