Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 38 din 30 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, republicata
Nicolae Popa - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicatã, excepţie ridicatã de Direcţia Judeteana pentru Protecţia Copilului Galaţi în Dosarul nr. 2.443/2002 al Judecãtoriei Galaţi. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.443/2002, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Direcţia Judeteana pentru Protecţia Copilului Galaţi într-o cauza civilã ce are ca obiect cererea formulatã de Chifor Iordache pentru reintegrare în centrul de plasament. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 34 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , republicatã, contravin art. 48 din Constituţie. În esenta, se arata ca textul de lege criticat creeazã posibilitatea atacarii actelor emise de Comisia pentru protecţia copilului, potrivit normelor de drept comun, iar nu în condiţiile şi limitele stabilite de <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , ca lege organicã. În acest sens se arata ca actele acestei comisii, ca autoritate a administraţiei publice, sunt acte administrative. Se mai susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin cerintei unei intervenţii "directe, precise şi desfãşurate în regim de celeritate" din partea autoritãţilor administrative, atunci când se pune în discuţie ocrotirea drepturilor copilului, întrucât "procedura în dreptul comun prevede trei faze de judecata, pe când procedura în contencios prevede doua faze de judecata". În continuare, se arata ca instanta de drept comun, spre deosebire de instanta de contencios administrativ, "se poate substitui Comisiei pentru protecţia copilului, având posibilitatea sa modifice în tot sau în parte ori sa anuleze actele administrative de autoritate pe care le emite aceasta", ceea ce poate prejudicia situaţia acestor copii. Judecãtoria Galaţi apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca hotãrârea Comisiei pentru protecţia copilului este un act administrativ jurisdicţional, deoarece este emisã de "un organ al autoritãţii publice cu competenta atribuitã de lege pentru rezolvarea anumitor litigii juridice, litigii care presupun o procedura specialã de emitere a actului, cu participarea pãrţilor şi în urma unor dezbateri contradictorii". Or, potrivit <>art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , "actele administrative pentru a cãror desfiinţare se prevede prin lege specialã o alta procedura judiciarã sunt exceptate de la controlul pe calea acţiunii directe reglementate de <>Legea nr. 29/1990 ". Se mai arata ca, deşi în reglementarea iniţialã a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , hotãrârile Comisiei pentru protecţia copilului puteau fi atacate pe calea contenciosului administrativ, <>Legea nr. 108/1998 a modificat ordonanta, astfel ca cel vãtãmat într-un drept al sau prin acest act administrativ sa se poatã apara mai bine, parcurgand trei grade de jurisdicţie, în loc de doua, potrivit <>Legii nr. 29/1990 . Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, Curtea a solicitat şi punctul de vedere al Avocatului Poporului. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens se arata ca, potrivit <>art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , "în afarã condiţiei ca actul ce formeazã obiectul acţiunii în contencios administrativ sa fie unul administrativ, mai trebuie îndeplinitã şi condiţia ca legea sa nu prevadã o alta procedura judiciarã, pentru a fi incidenta <>Legea nr. 29/1990 ". De asemenea, se considera ca în speta nu sunt aplicabile dispoziţiile <>Legii nr. 29/1990 , astfel ca "nu se poate vorbi de o încãlcare a dispoziţiilor constituţionale cu privire la stabilirea prin lege organicã a condiţiilor şi limitelor exercitãrii dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publica". Se mai arata ca, deoarece cel vãtãmat într-un drept al sau prin hotãrârea Comisiei pentru protecţia copilului se poate apara mai bine prin parcurgerea celor trei grade de jurisdicţie, potrivit normelor de drept comun, nu este încãlcat art. 48 din Constituţie. Guvernul, apreciind excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arata ca, "prin posibilitatea atacarii actelor administrative emise de Comisie, la instanta judecãtoreascã de drept comun, nu se poate vorbi despre limitarea dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate administrativã de a se adresa justiţiei" atâta vreme cat "acest drept este conţinut de însuşi textul legal a cãrui neconstituţionalitate se invoca". De asemenea, se considera ca scopul controlului judiciar exercitat de instanta de drept comun "este tocmai acela al anulãrii unui act administrativ care prejudiciazã interesele unei persoane", astfel ca apar ca eronate susţinerile autorului exceptiei de neconstituţionalitate. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca, "pentru a forma obiectul unei acţiuni în contenciosul administrativ, un act trebuie sa îndeplineascã doua condiţii: sa aibã caracter administrativ şi legea sa nu prevadã o alta cale judiciarã de atac, [...] or, potrivit <>Legii nr. 108/1998 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , hotãrârea Comisiei poate fi atacatã potrivit normelor de drept comun". De asemenea, se arata ca, prin modificãrile pe care <>Legea nr. 108/1998 le aduce <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 , cel vãtãmat într-un drept al sau prin aceste acte administrative jurisdicţionale este avantajat, deoarece se poate apara mai bine dacã are la dispoziţie trei grade de jurisdicţie şi nu doar doua, potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 .
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 34 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, dispoziţii care au urmãtoarea redactare: Art. 34: "Hotãrârea comisiei poate fi atacatã la judecãtoria teritorialã competenta, potrivit normelor de drept comun." În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege se invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale ale art. 48, potrivit cãrora: (1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã. (3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale." Examinând excepţia, Curtea constata ca textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 282 din 29 octombrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 12 decembrie 2002, Curtea Constituţionalã a statuat ca dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului consfintit în art. 48 din Constituţie. În acest sens instanta constituţionalã a reţinut ca, spre deosebire de <>art. 29 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 (în redactarea iniţialã), care prevedea ca "Hotãrârea Comisiei pentru protecţia copilului poate fi atacatã în condiţiile Legii contenciosului administrativ", în <>art. 34 din aceeaşi ordonanta (în redactarea data prin Legea nr. 108/1998 ), s-a prevãzut ca "Hotãrârea comisiei poate fi atacatã la judecãtoria teritorialã competenta, potrivit normelor de drept comun". Acest fapt însã nu poate fi considerat contrar prevederilor art. 48 din Constituţie, deoarece noua opţiune a legiuitorului asigura accesul partii interesate la cãile de atac impotriva hotãrârilor Comisiei pentru protecţia copilului. Afirmatia autorului exceptiei, în sensul ca folosirea cãilor de atac în procedura de drept comun ar asigura o apãrare mai puţin eficienta a intereselor copilului aflat în dificultate decât procedura contenciosului administrativ, nu mai are suport în realitate. Legiuitorul a urmãrit tocmai o mai lesnicioasa cale de realizare a intereselor copilului. Întrucât în cauza nu au fost evocate împrejurãri noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezentul dosar.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicatã, excepţie ridicatã de Direcţia Judeteana pentru Protecţia Copilului Galaţi în Dosarul nr. 2.443/2002 al Judecãtoriei Galaţi. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Doina Suliman
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
