Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 386 din 24 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) si art. 84 alin. (1) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 424 din 17 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Gurses Abdurrahman în Dosarul nr. 7.094/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei, care solicitã admiterea acesteia, arãtând, în esenţã, cã textele de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate asupra investiţiilor pe care le-a realizat în România.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând cele reţinute de Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 607 din 28 aprilie 2009 şi precizând cã autorul acesteia reclamã, în principal, probleme referitoare la aplicarea legii în cazul sãu particular.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.094/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Gurses Abdurrahman într-o cauzã având ca obiect anularea deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 81 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Din acest motiv, Oficiul Român pentru Imigrãri a avut posibilitatea ca, pe baza unor criterii aleatorii şi arbitrare, sã emitã împotriva sa o decizie de returnare. Aratã cã, în aceste condiţii, este pus în situaţia de a suporta prejudicii materiale majore şi de a pierde investiţiile realizate în România, ceea ce ar conduce la falimentarea societãţii comerciale la care este asociat unic. Precizeazã cã toate acestea se constituie într-o vãtãmare gravã a dreptului de proprietate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, susţine cã acestea contravin art. 16 şi art. 21 din Constituţie, întrucât nu permit exercitarea niciunei cãi de atac împotriva hotãrârii pronunţate de instanţã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (1): "(1) Strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere."
- Art. 81 alin. (1): "(1) Împotriva strãinilor care au intrat ilegal, a cãror şedere pe teritoriul României a devenit ilegalã, a cãror vizã sau drept de şedere a fost anulat sau revocat, a acelora cãrora li s-a refuzat prelungirea dreptului de şedere temporarã, a acelora cãrora Ie-a încetat dreptul de şedere permanentã, precum şi a foştilor solicitanţi de azil Oficiul Român pentru Imigrãri poate dispune mãsura returnãrii de pe teritoriul României."
- Art. 84 alin. (1): "(1) Decizia de returnare poate fi contestatã în termen de 10 zile de la data comunicãrii la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Oficiul Român pentru Imigrãri, sau la curtea de apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea teritorialã care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotãrârea instanţei este irevocabilã."
Din motivarea scrisã a excepţiei, precum şi din susţinerile orale ale autorului acesteia, Curtea constatã cã sunt criticate doar dispoziţiile art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) teza finalã, asupra cãrora, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 16 care consacrã principiul egalitãţii în drepturi, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi la protecţia egalã prin lege a proprietãţii private. De asemenea, invocã şi prevederile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la protecţia şi garantarea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile de lege ce formeazã obiectul acesteia, din perspectiva unor critici similare. Prin Decizia nr. 607 din 28 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, Curtea a observat cã dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 stabilesc regula generalã potrivit cãreia strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere, regulã ce exprimã condiţia legalitãţii şederii strãinilor în ţara noastrã, iar dispoziţiile art. 81 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã reglementeazã posibilitatea Oficiului Român pentru Imigrãri de a dispune mãsura îndepãrtãrii de pe teritoriul României a strãinilor care nu se aflã sau nu se mai aflã în stare de legalitate în ţara noastrã, reprezentând, aşadar, consecinţa concretã a încãlcãrii regulii generale stabilite la art. 11 alin. (1). Totodatã, prin Decizia nr. 848 din 9 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, Curtea a precizat cã cerinţa legalitãţii prevãzutã de art. 11 alin. (1) din ordonanţa criticatã este o condiţie pe deplin justificatã de raţiuni de control al fenomenului migraţionist şi care trebuie privitã prin prisma prevederilor art. 4 alin. (4) din aceeaşi ordonanţã şi ale art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã, referitoare la obligaţia respectãrii legilor, inclusiv de cãtre strãini, normele constituţionale şi convenţionale invocate, referitoare la protecţia proprietãţii private, nefiind incidente în cauzã.
De asemenea, prin mai multe decizii, Curtea a constatat constituţionalitatea prevederilor art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002. În acest sens, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.222 din 5 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2010, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa anterioarã, cã textul criticat oferã strãinului interesat posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia deciziei de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrãri, cererea sa urmând sã fie examinatã de o instanţã judecãtoreascã independentã şi imparţialã, caracterul definitiv şi irevocabil al hotãrârilor pronunţate cu privire la contestaţiile formulate împotriva acestor decizii fiind justificat de necesitatea soluţionãrii lor cu celeritate. De altfel, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, dreptul la douã grade de jurisdicţie fiind garantat, prin art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, exclusiv în materie penalã, nicidecum administrativã. Totodatã, Curtea a observat cã prevederile art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 au vocaţia de a se aplica în mod egal tuturor celor care intrã sub incidenţa acestora, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Gurses Abdurrahman în Dosarul nr. 7.094/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
