Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 385 din 26 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. b) si ale art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 383 din 7 iunie 2012
Petre Lãzãroiu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Emil Florin Giurgea în Dosarul nr. 5.502/740/2011 al Judecãtoriei Alexandria şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.150D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 5.502/740/2011, Judecãtoria Alexandria a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Emil Florin Giurgea într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementatã prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã prin folosirea criteriului înscrierii în certificatul de înmatriculare la determinarea proprietarului vehiculului se încalcã dreptul la libertatea de a dispune de bunul sãu, fãrã teama de a fi sancţionat dacã noul proprietar al autovehiculului nu îşi îndeplineşte obligaţia de a solicita emiterea unui nou certificat de înmatriculare pe numele sãu.
De asemenea, considerã cã prevederile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 instituie o discriminare între utilizatorul strãin, în cazul cãruia responsabilitatea achitãrii tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile revine în exclusivitate conducãtorului auto, şi utilizatorul român cãruia îi revine aceastã obligaţie.
Judecãtoria Alexandria opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezentaexcepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 424/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1) lit. b): "(1) În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã:
[...]
b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, dupã caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, dupã caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori strãini;";
- Art. 7: "Responsabilitatea achitãrii tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitãrii tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor strãini, aceasta revine în exclusivitate conducãtorului auto al vehiculului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la caracteristicile statului român, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 44 alin. (2) referitor la garantarea dreptului de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, Decizia nr. 1.343 din 22 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 7 decembrie 2009.
Astfel, cu acele prilejuri, Curtea a observat cã instituirea în mod distinct a responsabilitãţii achitãrii tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români şi cei strãini nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional nu are semnificaţia uniformitãţii, astfel încât dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, situaţiilor diferite trebuie sã le corespundã un tratament diferit. În cauzã, situaţia evident diferitã a celor douã categorii de utilizatori, în funcţie de care distinge textul de lege criticat, justificã tratamentul diferit stabilit de legiuitor.
De asemenea, asupra dispoziţiilor criticate, raportate la prevederile art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut cã dreptul de proprietate privatã nu este un drept absolut, aşa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele acestuia sunt stabilite de lege. Aşa fiind, nu se poate susţine cã prin instituirea unei sancţiuni contravenţionale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacã în mod automat executarea contravenţiei înseamnã diminuarea patrimoniului. (În acest sens fiind Decizia nr. 836 din 16 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2007).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), Curtea constatã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu motiveazã în ce constã contrarietatea prevederilor criticate cu acestea.
De asemenea, Curtea observã cã, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu poate reţine încãlcarea acestora, întrucât consacrã un principiu general care stã la baza statului român, iar nu un drept, astfel cã acest principiu nu poate fi considerat a fi încãlcat decât în mãsura încãlcãrii unor drepturi ori a unor libertãţi fundamentale sau a unui text constituţional relevant sub aspectul conţinutului acestui principiu, or, în cauza de faţã, nu s-a constatat încãlcarea unui drept fundamental sau a unei prevederi constituţionale.
În fine, referitor la susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate privitoare la neîndeplinirea obligaţiilor legale de cãtre noul proprietar al autovehiculului, Curtea reţine cã acestea sunt aspecte ce ţin de aplicarea legii, care nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Emil Florin Giurgea în Dosarul nr. 5.502/740/2011 al Judecãtoriei Alexandria.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
