Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 389 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 si 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Lucia Mitrofan în Dosarul nr. 266/86/2009 al Tribunalului Suceava Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât textul legal criticat constituie o mãsurã de descurajare a tranzacţiilor cu scop speculativ.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 266/86/2009, Tribunalul Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Lucia Mitrofan într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ-fiscal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciazã cã textul legal criticat este discriminatoriu, întrucât perioada de deţinere a titlurilor de valoare este criteriu esenţial de diferenţiere a impozitului aferent la transferul acestor titluri. Se apreciazã cã o atare discriminare are ca efect aplicarea unor cote diferite de impozitare pe transferul titlurilor de valoare, respectiv de 1% şi 16%. Tribunalul Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au urmãtorul cuprins: "(3) Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din investiţii, altele decât cele prevãzute la alin. (1) şi (2), se efectueazã astfel: "a) câştigul determinat din transferul titlurilor de valoare, altele decât pãrţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societãţilor închise, se impune cu o cotã de 1%, impozitul reţinut constituind platã anticipatã în contul impozitului anual datorat. Obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii impozitului reprezentând plata anticipatã revine intermediarilor, societãţilor de administrare a investiţiilor în cazul rãscumpãrãrii de titluri de participare la fondurile deschise de investiţii sau altor plãtitori de venit, dupã caz, la fiecare tranzacţie. Impozitul calculat şi reţinut la sursã se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost reţinut. Pentru tranzacţiile din anul fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei de impunere. Impozitul anual datorat se stabileşte de cãtre contribuabil astfel: 1. prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net anual al fiecãrui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrãinate sau rãscumpãrate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadã mai micã de 365 de zile de la data dobândirii; 2. prin aplicarea cotei de 1% asupra câştigului net anual al fiecãrui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrãinate sau rãscumpãrate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadã mai mare de 365 de zile de la data dobândirii." Din motivarea autorului excepţiei se constatã cã acesta invocã în susţinerea acesteia prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea discriminãrii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele: 1. Prin înscrisul depus şi înregistrat la Curtea Constituţionalã sub nr. 14.998 din 12 noiembrie 2009, autorul excepţiei a invocat direct în faţa Curţii şi alte temeiuri de drept în sensul susţinerii excepţiei ridicate. În acest sens, aratã cã textul legal criticat încalcã şi prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale. Potrivit jurisprudenţei Curţii, "motivarea excepţiei, prin indicarea textelor constituţionale invocate, trebuie sã fie fãcutã chiar prin actul de sesizare al Curţii, pentru a fi posibilã exercitarea controlului de constituţionalitate. În consecinţã, invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii şi nu în faţa instanţei de judecatã care a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate contravine textului imperativ al <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi nu este de naturã sã înlãture aceastã cauzã de inadmisibilitate a excepţiei, neacoperindu-se astfel cerinţa imperativã a motivãrii excepţiei drept condiţie cu privire la legala sesizare a Curţii" (<>Decizia nr. 349 din 18 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 mai 2006). În acelaşi sens, prin <>Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, Curtea a statuat cã "în ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei, exprimatã în şedinţa publicã, precum şi în notele scrise depuse la dosar în aceeaşi şedinţã, de a se analiza constituţionalitatea textului legal criticat şi sub aspectul încãlcãrii art. 1 alin. (3) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã motivarea excepţiei, prin indicarea textelor constituţionale invocate, trebuie sã fie fãcutã chiar prin actul de sesizare a Curţii, pentru a fi posibilã exercitarea controlului de constituţionalitate, deci în momentul ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecatã. Curtea Constituţionalã este competentã sã se pronunţe numai în limitele sesizãrii. Or, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost ridicatã, rezultã cã, în opinia autorului acesteia, prin textul de lege criticat au fost încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie. În consecinţã, invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecatã care a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate, contravine atât dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi <>art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cât şi celor ale art. 146 lit. d) din Constituţie". În consecinţã, potrivit jurisprudenţei Curţii, invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale este inadmisibilã. Aşadar, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra prezentei excepţii numai în raport cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea discriminãrii, invocate în susţinerea excepţiei în faţa instanţei de judecatã. 2. În raport cu dispoziţiile convenţionale invocate, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Legiuitorul este abilitat din punct de vedere constituţional sã reglementeze în domeniul taxelor şi impozitelor pentru a asigura fondurile bãneşti necesare asigurãrii ritmicitãţii veniturilor la bugetul public. Totuşi, impunerea unor atari taxe şi impozite se face în raport cu anumite raţiuni şi criterii supuse cenzurii Curţii Constituţionale. În cauza de faţã, raţiunea instituirii impozitului diferenţiat în funcţie de perioada de deţinere a titlului de valoare îl constituie evitarea sau limitarea tranzacţiilor cu scop speculativ de pe piaţã, precum şi impozitarea corespunzãtoare a activitãţilor care au un pronunţat caracter comercial. Criteriul ales - perioada deţinerii titlului de valoare - este unul care susţine raţiunea instituirii impozitului diferenţiat, fiind un element suficient de precis în determinarea intenţiei celui ce vinde titlurile de valori. În fine, principiul egalitãţii nu presupune uniformitate de tratament juridic, astfel încât la situaţii de fapt diferite, legiuitorul este obligat sã impunã un tratament juridic diferit. Or, în cauza de faţã, nu se poate susţine cã toate persoanele care vând asemenea titluri de valori sunt în aceeaşi situaţie, din moment ce finalitatea urmãritã, cel puţin pe termen scurt, de cãtre acestea este diferitã. Având în vedere acest aspect, precum şi cerinţele asigurãrii resurselor bugetare şi limitãrii mişcãrilor speculative, statul este legitimat din punct de vedere constituţional sã impunã asemenea criterii în vederea impozitãrii diferenţiate a contribuabililor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Lucia Mitrofan în Dosarul nr. 266/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
