Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 383 din 25 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 248^1 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 262 pct. 1 lit. a) si b) si pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 1 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Truţescu în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal se prezintã, pentru partea Horea Rãzvan Nicorici, apãrãtorul ales din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei a depus concluzii scrise, iar reprezentantul legal al pãrţii Societatea Comercialã MATTO - S.R.L. solicitã judecata în lipsã.
Apãrãtorul ales al pãrţii Horea Rãzvan Nicorici susţine excepţia de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit judecãtorului sã interpreteze legea pe bazã de subiectivitate, fãcându-se confuzie între conceptele de utilitate publicã şi interes public.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Truţescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi la stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în condiţiile legii, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfãptuirea justiţiei în numele legii, ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile potrivit cãrora îşi desfãşoarã activitatea procurorii, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile şi obligaţiile cetãţenilor înscrise în Constituţie şi în alte legi şi ale art. 1 alin. (3) care garanteazã drepturile şi libertãţile cetãţenilor.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile din Codul penal criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu sunt prevãzute criterii care sã distingã univoc când o persoanã juridicã de drept privat ori comercial este sau nu de interes public, lãsând la aprecierea discriminatorie a procurorului sau a judecãtorului acest proces. Astfel, pentru autoritãţile şi instituţiile publice, organul de cercetare penalã, procurorul şi judecãtorul pot decide dacã acestea se încadreazã în unitãţile prevãzute de art. 145 din Codul penal, pe baza actului de înfiinţare ori pe baza actului normativ care reglementeazã activitatea de organizare şi funcţionare a acestora. Or, în lipsa unei consacrãri legale care sã permitã procurorului o astfel de calificare, se încalcã principiul legalitãţii, aprecierea analiticã a acestuia fiind subiectivã şi arbitrarã, de naturã sã contravinã principiilor legalitãţii şi imparţialitãţii.
De asemenea, textele din Codul penal contravin şi dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie. Dreptul la apãrare nu trebuie interpretat numai în sens formal, ci şi material, substanţial, sens în care legea trebuie sã creeze posibilitatea şi garanţia persoanei fizice, angajatului ori cetãţeanului de a contesta calificarea pe care o dã judecãtorul, procurorul sau organul de cercetare penalã unei persoane juridice - dacã este sau nu de interes public. Or, atât Codul penal, cât şi Codul de procedurã penalã nu asigurã învinuitului sau inculpatului o astfel de garanţie, ceea ce contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie.
În ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedurã penalã referitoare la rezolvarea cauzelor, autorul excepţiei susţine cã, în pofida prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 53 şi ale art. 124-134, acestea dau dreptul procurorului de a efectua atât urmãrirea penalã, cât şi instrucţia penalã. Or, în materie penalã, Legea fundamentalã, prin interpretarea sistematicã a dispoziţiilor sale, instituie un sistem în care instrucţia penalã, nedefinitã încã de legislaţia subsecventã, urmeazã a se face de judecãtor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul, prin lege organicã, reglementeazã, între altele, infracţiunile, pedepsele şi regimul sancţionator al acestora.
Or, înţelesul sintagmei "funcţionar public" nu este lãsat la aprecierea magistratului, ci este lãmurit prin art. 147 din Codul penal, normã juridicã cu caracter explicativ obligatoriu. Cu alte cuvinte, prin voinţa legiuitorului, subiectul activ al infracţiunilor criticate a primit o anumitã calificare, fapt care nu afecteazã echitatea procesului penal şi nici nu conduce la o restrângere nelegalã a vreunui drept apãrat prin dispoziţiile constituţionale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile din Codul penal sunt norme de drept substanţial care nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, în cursul procesului penal inculpatul are posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale pe care le implicã procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu.
În plus, este de competenţa exclusivã a legiuitorului stabilirea infracţiunilor sãvârşite de funcţionari publici şi funcţionari, aşa cum este cazul infracţiunilor de serviciu, precum şi stabilirea sferei acestor noţiuni. De asemenea, prevederile legale supuse controlului sunt în deplinã concordanţã cu regula constituţionalã potrivit cãreia nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii.
În ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedurã penalã, Avocatul Poporului aratã cã, în mãsura în care partea interesatã considerã cã procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arãta judecãtorului în ce constã nelegalitatea comisã, precum şi, în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, pe aceea de a formula plângere potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 din Codul penal, cu denumirea marginalã Abuzul în serviciu contra intereselor publice, art. 248^1 din Codul penal, cu denumirea marginalã Abuzul în serviciu în formã calificatã, şi art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Rezolvarea cauzelor, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 248 din Codul penal: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţã, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o tulburare însemnatã bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei unitãţi din cele la care se referã art. 145 sau o pagubã patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de 6 luni la 5 ani.";
- Art. 248^1 din Codul penal: "Dacã faptele prevãzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã: "Dacã procurorul constatã cã au fost respectate dispoziţiile legale care garanteazã aflarea adevãrului, cã urmãrirea penalã este completã, existând probele necesare şi legal administrate, procedeazã, dupã caz, astfel:
1. când din materialul de urmãrire penalã rezultã cã fapta existã, cã a fost sãvârşitã de învinuit sau inculpat şi cã acesta rãspunde penal:
a) dacã acţiunea penalã nu a fost pusã în mişcare în cursul urmãririi penale, dã rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penalã şi dispune trimiterea în judecatã;
b) dacã acţiunea penalã a fost pusã în mişcare în cursul urmãririi penale, dã rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecatã;
2. dã ordonanţã prin care:
a) claseazã, scoate de sub urmãrire sau înceteazã urmãrirea penalã potrivit dispoziţiilor art. 11.
Dacã procurorul dispune scoaterea de sub urmãrire în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi critici. Astfel, prin <>Decizia nr. 299 din 29 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, <>Decizia nr. 832 din 2 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, <>Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, şi prin <>Decizia nr. 275 din 24 octombrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003, Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal, art. 248^1 din Codul penal, art. 262 din Codul de procedurã penalã, şi respectiv, art. 262 pct. 1 şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Truţescu în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
