Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 381 din 14 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 3 din Codul penal si ale art. 279 si 284 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 836 din 25 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 3 din Codul penal şi ale art. 279 şi 284 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 3.861/2002 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.861/2002, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 3 din Codul penal şi ale art. 279 şi 284 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã, reclamant în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege menţionate încalcã drepturile şi principiile constituţionale prevãzute în art. 1 alin. (3), referitoare la România ca stat de drept, în art. 4, referitoare la unitatea poporului şi egalitatea dintre cetãţeni, în art. 11, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, în art. 15, referitoare la universalitatea drepturilor, în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, în art. 24, referitoare la dreptul la apãrare, în art. 51, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor, şi în art. 144 lit. c), referitoare la excepţia de neconstituţionalitate. Se susţine cã drepturile constituţionale nu mai sunt garantate în situaţia în care acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare şi din oficiu de cãtre organele competente ale statului.
Judecãtoria Galaţi îşi exprimã opinia în sensul cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã sub toate aspectele. Legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili regulile de desfãşurare a procesului penal, soluţie ce rezultã din prevederile constituţionale ale art. 125 alin. (3) din Constituţie. În situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, cum este cazul procedurii plângerii prealabile.
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã dispoziţiile art. 180 alin. 3 din Codul penal şi ale art. 279 şi 284 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 3 (Lovirea sau alte violenţe) din Codul penal, potrivit cãrora "Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate", precum şi cele ale art. 279 şi 284 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 279 (Organele cãrora li se adreseazã plângerea): "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede cã este necesarã astfel de plângere.
Plângerea prealabilã se adreseazã:
a) instanţei de judecatã, în cazul infracţiunilor prevãzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 şi 220, dacã fãptuitorul este cunoscut. Când fãptuitorul este necunoscut, persoana vãtãmatã se poate adresa organului de cercetare penalã pentru identificarea lui.
Aceste prevederi se aplicã şi în cazul infracţiunilor prevãzute în art. 193, 205 şi 206 din Codul penal, sãvârşite prin presã sau orice mijloace de comunicare în masã;
b) organului de cercetare penalã sau procurorului, în cazul altor infracţiuni decât cele arãtate la lit. a);
c) organului competent sã efectueze urmãrirea penalã, când plângerea prealabilã este îndreptatã contra unui judecãtor, procuror, notar public, militar, judecãtor şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeanã sau contra uneia din persoanele arãtate în art. 29 pct. 1.";
- Art. 284 (Termenul de introducere a plângerii): "În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede cã este necesarã o plângere prealabilã, aceasta trebuie sã fie introdusã în termen de 2 luni din ziua în care persoana vãtãmatã a ştiut cine este fãptuitorul.
Când persoana vãtãmatã este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptãţitã a reclama a ştiut cine este fãptuitorul."
Autorul excepţiei susţine cã aceste dispoziţii sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51 şi 144 din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu pot fi reţinute, sub nici un aspect, criticile formulate.
Legiuitorul, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, conform cãruia "Competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege", a renunţat pentru anumite infracţiuni riguros selecţionate la principiul oficialitãţii procesului penal şi a lãsat la aprecierea persoanei vãtãmate necesitatea intervenţiei organelor judiciare pentru soluţionarea conflictului. Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenţa plângerii prealabile a persoanei vãtãmate, care este o excepţie de la regula generalã a oficialitãţii procesului penal înscrisã în art. 2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, nu poate fi contrarã drepturilor şi intereselor pãrţilor, ci, dimpotrivã, nu le poate fi decât favorabilã.
Dispoziţiilor legale referitoare la procedura plângerii prealabile au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prilej cu care Curtea Constituţionalã a subliniat cã acestea nu numai cã nu sunt contrare dispoziţiilor sau principiilor Constituţiei, dar exprimã principii de politicã penalã democratice şi umaniste în legãturã cu soluţionarea conflictelor de drept penal, fie cã este vorba de infracţiunile pentru care este instituitã procedura plângerii prealabile, condiţiile şi termenul în care poate fi introdusã plângerea, fie de consecinţele pe planul dreptului substanţial şi pe planul dreptului procesual. În acest sens, sunt deciziile nr. 344 din 6 decembrie 2001 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2002) şi nr. 230 din 3 iunie 2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 10 iulie 2003).
De altfel, lãsarea la voinţa persoanei vãtãmate a punerii în mişcare a acţiunii penale şi a posibilitãţii înlãturãrii rãspunderii penale prin retragerea plângerii sau prin împãcarea pãrţilor constituie calea cea mai sigurã şi mai temeinicã de aplanare a conflictului de drept penal, fapt confirmat de practicã.
Procedura plângerii prealabile nu încalcã principiile recunoscute şi garantate de Constituţie, invocate de autorul excepţiei, şi, de asemenea, nu prevede privilegii sau îngrãdiri ale exercitãrii drepturilor procesuale pentru nici una dintre pãrţile procesului penal.
Având în vedere aceste motive, Curtea constatã cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în argumentarea excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 3 din Codul penal şi ale art. 279 şi 284 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 3.861/2002 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
