Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 380 din 19 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala si ale art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2006 privind unele mãsuri pentru asigurarea bunei funcţionãri a instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, excepţie ridicatã de Constantin Pãnescu în Dosarul nr. 6.736/280/2008 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia penalã. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã Curţii cã autorul excepţiei a transmis note scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.736/280/2008, Judecãtoria Piteşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2006 privind unele mãsuri pentru asigurarea bunei funcţionãri a instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicatã de Constantin Pãnescu cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unei rezoluţii de infirmare de cãtre procurorul ierarhic superior a soluţiei de neîncepere a urmãririi penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât, pe de o parte, art. 278^1 din Codul de procedurã penalã stipuleazã posibilitatea de a face plângere în faţa judecãtorului doar împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, nu şi împotriva rezoluţiilor procurorului ierarhic superior de infirmare a actelor procurorului de netrimitere în judecatã, iar, pe de altã parte, <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 nu prevede termenul şi condiţiile în care poate interveni infirmarea de cãtre procurorul ierarhic superior a rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecatã, ceea ce creeazã posibilitatea unor practici abuzive ale organelor de urmãrire penalã, care pot redeschide un dosar penal oricând pe durata vieţii presupusului fãptuitor, fãrã nicio motivare, fapt care poate avea consecinţe incalculabile asupra drepturilor fundamentale ale acestuia. Judecãtoria Piteşti - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Considerã cã nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale modificarea dispoziţiilor de lege criticate în sensul asigurãrii posibilitãţii atacãrii în instanţã a actelor procurorului de reluare a urmãririi penale. Totodatã, aratã cã, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţie, activitatea procurorilor este guvernatã de principiul controlului ierarhic, eventualele mãsuri eronate luate de cãtre procuror putând fi astfel îndreptate de cãtre procurorul ierarhic superior. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 sunt constituţionale. Constatã cã prevederile <>art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2006 au modificat <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã. Ulterior, dispoziţiile <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 au fost modificate de <>art. V pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 60/2006 , fiind pãstratã, de principiu, soluţia legislativã. În susţinerea netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, invocã <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/2005 , nr. 141/2006 şi nr. 674/2007. Totodatã, aratã cã prevederile <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 sunt expresia principiului controlului ierarhic, ce caracterizeazã activitatea procurorilor. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi prevederile <>art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2006 privind unele mãsuri pentru asigurarea bunei funcţionãri a instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006, care modificã cuprinsul alin. (3) şi (4) ale <>art. 64 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepţiei şi a considerentelor încheierii de sesizare, reiese, însã, cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte nu textul <>art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2006 , ci chiar dispoziţiile <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 , care au fost modificate, anterior sesizãrii Curţii, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, cu pãstrarea însã a soluţiei legislative criticate. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 , având urmãtorul cuprins: - Art. 278^1 din Codul de procedurã penalã: "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. Plângerea poate fi fãcutã şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet judecãtorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când judecãtorul considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecãtorul dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale şi apoi procurorului. Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã; b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1. Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice altã persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate. În situaţia prevãzutã în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa cãreia judecãtorul, prin hotãrâre definitivã, a decis cã nu este cazul sã se înceapã ori sã se redeschidã urmãrirea penalã nu mai poate fi urmãritã pentru aceeaşi faptã, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10. Judecãtorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Plângerea greşit îndreptatã se trimite organului judiciar competent."; - <>Art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 : "Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de cãtre procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei solicitã completarea art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în sensul reglementãrii posibilitãţii de a face plângere în faţa judecãtorului şi împotriva rezoluţiilor procurorului ierarhic superior de infirmare a actelor procurorului de netrimitere în judecatã. De asemenea, autorul excepţiei considerã necesarã completarea <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 , astfel încât sã prevadã termenul şi condiţiile în care poate interveni infirmarea de cãtre procurorul ierarhic superior a rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecatã. Asemenea solicitãri nu intrã însã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Totodatã, eventualele abuzuri ale organelor de urmãrire penalã, la care se face referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Constantin Pãnescu în Dosarul nr. 6.736/280/2008 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 martie 2009.
