Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 385 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 alin. (1) si (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 23 alin. (3) si (6) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Ion Tiucã - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor <>art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale <>art. 22 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la <>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupã funcţii de demnitate publicã, excepţie ridicatã de Panait Gelep în Dosarul nr. 6.193/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale. La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei. Lipsesc pãrţile Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea şi Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Având cuvântul, autorul excepţiei aratã cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie o situaţie inechitabilã între angajaţii din învãţãmânt care contribuie cu taxe şi impozite în funcţie de norma lucratã, ce poate fi diferitã de la o persoanã la alta, dar primesc indemnizaţii de concediu egale, ce nu ţin cont de mãrimea contribuţiilor. În consecinţã, solicitã admiterea excepţiei şi depune la dosar o adresã a Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei prin care se aratã cã la calculul indemnizaţiei de concediu în instituţiile bugetare se au în vedere dispoziţiile <>Hotãrârii Guvernului nr. 250/1992 şi ale <>art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2006 , iar nu prevederile Codului muncii. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care aratã cã textele de lege criticate se aplicã tuturor persoanelor prevãzute de norma juridicã, fãrã privilegii sau discriminãri.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.193/36/2006, Curtea de Apel Constanţa Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale <>art. 22 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la <>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupã funcţii de demnitate publicã. Excepţia a fost ridicatã de Panait Gelep cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 3.035 din 15 noiembrie 2006, pronunţatã de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 3.401/2006. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale şi reglementãrilor internaţionale referitoare la dreptul la muncã şi la protecţia socialã a muncii, la dreptul la concediu plãtit şi la dreptul la salariu egal pentru muncã egalã, întrucât prevãd acordarea indemnizaţiei de concediu la nivelul salariului de bazã şi al sporurilor cu caracter permanent cuvenite pe perioada concediului de odihnã, fãrã a lua în calcul, în cazul cadrelor didactice, şi drepturile salariale suplimentare realizate pentru activitatea desfãşuratã pe baza unei a doua norme sau cu plata cu ora. Aceste dispoziţii legale sunt şi discriminatorii, având în vedere cã un cadru didactic care desfãşoarã o activitate corespunzãtoare cu douã norme primeşte indemnizaţie de concediu egalã cu cea a altui cadru didactic care lucreazã numai cu o singurã normã, deşi plãteşte contribuţia la asigurãrile sociale în raport cu totalitatea veniturilor realizate. Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 41 din Constituţie. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere dreptului la muncã şi la protecţia socialã a muncii. De asemenea, aratã cã dreptul la protecţia socialã a muncii include şi concediul de odihnã plãtit, care se realizeazã în condiţiile legii. În sfârşit, considerã cã în cauzã se pun în discuţie interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate, ceea ce nu reprezintã o problemã de constituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, aşa cum au fost modificate prin <>art. I pct. 54 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobatã prin <>Legea nr. 371/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005. De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile <>art. 22 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la <>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupã funcţii de demnitate publicã, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2006 şi aprobatã prin <>Legea nr. 323/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 19 iulie 2006. Curtea constatã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 3/2006 a avut aplicabilitate numai în anul 2006, la data sesizãrii Curţii nemaifiind în vigoare. Dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (6) au fost preluate însã, într-o redactare identicã, în <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la <>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupã funcţii de demnitate publicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2007. Având în vedere cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa decât asupra prevederilor dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, Curtea urmeazã a se pronunţa cu privire la aceste texte de lege. Dispoziţiile de lege criticate au urmãtoarea redactare: - <>Art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii: "(1) Pentru perioada concediului de odihnã salariatul beneficiazã de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai micã decât salariul de bazã, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivã, prevãzute în contractul individual de muncã. (2) Indemnizaţia de concediu de odihnã reprezintã media zilnicã a drepturilor salariale prevãzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicatã cu numãrul de zile de concediu."; - <>Art. 23 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 : "(3) La determinarea indemnizaţiei de concediu de odihnã se vor lua în calcul, pe lângã salariul de bazã, şi sporurile de care beneficiazã, potrivit legii.[...] (6) Celelalte prevederi din <>Hotãrârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnã şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publicã, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unitãţile bugetare, republicatã, cu modificãrile ulterioare, rãmân în vigoare." În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi art. 41 alin. (2) referitoare la dreptul salariaţilor la protecţia salarialã a muncii, printre care şi la concediul plãtit. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi unele prevederi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Astfel, sunt invocate dispoziţiile art. 23 privind dreptul la muncã, dreptul la salariu egal pentru muncã egalã şi dreptul la o retribuire echitabilã şi satisfãcãtoare, ale art. 24 privind dreptul persoanei la odihnã şi recreaţie şi ale art. 25 privind dreptul oricãrui om la un nivel de trai decent. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 145 alin. (1) şi (2) din Codul muncii stabilesc nivelul minim al indemnizaţiei pentru perioada concediului de odihnã, care nu poate fi mai mic decât valoarea totalã a drepturilor salariale cuvenite pe perioada respectivã, calculatã pe baza mediei zilnice a veniturilor, înmulţitã cu numãrul zilelor de concediu. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 , Curtea constatã cã acestea prevãd cã la stabilirea indemnizaţiei de concediu se iau în calcul, pe lângã salariul de bazã, şi sporurile de care beneficiazã salariatul, potrivit legii, şi cã se aplicã prevederile în materie ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 250/1992 . Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã la calculul indemnizaţiei de concediu nu se ia în considerare şi faptul cã a fost încadrat, prin cumul, cu douã norme didactice, pentru care a contribuit proporţional la asigurãrile sociale, legea aplicându-se fãrã nicio diferenţiere, indiferent de norma realizatã. Faţã de aceste critici Curtea constatã cã aceste reglementãri nu reprezintã altceva decât o concretizare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, care consacrã dreptul salariaţilor la concediul de odihnã plãtit, drept care, ca şi celelalte mãsuri de protecţie socialã a muncii, se stabileşte de lege. Astfel, legiuitorul este îndreptãţit sã stabileascã modul de calcul al valorii indemnizaţiei de concediu cuvenite. În acest sens, legiuitorul a prevãzut regula potrivit cãreia, în caz de cumul, salariatul beneficiazã de un concediu de odihnã corespunzãtor doar funcţiei de bazã, iar nu şi pentru funcţia cumulatã. În mod corelativ, indemnizaţia de concediu se calculeazã în funcţie de salariul de bazã şi celelalte sporuri prevãzute de lege, nivelul minim fiind cel stabilit de art. 145 alin. (1) din Codul muncii. Aceastã reglementare se aplicã în mod egal tuturor salariaţilor, fãrã nici un fel de privilegiu şi nicio discriminare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 145 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la <>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupã funcţii de demnitate publicã, excepţie ridicatã de Panait Gelep în Dosarul nr. 6.193/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
