Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 382 din 19 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si art. 278^1 alin. 8 si 9 din Codul de procedura penala si ale art. 281 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 339 din 21 mai 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicatã de Robert Orzan în Dosarul nr. 63/307/2008 al Judecãtoriei Sighetu Marmaţiei şi de Mirela Lãcãtuşu în Dosarul nr. 3.308.3/95/2007 al Tribunalului Gorj - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.940D/2008 şi nr. 1.999D/2008 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.999D/2008 la Dosarul nr. 1.940D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 281 din Codul penal, respectiv, ca fiind neîntemeiatã, cu privire la art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã, fãcând trimitere în acest sens la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 63/307/2008, Judecãtoria Sighetu Marmaţiei a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 281 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Robert Orzan cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã pentru sãvârşirea infracţiunii de exercitare fãrã drept a profesiei de avocat, infracţiune prevãzutã de art. 281 din Codul penal, raportat la <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Prin Încheierea din 10 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.308.3/95/2007, Tribunalul Gorj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost invocatã de Mirela Lãcãtuşu cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsã plângerea împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmãririi penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, Robert Orzan, susţine cã prevederile art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora asistenţa juridicã este obligatorie în cazul în care organul de urmãrire penalã sau instanţa apreciazã cã învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, contravin dispoziţiilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apãrare, întrucât, în situaţia în care Uniunea Naţionalã a Barourilor din România este parte în procesul penal, "este evident cã avocatul desemnat din oficiu nu îl va apãra pe învinuit/inculpat împotriva uniunii sale", având în vedere cã toţi avocaţii din România fac parte din respectiva uniune. Astfel, "textul de lege criticat permite magistraţilor sã îi numeascã inculpatului un avocat din oficiu care, în unele cazuri, sã nu îi susţinã cauza în mod corect".
Totodatã, considerã cã art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentalã privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil prin ignorarea principiului de generalã aplicabilitate în dreptul penal non reformatio in pejus, atât timp cât existã posibilitatea ca persoana faţã de care procurorul a dat o soluţie de netrimitere în judecatã, prin propria cale de atac, sã îşi agraveze situaţia, redobândind calitatea de învinuit sau, chiar mai rãu, dobândind calitatea de inculpat.
În fine, autorul excepţiei Robert Orzan susţine cã sintagma "legea specialã" din art. 281 al Codului penal este neconstituţionalã prin raportare la dispoziţiile Legii fundamentale cuprinse în art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi şi în art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativã. Considerã cã "Parlamentul nu poate adopta decât o singurã lege specialã - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Prin urmare, legea specialã la care face trimitere <>art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, întrucât "legea avocaturii este lege organicã, şi nu specialã".
De asemenea, autorul excepţiei Mirela Lãcãtuşu aratã cã art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecãtoreşti, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil, întrucât suprimã dreptul la cercetarea judecãtoreascã.
Judecãtoria Sighetu Marmaţiei considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Tribunalul Gorj - Secţia penalã apreciazã ca fiind neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorii excepţiei. Face trimitere în acest sens la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2008 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii din 18 septembrie 2008, pronunţatã de Judecãtoria Sighetu Marmaţiei, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã. Însã, din examinarea notelor scrise ale autorului excepţiei Robert Orzan şi a considerentelor încheierii de sesizare, reiese cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte şi dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 281 din Codul penal. Ca urmare, Curtea se va pronunţa asupra prevederilor art. 171 alin. 2 şi ale art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã, modificate prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi ale art. 281 din Codul penal. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã: "Asistenţa juridicã este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altã cauzã, când faţã de acesta a fost dispusã mãsura de siguranţã a internãrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altã cauzã ori când organul de urmãrire penalã sau instanţa apreciazã cã învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege.";
- Art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã: "Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã;
b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor.
În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1.";
- Art. 281 din Codul penal: "Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei alte activitãţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacã legea specialã prevede cã sãvârşirea unor astfel de fapte se sancţioneazã potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 1 an sau cu amendã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi legale, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi (2), art. 73 alin. (1), art. 115 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1), precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Autorul excepţiei Robert Orzan nu formuleazã veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 281 din Codul penal. Astfel, emite doar supoziţii legate de posibila nerespectare a legii de cãtre avocaţii desemnaţi în baza art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã sã asigure asistenţa juridicã din oficiu în cauzele în care organul de urmãrire penalã sau instanţa apreciazã cã învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, în condiţiile în care Uniunea Naţionalã a Barourilor din România este şi ea parte în respectivele procese penale. Totodatã, criticã modul de aplicare de cãtre organele de urmãrire penalã şi instanţa de judecatã a prevederilor art. 281 din Codul penal, care fac distincţie între legi penale generale şi speciale. Or, aceste aspecte nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 281 din Codul penal urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
II. Dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>deciziile nr. 574 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, şi nr. 599 din 20 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate aduse art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã, pentru motivele acolo arãtate.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicatã de Robert Orzan în Dosarul nr. 63/307/2008 al Judecãtoriei Sighetu Marmaţiei.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Robert Orzan în acelaşi dosar şi de Mirela Lãcãtuşu în Dosarul nr. 3.308.3/95/2007 al Tribunalului Gorj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 martie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
