Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 389 din 16 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17, 18 si 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata si modificata prin Legea nr. 323/2001 , cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 745 din 24 octombrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17, 18 şi 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Mahmoud Ghassan în Dosarul nr. 15.683/2002 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, ţinând seama de jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
Prin Încheierea din 18 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 15.683/2002, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17, 18 şi 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Mahmoud Ghassan într-o cauza civilã al carei obiect este plângerea formulatã impotriva Hotãrârii nr. 83.844/h/ST a Oficiului Naţional pentru Refugiati prin care s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 şi 20 care se referã la raporturile dintre dreptul intern şi tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi celor ale art. 51 care consacra principiului respectãrii Constituţiei şi a legilor. De asemenea, apreciazã ca sunt incalcate dispoziţiile art. 2, 3, ale art. 6 pct. 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile Convenţiei de la Geneva din 1951 privind Statutul refugiatilor. Astfel, autorul exceptiei considera ca procedura accelerata reglementatã de <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , cu modificãrile ulterioare, trebuie aplicatã doar cererilor privind acordarea statutului de refugiat, nu şi celor prin care se solicita protecţia umanitara condiţionatã. În acest sens invoca modul în care este reglementatã aceasta procedura prin Rezoluţia de la Londra din 1992. Autorul exceptiei arata ca, potrivit art. 14 alin. (5) teza întâi din ordonanta, funcţionarul Oficiului Naţional pentru Refugiati este ţinut sa se pronunţe printr-o hotãrâre motivatã atât asupra posibilitatii acordãrii statutului de refugiat, cat şi asupra motivelor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate. Asa fiind, considera ca, în cazul în care cererea soluţionatã pe calea procedurii accelerate a vizat numai acordarea statutului de refugiat, solicitantul nu mai are posibilitatea de a formula un recurs separat cu privire la motivele de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, deoarece <>art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , prevede ca hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã. Autorul exceptiei se considera astfel lipsit de dreptul la un recurs efectiv, drept garantat de art. 6 pct. 1 şi de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, apreciazã ca sunt infrante şi dispoziţiile convenţiei care ocrotesc dreptul la viata şi interzic tortura.
Instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplina concordanta atât cu prevederile constituţionale, cat şi cu reglementãrile internaţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca sunt neintemeiate criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor legale ce fac obiectul exceptiei. Astfel, considera ca nu pot fi reţinute susţinerile autorului exceptiei referitoare la încãlcarea dreptului la apãrare, atât timp cat <>art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , cu modificãrile ulterioare, reglementeazã posibilitatea petentului de a fi asistat sau reprezentat de un avocat, precum şi dreptul de a i se asigura în mod gratuit un interpret, de a fi consiliat şi asistat de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale şi de a fi informat cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are. În aceeaşi ordine de idei sunt invocate şi prevederile constituţionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cãrora competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege, şi ale art. 128, care lasa libertate legiuitorului de a institui condiţiile de exercitare a cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti de cãtre pãrţile interesate şi Ministerul Public. Guvernul observa, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate de cãtre Curtea Constituţionalã, fiind amintite, între altele, şi deciziile nr. 330/2002 şi nr. 293/2001, prin care s-a statuat ca art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu impune mai multe grade de jurisdicţie la soluţionarea cauzelor de natura civilã.
Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, arata ca, deoarece între prevederile legale criticate şi cele ale Convenţiei din anul 1951, completatã cu Protocolul adiţional din 1967, acte adoptate sub egida O.N.U., nu exista neconcordante, în cauza nu se justifica aplicarea cu prioritate a instrumentelor juridice internaţionale. Asa fiind, considera ca nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a <>art. 17, 18 şi 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , în raport cu art. 11 alin. (2), respectiv art. 20 din Constituţie. În susţinerea acestui punct de vedere arata ca referirea exclusiva a art. 20 din ordonanta la procedura de soluţionare a cererilor de acordare a statutului de refugiat, respinse ca evident nefondate, fãrã trimitere la procedura specifica refuzului acordãrii protecţiei umanitare condiţionate, se justifica prin caracterul subsidiar al acestei ultime forme de protecţie. Astfel, în timp ce acordarea statutului de refugiat se face la cererea strainului, cu condiţia îndeplinirii criteriilor prevãzute de lege, protecţia umanitara condiţionatã se poate acorda strainului care nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, dar care dovedeşte ca se afla în una dintre situaţiile expres prevãzute de lege. De altfel, în acest sens, considera ca sunt şi dispoziţiile legale care reglementeazã procedura accelerata şi care prevãd ca hotãrârea de acordare a protecţiei umanitare condiţionate cuprinde şi motivele neacordarii statutului de refugiat. În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei referitoare la imposibilitatea exercitãrii recursului impotriva hotãrârii de respingere a cererii de recunoaştere a unei forme de protecţie, apreciazã ca aceste critici trebuie raportate la prevederile constituţionale ale art. 128, din care reiese ca legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, asa cum este situaţia refugiatilor în afarã tarii de origine, este liber sa stabileascã reguli speciale de procedura privind exercitarea cãilor de atac, sens în care este amintita Decizia Curţii Constituţionale nr. 334/2001. De asemenea, considera ca, în condiţiile în care în Ordonanta Guvernului nr. 102/2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , cu modificãrile ulterioare, este prevãzutã expres posibilitatea solicitantului de a fi asistat de un avocat sau de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale în domeniul drepturilor omului, de a beneficia de interpret, precum şi de a contesta hotãrârea pronunţatã în faza administrativã, în fata unei instanţe judecãtoreşti independente, textele legale criticate nu pot fi considerate ca aducând atingere principiului constituţional al liberului acces la justiţie ori garanţiilor procesuale care conditioneaza, într-o societate democratica, procesul echitabil. În sfârşit, Avocatul Poporului menţioneazã ca nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la încãlcarea art. 51 din Constituţie, respectiv art. 2 şi 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, acestea nefiind incidente în cauza.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este com petenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 17, 18 şi 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtoarea redactare:
Art. 17: "(1) Fac obiectul procedurii accelerate:
a) cererile evident nefondate;
b) cererile persoanelor care, prin activitatea ori prin apartenenţa lor la o anumitã grupare, prezintã un pericol pentru siguranta nationala ori pentru ordinea publica în România;
c) cererile persoanelor care provin dintr-o ţara unde, în general, nu exista risc serios de persecutie.
(2) De asemenea, pot face obiectul procedurii accelerate şi cererile persoanelor care se afla în una dintre situaţiile prevãzute la art. 4.
(3) Cererile de acordare a statutului de refugiat minorilor neinsotiti nu pot fi soluţionate în procedura accelerata.";
Art. 18: "(1) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat este consideratã evident nefondata dacã se constata:
a) lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie în ţara de origine, în condiţiile art. 2 alin. (1):
b) inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competente în materie de refugiati ori recurgerea în mod abuziv, cu rea-credinţa, la procedura de acordare a statutului de refugiat.
(2) Lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie în ţara de origine exista în urmãtoarele cazuri:
a) solicitantul nu invoca nici o temere de persecutie în sensul art. 2 alin. (1);
b) solicitantul nu oferã date sau informaţii în sensul ca ar fi expus unei temeri de persecutie ori relatarile sale nu conţin detalii circumstantiale sau personale;
c) cererea este evident lipsitã de credibilitate, în sensul ca relatarea solicitantului este incoerenta, contradictorie sau flagrant neadevarata fata de situaţia din ţara sa de origine;
d) solicitantul avea posibilitatea refugiatului intern, recunoscuta şi de Inaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati.
(3) Inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competente în materie de refugiati ori recurgerea abuzivã la procedura de acordare a statutului de refugiat exista în toate cazurile în care solicitantul, fãrã a oferi o explicaţie plauzibila, se afla în una dintre urmãtoarele situaţii:
a) a depus cererea sub o identitate falsa sau a prezentat documente false ori falsificate, sustinand ca sunt autentice;
b) dupã depunerea cererii, în mod deliberat a prezentat elemente false în legatura cu aceasta;
c) cu rea-credinţa a distrus, a deteriorat, a aruncat sau a înstrãinat documentul pentru trecerea frontierei sau un document relevant pentru cererea sa, fie pentru a-şi stabili o identitate falsa în scopul solicitãrii şi acordãrii statutului de refugiat, fie pentru a ingreuna soluţionarea cererii sale;
d) în mod deliberat a ascuns faptul ca a mai depus anterior o cerere pentru acordarea statutului de refugiat în una sau mai multe tari, în special atunci când s-a folosit de o identitate falsa;
e) a depus o cerere pentru acordarea statutului de refugiat, cu scopul evident de a impiedica punerea iminenta în executare a unei mãsuri dispuse de autoritãţile competente, de scoatere din ţara sau de expulzare, deşi anterior dispunerii unei astfel de mãsuri a avut posibilitatea sa depunã o asemenea cerere;
f) a încãlcat în mod flagrant obligaţiile prevãzute la art. 13;
g) a depus cererea pentru acordarea statutului de refugiat dupã ce anterior unei examinari, care conţine garanţiile procedurale adecvate şi în conformitate cu prevederile Convenţiei privind statutul refugiatilor, încheiatã la Geneva la 28 iulie 1951, i s-a respins o astfel de cerere într-o ţara terta sigura.
