Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 389 din 12 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 751 din 18 august 2005
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ALPHA CONSULTING ROMÂNIA" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.825/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În acest sens aratã cã cerinţa impusã de legiuitor privind înscrierea în cartea funciarã a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, numai dacã actul juridic prin care aceste drepturi s-au constituit ori s-au transmis s-a încheiat în formã autenticã, reprezintã o mãsurã de protecţie a dreptului de proprietate şi de asigurare a securitãţii circuitului civil.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor <>art. 115 din Constituţie, aratã cã Ordonanţa de urgenţã nr. 41/2004 a fost adoptatã cu respectarea cerinţelor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.825/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 .
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "ALPHA CONSULTING ROMÂNIA" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii apelului formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de intabulare a unui imobil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate îngrãdesc dreptul de proprietate şi libera transmitere a acestuia. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 77 alin. (1), art. 108 alin. (3) şi art. 115 din Constituţie, aratã cã ordonanţa criticatã nu a fost adoptatã în baza unei legi speciale de abilitare, nu a fost aprobatã prin lege de Parlament şi nici "nu a fost promulgatã prin decret de Preşedintele României".
Instanţa de judecatã apreciazã excepţia ca neîntemeiatã, arãtând cã cerinţa impusã de legiuitor vizeazã forma actului juridic supus intabulãrii, fiind o mãsurã de protecţie a circuitului civil, şi nu poate fi consideratã ca o limitare a dreptului de a transmite proprietatea.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã excepţia neîntemeiatã, întrucât instituirea prin lege a formei autentice a avut în vedere raţiuni cum ar fi: atenţionarea pãrţilor asupra importanţei deosebite pe care o au anumite acte juridice, asigurarea libertãţii şi certitudinii consimţãmântului, exercitarea unui control al societãţii asupra actelor ce prezintã importanţã juridicã. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 108 alin. (3) şi art. 115 din Constituţie, aratã cã acest act normativ adoptat în regim de urgenţã a vizat modificarea <>Legii nr. 7/1996 , având ca scop instituirea unor mãsuri organizatorice în vederea creãrii unei instituţii capabile sã organizeze şi sã coordoneze în mod unitar activitatea de cadastru şi publicitate imobiliarã, ţinând cont şi de faptul cã "se dorea finalizarea acţiunii de retrocedare a terenurilor agricole şi forestiere în luna iunie 2004."
Avocatul Poporului apreciazã textul legal criticat ca fiind constituţional. Astfel, aratã cã instituirea unor condiţii pentru înscrierea în cartea funciarã a dreptului de proprietate corespunde atributului legiuitorului de a reglementa cadrul în care titularul dreptului de proprietate are posibilitatea sã şi-l valorifice. Referindu-se la susţinerea potrivit cãreia textul criticat contravine dispoziţiilor art. 115 din Constituţie considerã cã numai Curtea Constituţionalã are posibilitatea sã stabileascã dacã ordonanţa criticatã a fost adoptatã cu respectarea acestui text constituţional. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport de art. 77 alin. (1) şi de art. 108 alin. (3), aratã cã aceste texte constituţionale nu sunt incidente în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia are ca obiect prevederile <>art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iunie 2004, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 499 din 12 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.069 din 17 noiembrie 2004.
Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
"Alineatul 1 al articolului 22 va avea urmãtorul cuprins:
«Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciarã pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis, numai dacã acel act s-a încheiat în formã autenticã.»"
Textele constituţionale invocate ca fiind înfrânte sunt cele ale art. 44, art. 77 alin. (1), art. 108 alin. (3) şi art. 115, având urmãtoarea redactare:
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 77 alin. (1): "Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.";
- Art. 108 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevãzute de aceasta.";
- Art. 115: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pânã la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pânã la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţã intrã în vigoare numai dupã depunerea sa spre dezbatere în procedurã de urgenţã la Camera competentã sã fie sesizatã şi dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacã nu se aflã în sesiune, se convoacã în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dupã caz, de la trimitere. Dacã în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizatã nu se pronunţã asupra ordonanţei, aceasta este consideratã adoptatã şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedurã de urgenţã. Ordonanţa de urgenţã cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea prevãzutã la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobã sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacã este cazul, mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei."
Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã acestea vizeazã douã aspecte de neconstituţionalitate, şi anume aspectul de neconstituţionalitate intrinsecã, privind încãlcarea art. 44 din Constituţie, şi cel de neconstituţionalitate extrinsecã, vizând încãlcarea art. 77 alin. (1), art. 108 alin. (3) şi art. 115 din Constituţie.
I. Cu privire la prima categorie de critici, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmeazã:
Prevederile legale criticate condiţioneazã înscrierea în cartea funciarã a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale numai dacã actul juridic prin care aceste drepturi s-au constituit ori s-au transmis s-a încheiat în formã autenticã. Condiţia impusã de legiuitor, pentru înscrierea în cartea funciarã, are în vedere importanţa drepturilor ce fac obiectul acestor acte şi reprezintã tocmai o mãsurã de protecţie a dreptului de proprietate şi de asigurare a securitãţii circuitului civil. Publicitatea acestor acte prin înscrierea în cartea funciarã are ca scop opozabilitatea faţã de terţi. De altfel, obligaţia încheierii unor acte juridice în formã autenticã este prevãzutã şi de <>Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridicã a terenurilor, care la art. 2 alin. (1) stabileşte cã "terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrãinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formã autenticã".
