Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 381 din 25 septembrie 2013 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2013 privind unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea unor acte normative
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 30 septembrie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu Adresa nr. 3.955 din 27 iunie 2013, secretarul general al Senatului a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulată de 35 de senatori, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru exercitarea controlului de constituţionalitate asupra Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative.
Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.456 din 27 iunie 2013 şi constituie obiectul Dosarului nr. 437A/2013.
La sesizare a fost anexată, în copie, Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative.
De asemenea, s-a anexat lista cuprinzând semnăturile celor 35 de senatori. Potrivit acestei liste, autorii sesizării de neconstituţionalitate sunt următorii: Ion Ariton, Viorel-Riceard Badea, Marius Bălu, Vasile Blaga, Anca-Daniela Boagiu, Gigi-Christian Chiru, Mărinică Dincă, Daniel-Cristian Florian, Gheorghe Flutur, Găvrilă Ghilea, Traian-Constantin Igaş, Marius Ovidiu Isăilă, Dan-Mihai Marian, Dumitru Oprea, Emil-Marius Paşcan, Alexandru Pereş, Nicolae-Vlad Popa, Cristian Rădulescu, Mihai-Ciprian Rogojan, Alin-Păunel Tişe, Valeriu Todiraşcu, Mihai-Răzvan Ungureanu, Andrei-Liviu Volosevici, Ionel Agrigoroaei, Dan-Aurel Ioniţă, Teiu Păunescu, Iulian Cristache, Florinel Dumitrescu, Nicolae Marin, Florinel Butnaru, Ion-Simeon Purec, Dumitru-Marcel Bujor, Ioan Iovescu, Marius Coste şi Haralambie Vochiţoiu.
Prin sesizare, autorii acesteia solicită Curţii să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative, susţinând că aceasta este neconformă cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 115 alin. (4), aducând, în acest sens, în esenţă, următoarele argumente:
1. Legea supusă controlului de constituţionalitate contravine prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), deoarece, "în concret, nu există o situaţie extraordinară care să determine urgenţa adoptării unor reglementări în domeniu".
Astfel, consideră că "niciunul dintre argumentele precizate în Nota de fundamentare nu prezintă, în lumina jurisprudenţei Curţii Constituţionale, condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie".
În susţinerea acestei critici de neconstituţionalitate sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, şi nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998.
Totodată, apreciază că "situaţia în care a fost emisă ordonanţa de urgenţă în cauză nu poate fi extraordinară, pentru că nu a fost aprobată în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, ci în vederea reorganizării unor instituţii de control şi supraveghere financiară [...]. În realitate, [...] s-a urmărit înlocuirea conducerilor acestora cu altele desemnate de actuala majoritate parlamentară [...]. Scopul unei asemenea schimbări de conduceri este evident şi în niciun caz nu putea genera urgenţa reglementării criticate de neconstituţionalitate".
2. Autorii sesizării consideră neconstituţională această lege, deoarece contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5).
În acest sens, susţin că "nici legea de aprobare şi nici ordonanţa de urgenţă a Guvernului [...] nu prevăd o repartizare a membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară în funcţie de configuraţia politică a Parlamentului, motiv pentru care toţi cei 11 membri ai acestui Consiliului pot fi desemnaţi dintre membrii partidelor politice care formează majoritatea parlamentară actuală, propunerile opoziţiei parlamentare putând fi total ignorate, ceea ce de altfel s-a întâmplat în realitate".
Apreciază că prin selectarea efectuată de comisiile parlamentare "va avea loc o adevărată eliminare a reprezentanţilor propuşi de opoziţia parlamentară, ceea ce reprezintă o înlăturare a unui element de conţinut al principiului constituţional al democraţiei, şi anume necesitatea unui sistem social pluralist". Consideră că "o asemenea înlăturare are la bază chiar ignorarea voinţei politice a peste 30% din electorat, mai ales că democraţia dimensionează atât organizarea şi funcţionarea puterii, cât şi modul de viaţă al cetăţenilor".