(4) Motivele enumerate la alin. (1) nu pot sa prevaleze temerii bine întemeiate de persecutie conform art. 2 alin. (1).";
Art. 20: "(1) Funcţionarul prevãzut la art. 12 alin. (2), dupã efectuarea interviului şi analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de refugiat, se pronunţa în termen de 3 zile de la primirea cererii.
(2) În cazul în care a fost pronunţatã o hotãrâre de respingere a cererii ca evident nefondata sau în temeiul art. 4, termenul de depunere a plângerii este de 2 zile de la comunicare.
(3) Plângerea este de competenta judecãtoriei în a carei raza teritorialã îşi are sediul Oficiul naţional pentru Refugiati sau în raza cãreia îşi are resedinta contestatarul.
(4) Instanta soluţioneazã plângerea, cu prezenta obligatorie a procurorului, în termen de 10 zile şi pronunţa o hotãrâre motivatã.
(5) Hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
De asemenea, mai sunt invocate urmãtoarele prevederi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale:
Art. 2: "1. Dreptul la viata al oricãrei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzatã cuiva în mod intentionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionatã cu aceasta pedeapsa prin lege.
2. Moartea nu este consideratã ca fiind cauzatã prin încãlcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesarã la forta:
a) pentru a asigura apãrarea oricãrei persoane impotriva violenţei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legalã sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal deţinute;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburãri violenţe sau o insurectie.";
Art. 3: "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.";
Art. 6. pct. 1: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei.";
Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca principala critica formulatã de autorul acesteia priveşte încãlcarea dreptului petentilor la un recurs efectiv. Curtea considera însã ca aceasta critica nu poate fi reţinutã. Astfel, textele legale dau petentului posibilitatea de a formula plângere în fata instanţelor judecãtoreşti cu privire la hotãrârea pronunţatã de Oficiul Naţional pentru Refugiati şi de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate garanţiile necesare asigurãrii unui proces echitabil.
Mai mult, Curtea apreciazã ca nu poate fi reţinutã nici susţinerea potrivit cãreia caracterul definitiv şi irevocabil al hotãrârii instanţei de judecata ar incalca reglementãrile internaţionale mai sus amintite. Într-adevãr, interpretarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale duce la concluzia ca acesta nu consacra nici expres, dar nici implicit dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penalã. De asemenea, nici art. 13 din convenţie, care se referã la dreptul la un "recurs efectiv" nu are semnificatia asigurãrii dreptului la un dublu grad de jurisdicţie, ci doar a posibilitatii de a supune judecaţii unei instanţe naţionale cazul violarii unui drept consacrat de convenţie. De altfel, acest aspect a fost consacrat în jurisprudenta sa şi de Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996. Cu acel prilej Curtea a reţinut ca, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 125 alin. (3) şi ale art. 128, competenta instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecata sunt stabilite prin lege, iar pãrţile interesate şi Ministerul Public trebuie sa se supunã acesteia în exercitarea cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti.
Cu referire la celelalte dispoziţii din convenţie pe care autorul exceptiei le invoca, respectiv prevederile art. 2 şi 3, Curtea apreciazã ca acestea nu sunt incidente în cauza.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului exceptiei referitoare la încãlcarea art. 11 şi 20 din Constituţie, Curtea observa ca acestea sunt fundamentate pe existenta unor neconcordante între conceptia legislativã romana asupra procedurii accelerate de soluţionare a cererilor de acordare a protecţiei pentru strãini şi reglementãrile internaţionale privind aceeaşi materie. Aceste chestiuni nu reprezintã însã aspecte ce pot fi supuse controlului de constitutionalitate, ci ţin de interpretarea legii, atribuţie ce revine instanţei judecãtoreşti care este chematã sa dea aplicare dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2).
De asemenea, Curtea apreciazã ca textele legale criticate nu conţin nici o dispoziţie care sa contravina prevederilor constituţionale ale art. 51 referitoare la principiul respectãrii Constituţiei şi a legilor.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra conformitatii dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile constituţionale şi reglementãrile internaţionale invocate, retinand argumente asemãnãtoare. În acest sens este Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003.
Curtea apreciazã ca, în speta, nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei sale, astfel încât cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), precum şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17, 18 şi 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Mahmoud Ghassan în Dosarul nr. 15.683/2002 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din 16 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