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecã a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 41/2004 , Curtea reţine cã potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul poate adopta o ordonanţã de urgenţã în urmãtoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare, reglementarea acesteia sã nu poatã fi amânatã şi urgenţa sã fie motivatã în cuprinsul ordonanţei.
Cu privire la aceste exigenţe constituţionale, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, statuând urmãtoarele:
"Dincolo de caracterul tranşant al formulei utilizate de legiuitorul constituant, intenţia acestuia şi finalitatea urmãritã, constând în restrângerea domeniului în care Guvernul se poate substitui Parlamentului, adoptând norme primare în considerarea unor raţiuni pe care el însuşi este suveran sã le determine, sunt evidenţiate cu pregnanţã de deosebirile dintre actualul text constituţional şi cel anterior, fostul articol 114 alin. (4) din Constituţie, în forma iniţialã. Potrivit acelui text, posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţã era condiţionatã exclusiv de existenţa unor cazuri excepţionale.
Termenul «cazuri excepţionale» acolo utilizat a fost înlocuit, în noua redactare, cu acela de «situaţii extraordinare». Mai mult, deşi diferenţa dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obişnuit sau comun cãruia îi dau expresie, este evidentã, acelaşi legiuitor a simţit nevoia sã o punã la adãpost de orice interpretare de naturã sã minimalizeze o atare diferenţã, prin adãugarea sintagmei «a cãror reglementare nu poate fi amânatã», consacrând astfel in terminis imperativul urgenţei reglementãrii. În sfârşit, din raţiuni de rigoare legislativã, a instituit exigenţa motivãrii urgenţei în chiar cuprinsul ordonanţei adoptate în afara unei legi de abilitare.
Chiar sub imperiul reglementãrii constituţionale anterioare în materie, Curtea, referindu-se la cazul excepţional, de care depindea legitimitatea constituţionalã a adoptãrii unei ordonanţe de urgenţã, a statuat cã acesta este definit în raport cu «necesitatea şi urgenţa reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public» (<>Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995). Cu aceeaşi finalitate, a definirii cât mai precise a cazului excepţional, Curtea a precizat cã de esenţa acestuia este caracterul obiectiv, «în sensul cã existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurãri, este constrâns sã reacţioneze prompt pentru apãrarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţã» (<>Decizia nr. 83 din 19 mai 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).
Cele statuate de Curte în aceastã materie, sub imperiul reglementãrii constituţionale anterioare, ca urmare a unei interpretãri care transgresa litera textului constituţional, evidenţiindu-i înţelesul prin prisma intenţiei legiuitorului constituant şi a finalitãţii urmãrite, precum şi prin utilizarea unor principii şi constante ale dreptului, sunt cu atât mai pertinente, în prezent, dacã se are în vedere cã punctul de vedere înfãţişat îşi are suport deplin în chiar litera reglementãrii constituţionale de referinţã, în actuala sa redactare."
Curtea, reţinând, în ceea ce priveşte existenţa "situaţiei extraordinare", cã aceastã jurisprudenţã rãmâne valabilã şi dupã revizuirea Constituţiei, constatã cã în cauza de faţã emiterea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 41/2004 a fost justificatã prin necesitatea realizãrii la termenele stabilite a angajamentelor asumate de România în perspectiva aderãrii la Uniunea Europeanã, ce se regãsesc în Programul social pentru perioada 2003-2004, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.610/2003 , precum şi crearea sistemului unic de cadastru, în concordanţã cu Declaraţia asupra cadastrului în Europa, adoptatã la Congresul de la Granada în anul 2002. De asemenea, aşa cum a precizat Guvernul în punctul sãu de vedere, alegerea promovãrii acestei ordonanţe de urgenţã pentru modificarea <>Legii nr. 7/1996 a ţinut cont de faptul cã în iunie 2004 se dorea finalizarea acţiunii de retrocedare a terenurilor agricole şi forestiere, urmatã de înscrierea în cartea funciarã a titlurilor de proprietate, precum şi dinamizarea pieţei imobiliare în ţara noastrã. În aceste condiţii a fost necesarã instituirea unor mãsuri organizatorice în vederea creãrii unei instituţii capabile sã organizeze şi sã coordoneze în mod unitar activitatea de cadastru şi de publicitate imobiliarã.
În consecinţã, Curtea constatã cã ordonanţa de urgenţã criticatã nu contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât a fost adoptatã cu respectarea condiţiilor prevãzute de acest text constituţional.
Analizând criticile de neconstituţionalitate în raport de celelalte texte constituţionale invocate, Curtea constatã cã aceste texte nu sunt incidente în cauzã. Astfel, art. 77 alin. (1) se referã la promulgarea legii, iar art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1), (2) şi (3) reglementeazã condiţiile emiterii de cãtre Guvern a ordonanţelor în baza unei legi de abilitare, şi nu condiţiile adoptãrii ordonanţelor de urgenţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ALPHA CONSULTING ROMÂNIA" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.825/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