De asemenea, arată că "prin textele de lege şi de ordonanţa de urgenţă criticate se creează posibilitatea ca acel criteriu legal pentru selectarea membrilor Consiliului, şi anume experienţa profesională, fără să se prevadă şi un altul, cel al configuraţiei politice a Parlamentului, să poată fi înlocuit cu cel al apartenenţei politice sau cu cel al sorgintei propunerii politice a candidaţilor", astfel că aceste texte devin "nepredictibile".
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, cu Adresa nr. 2/4.467 din 19 august 2013, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.010 din 19 august 2013, a transmis punctul său de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate, apreciind că susţinerile autorilor criticii sunt neîntemeiate, motiv pentru care solicită respingerea sesizării.
În acest sens, referitor la critica ce vizează încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), preşedintele Camerei Deputaţilor arată, în esenţă, că scopul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 reiese atât din preambulul acesteia, cât şi din expunerea de motive ce însoţeşte proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonanţe.
Astfel, se poate constata că elementele avute în vedere cu ocazia emiterii ordonanţei de urgenţă "vizează interesul general public, în sensul în care impun adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse acestuia", aspectele invocate de Guvern constituind o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale concretizate prin Decizia nr. 271/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 16 mai 2012, şi Decizia nr. 864/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012.
Cât priveşte critica referitoare la înfrângerea prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, preşedintele Camerei Deputaţilor arată, în esenţă, că "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 nu stabileşte că ocuparea funcţiilor de membru în Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară se face potrivit configuraţiei politice şi ponderii în Parlament a grupurilor parlamentare, astfel cum prevăd alte legi organice de organizare şi funcţionare a activităţii altor autorităţi sau instituţii publice". Apreciază că "intenţia legiuitorului a fost foarte clară şi a avut în vedere tocmai înlăturarea factorului politic, evitând în acest fel schimbarea organelor de conducere ale Autorităţii de Supraveghere Financiară ori de câte ori s-ar schimba configuraţia politică a Parlamentului".
În continuare, menţionează că Autoritatea de Supraveghere Financiară este o instituţie independentă, de specialitate, iar nu un organism politic. Totodată, subliniază faptul că "desemnarea şi votul membrilor Consiliului sunt determinate exclusiv de opţiunile parlamentarilor, în baza mandatului lor reprezentativ, iar în virtutea art. 69 alin. (2) din Constituţia României, republicată, orice mandat imperativ este nul".
În aceste condiţii, preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că nu se poate reţine o încălcare a art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie şi că "se poate observa respectarea întocmai a prevederilor constituţionale, prin aplicarea strictă a prevederilor legale în procedura numirii membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară".
În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.094/2012 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 44/2012 privind numirea unor membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului.
În final, precizează că, "în ce priveşte pretinsa încălcare a art. 1 alin. (3) din Legea supremă, autorii sesizării nu au individualizat care anume prevederi din cuprinsul acestei norme, deosebit de complexă, ar fi fost nerespectate prin legea atacată".
Guvernul, în punctul său de vedere comunicat cu nr. 5/4.251/2013 şi înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 2.752 din 17 iulie 2013, consideră că sesizarea este neîntemeiată.
În acest sens, apreciază că din cuprinsul sesizării rezultă faptul că autorii acesteia nu aduc critici referitoare la neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 sau a legii de aprobare a acesteia, ci, în realitate, solicită completarea acestor acte normative prin "introducerea unor noi dispoziţii care să prevadă selectarea membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară în funcţie de configuraţia politică a Parlamentului".
Referitor la acest aspect, Guvernul arată că instanţa constituţională, prin Decizia nr. 849/2012, a statuat că formularea unor argumente ce tind la modificarea legislativă a textului de lege criticat nu poate constitui o veritabilă critică de neconstituţionalitate, deoarece, "în exercitarea rolului său de garant al Constituţiei, Curtea Constituţională nu se poate transforma în legiuitor pozitiv fără a încălca astfel dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării".
În ceea ce priveşte reglementarea potrivit căreia "Membrii consiliului A.S.F. sunt numiţi de Parlament, în şedinţa comună a celor două Camere, la propunerea comună a Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital şi a Comisiei economice, industrie şi servicii din Senat şi, respectiv, a Comisiei buget, finanţe şi bănci şi a Comisiei pentru politica economică, reformă şi privatizare din Camera Deputaţilor", Guvernul precizează ca aceasta nu a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013, ci prin art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012.
