Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 383 din 26 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 8 iunie 2012
Petre Lãzãroiu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apã Canal" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 12.600/233/2010 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.031D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 301D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie invocatã de Asociaţia de Proprietari bloc 991A - prin Societatea Comercialã "Termo Service" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 23.207/245/2011 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 1.031D/2011 şi nr. 301D/2012.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 301D/2012 la Dosarul nr. 1.031D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 12.600/233/2010, Judecãtoria Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apã Canal" - S.A. din Galaţi într-o cauzã civilã având ca obiect "pretenţii".
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2012, pronunţatã în Dosarul nr. 23.207/245/2011, Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicatã de Asociaţia de Proprietari bloc 991A - prin Societatea Comercialã "Termo Service" - S.A. din Iaşi într-o cauzã civilã având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã Legea nr. 175/2010 opereazã o modificare sub aspectul obligaţiei de platã a penalitãţilor convenţionale nãscute valabil înainte de intrarea ei în vigoare, astfel încât, pentru penalitãţile valabil nãscute şi datorate anterior intrãrii în vigoare a legii, dispoziţiile art. II aduc atingere principiului constituţional al neretroactivitãţii legii. Deoarece prin legea nouã se tinde la modificarea unor situaţii juridice formate anterior, ale cãrei efecte s-au consumat deja prin naşterea obligaţiei de platã, se apreciazã cã aceste prevederi au un vãdit caracter retroactiv. De asemenea, în ipoteza în care obligarea asociaţiei de proprietari la plata penalitãţilor cãtre furnizorul de utilitãţi publice a fost dispusã prin hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, aplicarea prevederilor art. II din Legea nr. 175/2010 ar echivala cu încãlcarea puterii de lucru judecat, lipsind de efecte juridice dispoziţiile instanţelor de judecatã şi aducându-se totodatã atingere şi principiului separaţiei puterilor în stat, garantat de dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Autorii excepţiei aratã cã art. 44 alin. (1) din Constituţie garanteazã dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, iar art. 136 alin. (5) prevede cã proprietatea privatã este inviolabilã. Aşa fiind, prevederile de lege criticate contravin acestor dispoziţii constituţionale, deoarece penalitãţile reprezintã, în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, un drept de creanţã, ce are semnificaţia unui bun şi, în consecinţã, se asimileazã unui drept de proprietate.
Potrivit acestei jurisprudenţe (hotãrârea pronunţatã în Cauza Pesson Compania Naviera S.A. împotriva Belgiei, 1995), protecţia instituitã de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale include în noţiunea de "bun" şi interesele economice ale unei persoane dacã se prezintã sub forma unei speranţe legitime.
În continuare, aratã cã prevederile art. II din Legea nr. 175/2010 dispun cã sumele cu titlu de penalitãţi datorate de cãtre asociaţiile de proprietari vor fi anulate din obligaţiile contractuale existente între asociaţiile de proprietari şi societatea furnizoare de servicii. În aceste condiţii, creditorul obligaţiei principale nu mai are dreptul sã pretindã pentru întârzierea plãţii respective penalitãţi, fiind lipsit de orice modalitate de compensare. Mai mult, contrar prevederilor Legii nr. 175/2010, penalitãţile de întârziere datorate de utilizatorii serviciilor de alimentare cu apã şi de canalizare continuã sã fie prevãzute în actele normative ce reglementeazã aceste servicii [ art. 42 alin. (10) din Legea serviciilor comunitare de utilitãţi publice nr. 51/2006 şi art. 30 alin. (4) din Legea serviciului de alimentare cu apã şi de canalizare nr. 241/2006 ], având caracterul unor norme speciale ce se aplicã cu prioritate faţã de reglementãrile ce vizeazã organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Aşa fiind, autorii excepţiei apreciazã cã actul normativ criticat creeazã o situaţie discriminatorie, tocmai în detrimentul cetãţenilor de bunã-credinţã care au achitat cotele de penalizare anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 175/2010 .
În final, considerã cã prevederile Legii nr. 175/2010 nu se pot transpune în practicã din cauza absenţei unor norme metodologice care sã faciliteze interpretarea şi aplicarea acestei legi, motiv pentru care acest lucru rãmâne la latitudinea instanţei de judecatã, care nu se poate erija, însã, în legiuitor.
Judecãtoria Galaţi - Secţia civilã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, iar prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât anuleazã un drept de creanţã ce reprezintã un "obiect" al dreptului de proprietate şi totodatã "introduce o discriminare de tratament între consumatorul final asociaţie-furnizor de servicii, pe de o parte, şi furnizor de servicii-furnizor de materii prime, pe de altã parte".
Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã scopul reglementãrii legale criticate este acela de a asigura plata la termen a prestãrilor de servicii comunitare de utilitate publicã, de cãtre toţi beneficiarii, problema fiind de interes general. Intervenţia legiuitorului este justificatã nu doar de instituirea unor mãsuri de protecţie socialã, ci şi de faptul cã operatorii economici în discuţie sunt regii autonome de stat, beneficiarii fiind stimulaţi sã achite cotele de întreţinere curentã pentru serviciile prestate de cãtre furnizori.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã prevederile art. II din Legea nr. 175/2010 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã reglementarea criticatã nu contravine normei constituţionale consacratã în art. 15 alin. (2), deoarece legiuitorul este în drept sã modifice, în cazul în care considerã necesarã o reaşezare a raporturilor juridice, şi sã intervinã legislativ, fãrã ca aceastã intervenţie sã fie consideratã retroactivã. De asemenea, apreciazã cã nu poate fi reţinutã nici critica privind încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât textele de lege criticate impun un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivã şi raţionalã, şi anume necesitatea recuperãrii de cãtre asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere.
