Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 384 din 26 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 si alin. 5 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 398 din 14 iunie 2012
Petre Lãzãroiu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 şi alin. 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Loredana Mihaela Simedre în Dosarul nr. 10.982/299/2011 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.044D/2011.
La apelul nominal se prezintã personal autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, constatându-se lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, prezentând situaţia de fapt a speţei şi arãtând totodatã cã nu au fost respectate termenele procedurale de cãtre instanţa de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã sunt norme de procedurã şi nu sunt de naturã a afecta prevederile constituţionale invocate, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 13.849/2011 din 4 august 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 10.982/299/2011, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 şi alin. 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Loredana Mihaela Simedre într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile criticate sunt neconstituţionale întrucât încheierea prin care se încuviinţeazã executarea silitã se dã fãrã citarea pãrţilor, astfel încât debitorul nu are posibilitatea de a se apãra împotriva acestei cereri a creditorului.
De asemenea, aratã cã, la momentul introducerii cererii de încuviinţare a executãrii silite, creditorul şi executorul judecãtoresc ar trebui sã dovedeascã caracterul cert şi lichid al creanţei urmãrite, ori, dacã ar fi fost constatatã, s-ar fi putut dovedi încã de la momentul încuviinţãrii executãrii silite faptul cã, în ce priveşte creanţa din titlul executoriu, aceasta nu îndeplineşte calitãţile cerute de lege, respectiv nu era certã şi nici lichidã. Or, textul de lege, în opinia autoarei, este incorect formulat şi lasã loc la interpretãri, astfel încât este posibilã încuviinţarea executãrii silite cu privire la o creanţã care nu este certã, astfel cum este şi în speţa de faţã.
Totodatã, considerã cã este afectat şi echilibrul procesual dintre pãrţi, golind de conţinut normele imperative din Constituţie, îngreunând, în mod sistematic, soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului,susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 şi alin. 5 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
"Instanţa de executare încuviinţeazã executarea silitã a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singurã încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executãrii silite. [...]
Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite numai dacã: [...]
3. creanţa nu este certã, lichidã şi exigibilã;[...]
Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi atacatã cu recurs numai de cãtre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 24 care consacrã dreptul la apãrare, art. 124 alin. (2) potrivit cãruia "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi" şi art. 129 referitor la folosirea cãilor de atac. De asemenea, este menţionat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
1. Asupra prevederilor criticate Curtea s-a mai pronunţat, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 1.548 din 6 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 201 1, sau Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010.
Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate instituie reguli speciale de procedurã privind exercitarea cãilor de atac. Raţiunea pentru care legiuitorul a înlãturat, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silitã este aceea a celeritãţii ce se justificã în aceastã etapã procesualã. Astfel, creditorul este lipsit de interes sã atace o hotãrâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-şi apãra drepturile, în raport cu orice incident de executare silitã, pe calea contestaţiei la executare, care este o procedurã contencioasã, în cadrul cãreia se administreazã probe cu respectarea principiului contradictorialitãţii ce guverneazã procesul civil.
Or, Curtea a reţinut cã procedura încuviinţãrii executãrii silite este o procedurã necontencioasã, în cadrul cãreia instanţa de executare competentã verificã doar îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevãzute de art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, fiind guvernatã de regulile prevãzute de art. 331 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã.
Prevederile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã în integralitatea lor nu pot fi interpretate şi aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispoziţii procedurale privind executarea silitã, astfel cã, în cazul încuviinţãrii executãrii silite, debitorul are dreptul sã formuleze contestaţie la executare, în condiţiile art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, unde îşi poate formula toate apãrãrile pe care înţelege sã se sprijine, astfel încât şi din aceastã perspectivã dreptul la apãrare nu este încãlcat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
2. În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cãreia textul de lege criticat este incorect formulat şi lasã loc la interpretãri, astfel încât este posibilã încuviinţarea executãrii silite cu privire la o creanţã care nu este certã, astfel cum este şi în speţa de faţã, Curtea observã cã acestea sunt probleme ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale. Este atributul exclusiv al instanţei de judecatã sã stabileascã dacã, în cauza dedusã judecãţii, încuviinţarea silitã s-a fãcut cu respectarea condiţiilor cerute de lege, respectiv dacã creanţa este certã, lichidã şi exigibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 şi alin. 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Loredana Mihaela Simedre în Dosarul nr. 10.982/299/2011 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