Referitor la competenţa Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra modalităţii concrete în care Parlamentul a decis numirea membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, Guvernul consideră relevante deciziile nr. 786/2009 şi nr. 413/2010, prin care, cu prilejul exercitării unui control de constituţionalitate a priori, Curtea a statuat ca nu este de competenţa sa analizarea eventualelor încălcări ale Regulamentului şedinţelor comune, astfel că "nu îşi poate extinde controlul şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuşi principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. Analiza Curţii este una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare".
De asemenea, Guvernul invocă Decizia nr. 1.466/2009, pronunţată în cadrul controlului exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, prin care Curtea a statuat că, "deşi legea a fost adoptată după o procedură parlamentară discutabilă, nu este de competenţa instanţei constituţionale să controleze modalitatea în care sunt puse în aplicare Regulamentele celor două Camere ale Parlamentului în procesul legislativ".
În fine, cât priveşte înfrângerea art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul consideră că şi-a justificat intervenţia legislativă prin cuprinsul Notei de fundamentare şi al preambulului, din care rezultă "necesitatea adoptării imediate a unor măsuri care să conducă la majorarea veniturilor şi reducerea cheltuielilor bugetare, precum şi la întărirea disciplinei financiare la unităţile sanitare, respectiv reducerea arieratelor conform angajamentelor asumate cu organismele financiare internaţionale, adoptarea acestor măsuri în regim de urgenţă impunându-se, având în vedere riscul unor potenţiale presiuni asupra veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidat".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulată de 35 de senatori.
Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative, dispoziţii care au următorul cuprins:
"Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55 din 4 iunie 2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 6 iunie 2013, cu următoarele modificări şi completări:
1. La articolul I, înainte de punctul 1 se introduce un nou punct, cu următorul cuprins:
«La articolul 6, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
(2) Reglementările A.S.F. pot fi sub forma de hotărâri, regulamente, norme şi instrucţiuni.»
2. La articolul I, după punctul 4 se introduce un nou punct, pct. 4^1, cu următorul cuprins:
«4^1. La articolul 17, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:
(3) Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţa de capital din Senat poate dispune oricând verificarea activităţilor A.S.F.»
3. La articolul I, punctul 5 se abrogă.
4. La articolul I, după punctul 5 se introduc două noi puncte, pct. 6 şi 7, cu următorul cuprins:
«6. Articolul 23 va avea următorul cuprins:
Art. 23. - A.S.F. preia numărul de posturi şi personalul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.
7. La articolul 24, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cota de impozit pe venit este de 85% pentru veniturile reprezentând salarii/indemnizaţii/sume compensatorii acordate, în condiţiile legii, cu ocazia încetării contractului de muncă, raportului de serviciu sau mandatului angajaţilor cu funcţii de conducere sau persoanelor care au fost numite în calitate de membri în cadrul Consiliului A.S.F. sau în cadrul autorităţilor care se reorganizează potrivit art. 1 alin. (2).»
5. Articolul II se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor articolului 75 şi ale articolului 76 alineatul (1) din Constituţia României, republicată."
Autorii sesizării susţin că această lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 115 alin. (4), care au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (3) şi (5): "(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. [...]
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013, aprobată cu modificări şi completări prin legea supusă controlului de constituţionalitate, are ca obiect modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 113/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 23 aprilie 2013, şi modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, prin derogare de la prevederile din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cota de impozit pe venit este de 85% pentru veniturile reprezentând salarii/indemnizaţii/sume compensatorii acordate, în condiţiile legii, cu ocazia încetării contractului de muncă, raportului de serviciu sau mandatului, angajaţilor cu funcţii de conducere sau persoanelor care sunt numite în calitate de membru în cadrul Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară sau în cadrul autorităţilor care se reorganizează potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012.
1. Analizând obiecţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) referitoare la situaţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă, autorii criticii susţin că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 nu a fost justificată de existenţa, "în concret", a unei situaţii extraordinare, a cărei reglementare nu putea fi amânată.
