Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 383 din 19 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 69 alin. (1) lit. d) pct. (iv) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 22 aprilie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 68 alin. (1) lit. b^1) pct. (iv) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România", excepţie ridicatã de Zeng Xiaoying în Dosarul nr. 1.034/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limbã chinezã solicitat pentru a asigura traducerea în cauzã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.034/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 68 alin. (1) lit. b^1) pct. (iv) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România". Excepţia a fost ridicatã de Zeng Xiaoying într-o cauzã având ca obiect anularea deciziei de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrãri.
În motivarea excepţiei se aratã cã textul de lege criticat nu îndeplineşte "criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul de a fi «suficient de accesibil şi precis încât sã înlãture orice risc de arbitrariu, astfel încât cetãţeanul sã poatã avea o indicare precisã asupra normelor aplicabile într-o anumitã situaţie» (cauza Silver contra Regatului Unit, 1983)". Se susţine cã se încalcã principiul neretroactivitãţii legii, întrucât noile condiţii de prelungire a dreptului de şedere, introduse prin modificãrile şi completãrile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , sunt mult mai restrictive şi nu fac nicio distincţie între solicitanţii care au venit în România anterior acestor modificãri legislative şi cei sosiţi ulterior.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile criticate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 68 alin. (1) lit. b^1) pct. (iv) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România", republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 56/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.
În temeiul <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar dupã renumerotare textul criticat se regãseşte la art. 69 alin. (1) lit. d) pct. (iv) şi are urmãtorul cuprins:
- Art. 69 alin. (1) lit. d) pct. (iv): "Alte situaţii de prelungire a dreptului de şedere temporarã
(1) Strãinii intraţi în România în baza unei vize de lungã şedere, pentru alte scopuri, pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporarã, dupã cum urmeazã: (...)
d) strãinii desemnaţi ca administratori ai unei societãţi comerciale, cu îndeplinirea cumulativã a urmãtoarelor condiţii: (...)
(iv) societatea comercialã în cauzã a realizat un aport de capital sau transfer de tehnologie de cel puţin 50.000 euro. La prelungirile ulterioare trebuie sã facã dovada cã aportul de capital s-a concretizat în realizarea sau achiziţionarea de construcţii destinate desfãşurãrii activitãţilor prevãzute de Nomenclatorul Clasificãrii Activitãţilor din Economia Naţionalã sau în transfer de tehnologie."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2), potrivit cãruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile, şi la art. 21 alin. (3) care instituie dreptul pãrţilor la un proces echitabil. Se invocã, de asemenea, şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care garanteazã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu se pune problema retroactivitãţii <>legii, întrucât modificãrile survenite prin Legea nr. 56/2007 au devenit operante numai de la momentul intrãrii în vigoare a acesteia. Acestea nu au nicio influenţã asupra trecutului, nereglementând situaţiile nãscute anterior intrãrii sale în vigoare, iar organul competent va examina dacã cererea de prelungire a dreptului de şedere temporarã pe teritoriul României îndeplineşte condiţiile cerute de legea în vigoare la momentul depunerii acesteia.
În jurisprudenţa sa, ca de exemplu în <>Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2004, Curtea a statuat cã o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã refuze supravieţuirea legii vechi şi sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare.
De altfel, Curtea observã cã, de la momentul intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 56/2007 , care a introdus condiţia suplimentarã referitoare la aportul de capital, pânã la momentul la care autoarea excepţiei a introdus o nouã cerere de prelungire a dreptului de şedere temporarã pe teritoriul României, s-a scurs un interval de timp suficient de lung în care aceasta putea sã depunã diligenţele necesare pentru ca la momentul depunerii cererii sã întruneascã şi condiţia cerutã de <>Legea nr. 56/2007 .
În plus, stabilirea legii aplicabile unei situaţii de fapt şi soluţionarea conflictelor de legi în timp este o problemã de competenţa exclusivã a instanţei de judecatã pe rolul cãreia se aflã soluţionarea litigiului în cadrul cãruia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte critica referitoare la neîndeplinirea criteriului de calitate a legii, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. d) pct. (iv) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt redactate cu suficientã precizie, de naturã sã permitã destinatarilor acestora sã îşi controleze conduita şi sã fie capabili, fie singuri, fie apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, sã prevadã, într-o mãsurã rezonabilã, faţã de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumitã faptã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 alin. (1) lit. d) pct. (iv) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zeng Xiaoying în Dosarul nr. 1.034/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 martie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
