Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 381 din 30 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 586/2002 pentru modificarea art. 1 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de catre regimurile instaurate in Romania cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive etnice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.011 din 2 noiembrie 2004
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 586/2002 pentru modificarea <>art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, excepţie ridicatã de Iuliana Toderaş în Dosarul nr. 6.563/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât instituirea termenului prevãzut de <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 se aplicã în mod egal tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei legale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.563/2004, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 586/2002 , excepţie ridicatã de Iuliana Toderaş într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei Casei judeţene de pensii Cluj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate au caracter discriminatoriu, contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, întrucât permit rezolvarea favorabilã a cererilor beneficiarilor drepturilor prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 numai dacã acestea au fost depuse pânã la data de 31 decembrie 2003, iar soţii supravieţuitori, ai cãror soţi au decedat dupã aceastã datã, nu au nici o posibilitate sã beneficieze de drepturile prevãzute de lege.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia ridicatã este întemeiatã, iar dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã.
În acest sens aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 reglementeazã acordarea unor drepturi pentru douã categorii de soţi supravieţuitori: supravieţuitorii persoanelor asasinate sau executate din motive etnice şi, respectiv, supravieţuitorii persoanelor decedate ulterior. Stabilirea termenului limitã pentru depunerea cererii este corectã pentru prima categorie de beneficiari, însã pentru cea de-a doua categorie este discriminatorie, întrucât data naşterii dreptului (decesul soţului) este incertã. Dacã aceasta are loc dupã data pânã la care pot fi depuse cererile, potenţialii beneficiari ai drepturilor nu le mai pot obţine.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, neputându-se accepta critica referitoare la diferenţierea de tratament juridic, întrucât "legea conferã drepturi egale tuturor persoanelor care se încadreazã în condiţiile cerute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , iar impunerea unui termen valabil pentru toţi beneficiarii actului normativ în cauzã nu instituie un tratament diferit pentru situaţii egale".
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 586/2002 sunt constituţionale, deoarece instituirea termenului pânã la care se pot depune cererile pentru acordarea drepturilor prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 "se aplicã în mod egal tuturor persoanelor menţionate în ipoteza normei legale, ceea ce nu este de naturã sã contravinã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 586/2002 pentru modificarea <>art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002. Aceste dispoziţii legale au urmãtorul conţinut:
"Art. II. - Cererile prevãzute la alin. (2) al <>art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost modificatã şi aprobatã prin <>Legea nr. 189/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000, cu modificãrile ulterioare, se depun pânã la data de 31 decembrie 2003."
De menţionat faptul cã, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin <>art. II din Legea nr. 323 din 6 iulie 2004 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 , lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 13 iulie 2004, în sensul cã: "La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se modificã <>art. II din Legea nr. 586/2002 pentru modificarea <>art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002, în sensul cã cererile prevãzute la <>art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , astfel cum a fost aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 189/2000 , cu modificãrile ulterioare, se depun pânã la data de 31 decembrie 2006."
În susţinerea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, într-adevãr, <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 are în vedere douã categorii de soţi supravieţuitori care pot beneficia de drepturile prevãzute. Astfel, prima categorie este cea determinatã în <>art. 1 lit. f), aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 323/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 13 iulie 2004, şi anume: "f) este soţul sau soţia persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populaţiei minoritare, dacã ulterior nu s-a recãsãtorit." În acest sens Curtea reţine cã aceste persoane sunt titulare şi beneficiare de drepturi.
Cea de-a doua categorie este prevãzutã în <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , aşa cum a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 189/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000, şi anume: "Soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevãzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii urmãtoare celei în care a fost depusã cererea, în condiţiile prezentei ordonanţe, de o indemnizaţie lunarã de 130.000 lei neimpozabilã, dacã ulterior nu s-a recãsãtorit." Într-o astfel de situaţie, Curtea reţine cã aceste persoane devin beneficiare de drepturi numai în urma decesului titularilor iniţiali ai drepturilor.
În ceea ce priveşte termenul de depunere a cererilor pentru acordarea drepturilor, acesta a fost reglementat de <>art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , astfel: "Cererile pentru stabilirea drepturilor prevãzute în prezenta ordonanţã se depun la direcţia generalã de muncã şi protecţie socialã teritorialã pânã la data de 31 martie 2001. Dupã aceastã datã se vor primi doar cererile persoanelor prevãzute la art. 3, precum şi cele ale cetãţenilor români cu domiciliul în strãinãtate."
Referitor la critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã respectarea egalitãţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţã de cei cãrora li se aplicã în decursul perioadei în care reglementãrile sale sunt în vigoare, tratament juridic care nu poate fi decât diferit la situaţii diferite. Astfel, nu se creeazã, aşa cum susţine autorul excepţiei, o inegalitate între cele douã categorii de persoane avute în vedere de <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , şi anume, persoanele titulare ale drepturilor şi, respectiv, soţul supravieţuitor al celui decedat din aceastã categorie, precum şi cetãţenii români cu domiciliul în strãinãtate; dimpotrivã, se justificã atât admisibilitatea regimului juridic diferit faţã de aceste categorii de persoane, cât şi necesitatea lui.
În acest sens este jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, concretizatã prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu, <>Decizia nr. 62/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 21 iunie 2000.
Astfel, legiuitorul a înţeles ca prin <>art. II din Legea nr. 586/2002 sã proroge doar termenul prevãzut în prima tezã a <>art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , respectiv termenul pânã la care pot fi depuse cererile pentru acordarea drepturilor persoanelor prevãzute la art. 1 din ordonanţã, respectiv celor titulare încã de la data intrãrii în vigoare a acestui act normativ. Teza a doua a art. 7 alin. (2) din ordonanţã are în vedere persoanele prevãzute la art. 3, respectiv cele care devin beneficiare la o datã necunoscutã, dupã decesul soţului titular iniţial. Pentru aceastã categorie de persoane şi pentru cetãţenii români cu domiciliul în strãinãtate, Curtea constatã cã nu este stabilit nici un termen pânã la care pot depune cererile pentru acordarea drepturilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 586/2002 pentru modificarea <>art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, excepţie ridicatã de Iuliana Toderaş în Dosarul nr. 6.563/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2004.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
