Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 380 din 30 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, si ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, şi ale <>art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex"-S.R.L. din Sighişoara în Dosarul nr. 156/2004/CCA al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
În acest sens, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivã, reprezintã o concretizare a regulii constituţionale potrivit cãreia dreptul la negocieri colective în materie de muncã şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate. De asemenea, aratã cã textele de lege criticate nu au nici o legãturã cu libertatea de asociere.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 156/2004/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, şi ale <>art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex"S.R.L. din Sighişoara cu ocazia soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei şi Direcţia Generalã de Muncã şi Solidaritate Socialã Mureş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate nu fac distincţie între contractele colective de muncã încheiate între pãrţi care sunt afiliate la asociaţii patronale, respectiv sindicale, şi cele încheiate între pãrţi neafiliate la nici o asociaţie. În consecinţã, impun clauze ale contractelor colective de muncã în limite şi condiţii prestabilite de lege, precum şi obligativitatea, ca drepturi minimale, a drepturilor stabilite prin contractele colective de muncã încheiate la nivel superior. Apreciazã cã aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de liberã asociere, precum şi la dreptul la negocieri colective în materie de muncã ori la garantarea caracterului obligatoriu al convenţiilor colective, restrângând exerciţiul acestor drepturi fãrã sã fie întrunite condiţiile prevãzute de art. 53 din Constituţie.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia ridicatã este nefondatã, deoarece "prevederile legale invocate nu afecteazã dreptul la liberã asociere, la negocieri colective în materie de muncã şi nu restrâng exerciţiul vreunor drepturi şi libertãţi, cât timp contractul-cadru la nivel naţional obligã la acele clauze prin care se prevãd drepturi minimale ce nu pot fi ignorate. Nu este vorba de afectarea negocierilor, ci de asigurarea unui minim de protecţie socialã (la nivel naţional) tocmai pentru a nu fi lezate drepturile şi libertãţile fundamentale garantate de Constituţie".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului la asociere, neexistând, de fapt, nici o legãturã între aceste dispoziţii legale şi prevederile constituţionale privind libertatea de asociere. Textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 9 din Constituţie, referitoare la constituirea şi funcţionarea organizaţiilor sindicale şi patronale. În condiţiile existenţei mai multor contracte colective de muncã, la niveluri diferite, se impune reglementarea legalã a raporturilor dintre aceste contracte pentru protecţia salariaţilor, cât şi pentru înlãturarea conflictelor dintre dispoziţiile neconcordante sau contrare cuprinse în diferite contracte colective de muncã.
Potrivit naturii specifice a contractului colectiv de muncã, acesta este, în acelaşi timp, un act juridic bilateral şi izvor de drept pentru contractul colectiv de nivel inferior.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Aceste dispoziţii "reprezintã tocmai o concretizare a regulii constituţionale potrivit cãreia dreptul la negocieri colective şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective de muncã sunt garantate". Prevederea potrivit cãreia drepturile stabilite prin contractele colective de muncã la nivel superior sunt drepturi minimale şi obligatorii pentru contractele colective de muncã la niveluri inferioare nu este contrarã dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie. Prevederile constituţionale referitoare la dreptul de asociere şi la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi nu au relevanţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, precum şi dispoziţiile <>art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/1996 :
"(1) Clauzele contractelor colective de muncã pot fi stabilite numai în limitele şi în condiţiile prevãzute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de muncã nu pot conţine clauze care sã stabileascã drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncã încheiate la nivel superior.";
- <>Art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: "(1) Contractele colective de muncã nu pot conţine clauze care sã stabileascã drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncã încheiate la nivel superior."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 9, art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (5) şi ale art. 53, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 9: "Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfãşoarã activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apãrarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.";
- Art. 40 alin. (1): "Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.";
- Art. 41 alin. (5): "Dreptul la negocieri colective în materie de muncã şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Autorul excepţiei a mai invocat şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 20, referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale, fãrã a indica însã vreun instrument juridic internaţional cu care dispoziţiile legale criticate ar fi neconcordante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit art. 47, 49, 50, 135 şi altor prevederi constituţionale, statului îi revin o serie de obligaţii pentru asigurarea dezvoltãrii economice, a aplicãrii principiilor economiei de piaţã, a unui nivel de trai decent, a mãsurilor de protecţie socialã pentru diferite categorii de persoane, precum şi a respectãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale. Pentru îndeplinirea acestor obligaţii este necesarã elaborarea unor acte normative de reglementare a diferitelor domenii de activitate. În acest sens, dintre asemenea acte normative, o importanţã deosebitã o au cele referitoare la raporturile de muncã, la drepturile şi îndatoririle pãrţilor raporturilor de muncã. Pentru asigurarea desfãşurãrii în condiţii optime şi uniforme a raporturilor de muncã, actele normative în materie prevãd drepturi şi obligaţii minimale, respectiv maximale, care vor trebui respectate la încheierea atât a contractelor colective de muncã, cât şi a celor individuale.
Dând expresie recunoaşterii dreptului pãrţilor raporturilor de muncã la negocierea colectivã a drepturilor şi îndatoririlor izvorâte din aceste raporturi, legislaţia reglementeazã şi condiţiile de negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncã, a clauzelor obligatorii ale acestor contracte, la nivel de unitate, la nivel de ramurã şi la nivel naţional.
Curtea observã cã aceste reglementãri legale nu au însã nici o legãturã cu libertatea de asociere. Astfel, nici un patron ori organizaţie patronalã, respectiv nici un salariat ori organizaţie sindicalã, nu poate fi obligat sã se asocieze ori sã se afilieze la o organizaţie de nivel superior. Organizaţiile sindicale şi patronale pot fi reprezentantive la nivel de unitate, de ramurã sau la nivel naţional, în funcţie de numãrul minim, prevãzut de lege, al membrilor lor. Reprezentativitatea acestor organizaţii le îndreptãţeşte sã negocieze şi sã încheie contractele colective de muncã la nivelurile respective, ale cãror clauze, referitoare la drepturile minimale, sã fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncã la niveluri inferioare, indiferent dacã pãrţile acestora s-au asociat, respectiv s-au afiliat ori nu, la organizaţiile de la nivelul superior. Contractul colectiv de muncã încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramurã constituie izvor de drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncã la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Ca atare, cu aceste obligaţii fireşti, pãrţile au toatã libertatea sã negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi superioare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, şi a <>art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. din Sighişoara în Dosarul nr. 156/2004/CCA al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2004.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
