Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 38 din 25 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum si ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 221 din 16 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepţie ridicatã de Stoenicã Titi, Câmpeanu Mircea, Barbu Silviu, Popa Aristotel Mihail şi Bãcanu Silviu George în Dosarul nr. 4.226/M/2004 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, întrucât beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, aşa cum este şi prima de concediu, nu reprezintã un drept constituţional fundamental, astfel cã prevederile constituţionale care reglementeazã restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi nu sunt incidente în privinţa reglementãrii lor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.226/M/2004, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . Excepţia a fost ridicatã de cãtre Stoenicã Titi, Câmpeanu Mircea, Barbu Silviu, Popa Aristotel Mihail şi Bãcanu Silviu George cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni civile al cãrei obiect îl constituie pretenţii privind drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã, potrivit <>art. 41^11 alin. (2) din Legea nr. 50/1996 , introdus prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 83/2000 , magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizat potrivit acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnã, pe lângã indemnizaţia de concediu, şi la o primã egalã cu indemnizaţia brutã sau cu salariul de bazã brut din luna anterioarã plecãrii în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practicã datoritã faptului cã aplicarea <>art. 41^1 din Legea nr. 50/1996 a fost suspendatã pânã la 1 ianuarie 2002 prin <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 . Prin <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , aceastã suspendare a fost prelungitã pânã la 31 decembrie 2002, iar prin <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , pânã la 31 decembrie 2003, respectiv pânã la 31 decembrie 2004. În consecinţã, considerã cã prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fãrã a exista vreuna dintre situaţiile prevãzute de art. 53 din Constituţie care reglementeazã posibilitatea restrângerii prin lege a exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. De asemenea, apreciazã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitoare la dreptul la concediul de odihnã plãtit, care include, în opinia lor, şi dreptul la prima de vacanţã.
Tribunalul Braşov - Secţia civilã, referindu-se la dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , ale <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens, aratã cã art. 53 din Constituţie prevede doar posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi, nu şi suspendarea acestora, iar condiţiile prevãzute pentru restrângere nu sunt îndeplinite.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, referindu-se la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , apreciazã cã aceste texte de lege nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2). Astfel, prevederile legale criticate "instituie o mãsurã temporarã, motivatã de faptul cã în bugetul de stat pe anul 2004 nu sunt prevãzute sume cu aceastã destinaţie, stabilirea cuantumului şi a principalelor destinaţii ale alocaţiilor bugetare constituind atributul exclusiv al legiuitorului". De asemenea, în opinia sa, textele de lege avute în vedere nu contravin nici art. 53 din Constituţie, deoarece nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 şi ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , considerã cã aceasta este inadmisibilã, întrucât dispoziţiile respective şi-au încetat aplicarea.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese acesta din încheierea prin care Tribunalul Braşov Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã, îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 386/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, dispoziţii potrivit cãrora: "De asemenea, se suspendã pânã la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de muncã din <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificatã şi completatã prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea <>Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000."
De asemenea, autorii excepţiei criticã şi dispoziţiile <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, dispoziţii potrivit cãrora: "Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 386/2001 , se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2002", precum şi prevederile <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003, prin care dispoziţiile <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã au fost suspendate în continuare pânã la data de 31 decembrie 2003, respectiv pânã la 31 decembrie 2004.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã. Acestea privesc securitatea şi sãnãtatea salariaţilor, regimul de muncã al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã textele de lege supuse controlului de constituţionalitate au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevãzutã pentru aplicare. Astfel, dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002, cele ale <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , la 31 decembrie 2002, ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , la 31 decembrie 2003, respectiv la 31 decembrie 2004.
Aşa fiind, în virtutea prevederilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalitãţii unui text de lege în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , ale <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 şi ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Cât priveşte dispoziţiile <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , având în vedere cã la data sesizãrii Curţii acestea mai erau încã în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege este respinsã ca devenitã inadmisibilã.
În acelaşi timp însã, Curtea observã cã dispoziţia referitoare la suspendarea acordãrii primei pentru concediul de odihnã a fost preluatã şi în <>Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care, la art. 8 alin. (7), prevede cã: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã, precum şi a celor ale <>art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile ulterioare, se suspendã pânã la data de 31 decembrie 2005."
Aceste dispoziţii sunt în vigoare şi, în consecinţã, urmeazã a se analiza constituţionalitatea acestora în raport cu prevederile constituţionale invocate.
Astfel, autorii excepţiei susţin cã anumite drepturi acordate temporar pentru unele categorii de persoane (demnitari şi salariaţi) au acelaşi regim juridic ca şi drepturile şi libertãţile fundamentale consacrate de Constituţie.
Curtea apreciazã cã premisele de la care pleacã autorii excepţiei sunt greşite. Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementãrii lor. În consecinţã, legiuitorul este în drept sã le acorde, sã le modifice ori sã înceteze acordarea lor, precum şi sã stabileascã perioada în care le acordã. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înţeles ca, prin prevederile <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 sã abroge toate dispoziţiile <>Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat, astfel cã prevederile <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 şi-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane.
În sfârşit, Curtea observã cã dreptul la concediul de odihnã plãtit, ca mãsurã de protecţie socialã garantatã de prevederile constituţionale, nu se confundã cu dreptul la prima de concediu, astfel cã nu poate fi reţinutã încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , excepţie ridicatã de Stoenicã Titi, Câmpeanu Mircea, Barbu Silviu, Popa Aristotel Mihail şi Bãcanu Silviu George în Dosarul nr. 4.226/M/2004 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
2. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
3. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 ianuarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