Totodatã, Avocatul Poporului considerã cã reglementarea criticatã este în acord cu dispoziţiile constituţionale potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, prin aceasta legiuitorul reglementând condiţiile în care se poate stabili anularea penalitãţilor de întârziere, ceea ce nu echivaleazã cu o naţionalizare sau cu o expropriere.
În final, aratã cã prevederile de lege criticate reprezintã norme de drept material, prin care se recunoaşte vocaţia la aceleaşi drepturi tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 20 iulie 2010, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. I: " Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, se modificã dupã cum urmeazã:
1. Articolul 13 va avea urmãtorul cuprins:
Art. 13: Veniturile obţinute din exploatarea proprietãţii comune aparţin asociaţiei de proprietari. Aceste venituri alimenteazã fondurile speciale ale asociaţiei de proprietari pentru reparaţii şi investiţii cu privire la proprietatea comunã şi nu se plãtesc proprietarilor. Lista acestor venituri, precum şi cheltuielile aferente lor sunt prezentate semestrial într-un raport afişat la avizierul asociaţiei de proprietari.";
- Art. II: (1) Proprietarii care îşi achitã integral cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor fi scutiţi de la plata penalitãţilor generate de suma restantã cu titlu de bazã. Prin cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari se înţelege datoria cu titlu de bazã fãrã suma rezultatã din penalitãţi.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã şi chiriaşilor care deţin spaţiu locativ în baza unui contract de închiriere cu autoritãţile administraţiei publice locale, centrale sau cu orice instituţie a statului.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplicã familiilor al cãror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depãşeşte suma de 1.000 lei.
(4) Sumele cu titlu de penalitãţi datorate cãtre asociaţiile de proprietari, anulate conform prezentei legi, vor fi anulate şi din obligaţiile contractuale existente între asociaţiile de proprietari şi societatea furnizoare de servicii."
Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 136 alin. (5) privind proprietatea şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate din Legea nr. 175/2010 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens, fiind, de exemplu, Decizia nr. 816 din 21 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, sau Decizia nr. 1.110 din 8 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011, prin care s-a statuat cã acestea sunt constituţionale.
Prin aceste decizii, Curtea a reţinut cã prevederile de lege criticate exonereazã de la plata penalitãţilor generate de sumele restante cu titlu de bazã familiile de proprietari şi chiriaşii care deţin spaţii locative în baza unor contracte de închiriere cu autoritãţile administraţiei publice locale, centrale sau orice instituţie a statului şi al cãror venit minim lunar pe membru de familie nu depãşeşte suma de 1.000 lei. De asemenea, prevederile de lege criticate exonereazã de la plata penalitãţilor rezultate din neîndeplinirea obligaţiilor contractuale faţã de societatea furnizoare de servicii şi asociaţiile de proprietari.
Scopul reglementãrilor legale examinate este acela de a se asigura plata la termen a prestãrilor de servicii comunitare de utilitate publicã de cãtre toţi beneficiarii, problema fiind de interes general. Intervenţia legiuitorului în acest domeniu este justificatã nu numai pentru instituirea de mãsuri de protecţie socialã, dar şi pentru faptul cã aceşti operatori economici sunt regii autonome de stat. În aceste condiţii, beneficiarii acestor scutiri sunt stimulaţi sã achite cotele de întreţinere curentã pentru serviciile prestate de cãtre furnizori.
În ceea ce priveşte susţinerea cã reglementarea criticatã contravine principiului constituţional al neretroactivitãţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, Curtea a reţinut cã prevederile de lege criticate sunt de imediatã aplicare, dispunând numai pentru perioada ce urmeazã intrãrii lor în vigoare. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a stabilit, de principiu, cu prilejul soluţionãrii unor excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect alte dispoziţii legale criticate pentru încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, cã "o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã refuze supravieţuirea legii vechi şi sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare".
Cu privire la susţinerea potrivit cãreia prevederile de lege criticate contravin art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cu motivarea cã penalitãţile în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului reprezintã un bun, Curtea a constatat cã nici aceasta nu poate fi primitã. În acest sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Hotãrârea din 26 septembrie 2000, pronunţatã în Cauza King şi alţii versus Marea Britanie, interpretând înţelesurile noţiunilor de "bunuri" şi "proprietate", a statuat cã nu pot fi considerate un bun, în sensul convenţiei, câştigurile viitoare, decât de la momentul la care sunt percepute ori existã deja o creanţã executorie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apã Canal" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 12.600/233/2010 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã, precum şi de cãtre Asociaţia de Proprietari bloc 991A - prin Societatea Comercialã "Termo Service" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 23.207/245/2011 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
