Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 383 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5, art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 313 din 13 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 5, art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de Ovidiu Lucian Tender în Dosarul nr. 4.429/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 1.028 din 3 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.429/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 5, art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de Ovidiu Lucian Tender în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art. 215 alin. 5 şi art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) şi (12), art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 11 şi art. 20 raportat la art. 6 şi art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece echitatea procesului penal este grav afectatã prin aceea cã paguba materialã nu poate fi legal stabilitã decât în urma judecãrii definitive a fondului. Dacã se porneşte de la premisa potrivit cãreia consecinţele deosebit de grave sunt determinate de cuantumul pagubei materiale cauzate prin presupusa infracţiune, este clar cã se nesocoteşte şi principiul prezumţiei de nevinovãţie. În plus, textele contestate nu satisfac nici exigenţele de previzibilitate şi accesibilitate, valoarea pagubei neputând fi stabilitã în abstract, ci fiind apreciatã de la caz la caz, în baza unor prevederi din legi extrapenale, ca rezultat al unui calcul care nu putea fi cunoscut de fãptuitor în momentul sãvârşirii faptei. În acest fel, textele intrã în contradicţie cu prevederile care instituie principiul "nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã şi aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii", ori cu cele care stabilesc cã "prin lege se reglementeazã infracţiunea, pedeapsa şi regimul de executare" şi cu prevederile art. 11 şi art. 20 din Constituţie care, stabilind preeminenţa Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, consacrã principiul "nicio pedeapsã fãrã lege".
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 , este de observat cã autorul excepţiei nu a motivat-o în niciun fel.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 5 şi art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal este nefondatã. Cât priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 , în absenţa unor critici concrete, instanţa a menţionat cã nu-şi poate exprima vreo opinie.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 5 cu denumirea marginalã Înşelãciunea, art. 248^1 cu denumirea marginalã Abuzul în serviciu în formã calificatã raportat la art. 146 cu denumirea marginalã Consecinţe deosebit de grave din Codul penal, precum şi <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 215 alin. 5 din Codul penal: "Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 248^1 din Codul penal: "Dacã faptele prevãzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 146 din Codul penal: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";
- <>Art. 7 din Legea nr. 39/2003 : "(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru faptele prevãzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracţional organizat.
(3) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) au fost urmate de sãvârşirea unei infracţiuni grave, se aplicã regulile de la concursul de infracţiuni."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.051 din 9 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, statuând cã art. 146 din Codul penal cuprinde o normã cu caracter explicativ prin care se lãmureşte înţelesul expresiei "consecinţe deosebit de grave". Aceastã reglementare este necesarã cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni.
Totodatã, Curtea a constatat cã este neîntemeiatã şi susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legãturã cu procedura de desfãşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adicã în materia dreptului substanţial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia cã aplicarea cerinţei procesului echitabil ar trebui sã excedeze necesitãţii asigurãrii garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Curtea a constatat cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece infracţiunea de înşelãciune este reglementatã în Codul penal, lege organicã, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind previzibilitatea şi accesibilitatea normei penale şi la încãlcarea principiului legalitãţii incriminãrii, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi nici celor ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ci, dimpotrivã, prin explicarea conţinutului noţiunii "consecinţe deosebit de grave" în textul art. 146 din Codul penal se asigurã caracterul de previzibilitate şi accesibilitate al normei juridice penale.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal.
În sfârşit, Curtea constatã cã autorul excepţiei nu a motivat în ce constã pretinsa contrarietate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu Constituţia. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate". Iatã de ce Curtea urmeazã a respinge ca inadmisibilã aceastã excepţie, ea neputându-se substitui autorului pentru argumentarea excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 5, art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ovidiu Lucian Tender în Dosarul nr. 4.429/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