Referitor la exigenţele constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4) din Constituţie privind existenţa unei situaţii extraordinare, care să justifice urgenţa adoptării unei ordonanţe de urgenţă, în jurisprudenţa sa în materie, concretizată prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a statuat că situaţia extraordinară exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, iar pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.
Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea reţine că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013, această intervenţie legislativă este justificată de Guvern prin faptul că "un criteriu determinant în stabilirea obiectivelor şi strategiilor guvernamentale este cel al concordanţei cu responsabilităţile pe care România şi le-a asumat prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale", astfel că acesta "trebuie să promoveze un set coerent de politici macroeconomice şi măsuri de menţinere a stabilităţii financiare a ţării, care să asigure încadrarea în ţintele de deficit stabilite". De aceea, "sunt necesare o serie de măsuri care să vizeze atât majorarea veniturilor bugetare, cât şi reducerea cheltuielilor bugetare, adoptarea acestor măsuri în regim de urgenţă se impune având în vedere riscul unor potenţiale presiuni asupra veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidat". Aceste măsuri "vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată".
Curtea acceptă că aceste împrejurări se circumscriu "situaţiei extraordinare", în sensul celor reţinute în jurisprudenţa Curţii cu privire la această noţiune, deoarece sunt de natură să determine periclitarea interesului public, afectarea funcţionării normale a autorităţilor statului, precum şi riscul de destabilizare financiară a ţării, situaţie care impune necesitatea adoptării unor măsuri legislative urgente în vederea prevenirii acestor pericole.
Astfel, elementele cuprinse în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 pot fi considerate ca justificând atât oportunitatea, raţiunea şi utilitatea reglementării, cât şi existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată.
Prin urmare, adoptarea reglementării în cauză, pe calea unei ordonanţe de urgenţă, îndeplineşte exigenţele impuse de textul constituţional al art. 115 alin. (4). Prin respectarea acestor condiţii la emiterea ordonanţei de urgenţă se respectă şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie.
2. De asemenea, prin sesizare, se consideră că reglementările supuse controlului sunt "nepredictibile" şi încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, prin omiterea posibilităţii numirii membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară în funcţie de configuraţia politică a Parlamentului. De aceea, autorii criticii solicită completarea acestor reglementări prin introducerea unor noi dispoziţii care să prevadă selectarea membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară în funcţie de configuraţia politică a Parlamentului.
Examinând cauza sub acest aspect, Curtea constată că, în realitate, nu se pune problema unei omisiuni de reglementare, ci aceea a unei opţiuni a legiuitorului. Numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute în Legea fundamentală, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora, iar statul de drept, a cărui existenţă este reglementată prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, impune recunoaşterea de către fiecare putere a actelor şi măsurilor luate de celelalte puteri.
Aşa fiind, pentru a stabili dacă această opţiune a legiuitorului încalcă sau nu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), sesizarea de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentului dosar urmează să fie analizată prin raportare la aceste norme constituţionale.
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra unei critici identice, prin Decizia nr. 335 din 4 iulie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 15 iulie 2013, referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 54/2013 privind numirea membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, prilej cu care a constatat că invocarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie era pur formală, iar nu efectivă şi relevantă din punct de vedere constituţional.
De altfel, şi în prezenta cauză autorii sesizării nu au individualizat contradicţia dintre cuprinsul acestei norme constituţionale şi actele normative supuse controlului de constituţionalitate, astfel că şi în acest caz invocarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie este pur formală, fără semnificaţie constituţională.
Susţinerea autorilor sesizărilor referitoare la faptul că prin selectarea efectuată de comisiile parlamentare poate avea loc o adevărată eliminare a reprezentanţilor propuşi de opoziţia parlamentară nu constituie un impediment de natură constituţională pentru numirile membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, în situaţia în care sunt respectate criteriile legale pentru selectarea membrilor Consiliului.
În fine, Curtea constată că reglementările legale criticate întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate stabilite potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi impuse de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, fiind astfel compatibile cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative este constituţională.
În temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de 35 de senatori şi constată că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative este constituţională în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 25 septembrie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
