Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 38 din 20 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 189 din 18 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Mãrginean în Dosarul nr. 3.099/257/2008 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.099/257/2008, Tribunalul Sibiu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Ioan Mãrginean cu ocazia soluţionãrii apelului declarat într-o cauzã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la folosirea cãilor de atac, întrucât pentru partea care, deşi prezentã la unele termene de judecatã, a lipsit de la dezbateri şi de la pronunţare, termenul de declarare a apelului începe sã curgã de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotãrârii, iar pentru partea care a fost prezentã la dezbateri, dar nu şi la pronunţarea hotãrârii, termenul de apel curge de la pronunţare. Textul de lege criticat genereazã, astfel, o inegalitate de tratament între cetãţeni, întrucât instituie pentru cei din a doua categorie o prezumţie de cunoaştere a hotãrârii pronunţate, iar termenul procedural în care poate fi exercitat dreptul de a ataca hotãrârea judecãtoreascã curge, deşi titularul dreptului nu are cunoştinţã de cele dispuse prin hotãrâre.
Tribunalul Sibiu - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Pentru partea care a fost prezentã la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru pãrţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învãţãmânt, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 53 alin. (2) privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi şi ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. În acest sens este <>Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, prin care Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã prevederile de lege criticate sunt norme de procedurã, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi nu aduc atingere dreptului la apãrare, respectiv dreptului la un proces echitabil al pãrţilor, care au posibilitatea sã cunoascã soluţia instanţei şi sã acţioneze în consecinţã, exercitându-şi fãrã nicio îngrãdire drepturile procesuale prevãzute de lege, inclusiv în cazul amânãrii de pronunţare. Astfel, chiar dacã instanţa dispune amânarea pronunţãrii, partea prezentã la dezbateri poate afla data pronunţãrii hotãrârii şi deci soluţia instanţei, având, prin urmare, posibilitatea sã exercite împotriva acesteia cãile de atac în condiţiile legii. Mai mult, pentru situaţiile în care pãrţile sunt în imposibilitatea de a promova cãile de atac în termenele prevãzute de lege, legiuitorul a reglementat repunerea în termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedurã penalã stabilind în acest sens cã "apelul declarat dupã expirarea termenului prevãzut de lege este considerat ca fiind fãcut în termen, dacã instanţa de apel constatã cã întârzierea a fost determinatã de o cauzã temeinicã de împiedicare, iar cererea de apel a fost fãcutã în cel mult 10 zile de la începerea executãrii pedepsei sau a despãgubirilor civile". Astfel, şi în aceste cazuri este asiguratã deplina exercitare a dreptului la apãrare, respectiv la un proces echitabil, criticile autorului excepţiei fiind neîntemeiate.
Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare, prin dispoziţiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, a prevederilor constituţionale, care reglementeazã egalitatea în drepturi. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, egalitate nu înseamnã uniformitate, astfel încât la situaţii diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situaţia diferitã a pãrţilor prezente la dezbateri sau la pronunţare, care, în cunoştinţã de cauzã, pot sã promoveze cãile de atac împotriva hotãrârii pronunţate, justificã un tratament juridic diferit, respectiv stabilirea ca moment de la care începe sã curgã termenul pentru declararea acestor cãi de atac pe cel al pronunţãrii hotãrârii.
De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, invocat chiar de autorul excepţiei ca temei al criticilor sale, exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti se face "în condiţiile legii". Eventuala lipsã de diligenţã a pãrţii care, deşi a fost prezentã la dezbateri sau la pronunţarea hotãrârii judecãtoreşti, nu promoveazã cãile de atac împotriva acesteia în termenul prevãzut de lege nu poate constitui temei al criticii de neconstituţionalitate.
În acelaşi sens este şi <>Decizia nr. 1.374 din 27 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 30 noiembrie 2009.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Mãrginean în Dosarul nr. 3.099/257/2008 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
