Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 379 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17-21, art. 23, art. 25 si art. 26 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 471 din 5 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-21, art. 23, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Ioan Sabãu-Pop în Dosarul nr. 512/102/2010 al Tribunalului Mureş - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei. Lipsesc pãrţile Casa Judeţeanã de Pensii Târgu Mureş, Casa Naţionalã de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra concluziilor scrise depuse la dosar de cãtre partea Casa Naţionalã de Pensii Publice (fosta Casã Naţionalã de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale), prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei, care solicitã admiterea acesteia, precizând cã textele de lege criticate afecteazã un drept câştigat, respectiv dreptul la pensie. În plus, pensionarul are un drept de proprietate asupra pensiei obţinute. De asemenea, aratã cã se creeazã o discriminare între pensionari în funcţie de nivelul pensiei. Mai mult, legea nu dã posibilitatea de a beneficia de pensie în cumul cu salariul, pânã la nivelul stabilit de lege, respectiv nivelul salariului mediu brut pe economie. Mai aratã cã este afectat dreptul magistratului de a fi cadru didactic, drept recunoscut de Constituţie. Totodatã, magistraţii în funcţie pot cumula douã venituri provenind din salarii, dar magistraţii care s-au pensionat nu mai pot opera acest cumul.
În susţinerea celor arãtate, autorul excepţiei depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. De asemenea, aratã cã situaţia particularã invocatã de autorul excepţiei, referitoare la magistraţi, nu este de naturã sã modifice concluziile reţinute de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 1.414/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 512/102/2010 (nr. vechi 1.106/2010), Tribunalul Mureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-21, art. 23, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Ioan Sabãu-Pop.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate, care interzic cumulul pensiei cu salariul atunci când cuantumul pensiei este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie, creeazã discriminãri pe temeiul averii între cetãţeni şi aduc atingere unor drepturi câştigate, respectiv dreptul la pensie. De asemenea, se creeazã o discriminare nejustificatã având ca temei cuantumul pensiei. O altã discriminare priveşte dreptul la muncã, prin instituirea unor oprelişti neconstituţionale în exercitarea acestuia. În plus, se intervine într-un mod nepermis într-un raport de muncã pe duratã nedeterminatã, întrucât legea instituie condiţii care nu existau la momentul stabilirii clauzelor contractului de muncã, respectiv o clauzã de încetare de drept inexistentã în legislaţia muncii. În sfârşit, o altã discriminare este fãcutã prin aplicarea textelor de lege criticate numai salariaţilor care lucreazã în cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice, nu şi persoanelor care lucreazã în sectorul privat.
Tribunalul Mureş - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17-21, art. 23, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar internaţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizeazã venituri salariale sau, dupã caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societãţilor naţionale, companiilor naţionale şi societãţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorialã, pot cumula pensia netã cu veniturile astfel realizate, dacã nivelul acesteia nu depãşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:
a) la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;
b) dupã data intrãrii în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";
- Art. 18: "(1) Pensionarii prevãzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfãşoarã activitãţi profesionale pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(2) Persoanele prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.";
- Art. 19: "(1) În situaţia persoanelor care beneficiazã, prin cumul, de pensie/pensii stabilitã/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.
(2) Dacã nivelul pensiilor nete cumulate se situeazã sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entitãţilor prevãzute la art. 17 alin. (1).
(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în platã a pensiei faţã de cuantumul cãreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.
(4) Prevederile alin. (3) se aplicã şi persoanelor prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitãrii cumulului.";
- Art. 20: "Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauzã de încetare de drept a raporturilor de muncã stabilite în baza contractului individual de muncã sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.";
- Art. 21: "În cazul în care opţiunea este exprimatã în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendã începând cu luna urmãtoare celei în care a fost exprimatã opţiunea pentru continuarea activitãţii.";
- Art. 23: "(1) Angajatorul are obligaţia de a lua mãsurile necesare constatãrii cazurilor prevãzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).
(2) Încãlcarea de cãtre angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei.
(3) Constatarea contravenţiei prevãzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunii prevãzute la alin. (2) se realizeazã de cãtre persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncã.";
- Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplicã în mod corespunzãtor şi beneficiarilor de pensie de serviciu stabilitã prin legi speciale.";
- Art. 26: "În aplicarea prevederilor cap. IV, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale elaboreazã instrucţiuni pânã la data intrãrii în vigoare a acestuia, respectiv în termen de 15 zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Autorul excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 41 privind dreptul la muncã, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 referitor la nivelul de trai, dar şi la dreptul la pensie şi alte drepturi de asigurãri sociale, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi şi art. 148 alin. (2) şi (4) referitor la caracterul obligatoriu al reglementãrilor comunitare. De asemenea, considerã cã este încãlcat art. 20 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, prin raportare la dispoziţiile art. 23 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional şi ale Protocolului nr. 12 la aceastã convenţie, ale art. 6 paragraful 1 din Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, ale Tratatului privind Uniunea Europeanã, precum şi ale altor acte internaţionale la care România este parte şi care consacrã dreptul la muncã, interzicerea discriminãrii şi egalitatea în drepturi, dreptul de proprietate. De asemenea, autorul excepţiei invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene de Justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în jurisprudenţa sa, a mai analizat textele de lege criticate prin prisma aceloraşi argumente ca şi cele invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a reţinut cã nicio dispoziţie constituţionalã nu împiedicã legiuitorul sã suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea mãsurã sã se aplice în mod egal pentru toţi cetãţenii, iar eventualele diferenţe de tratament sã aibã o raţiune licitã. De asemenea, cu privire la stabilirea nivelului pensiei nete pânã la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat, Curtea a constatat cã acesta respectã condiţiile de obiectivitate (este expres prevãzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justã şi echilibratã) impuse de principiul nediscriminãrii. Totodatã, a conchis cã mãsura adoptatã este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicatã în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând discriminarea salariaţilor din sectorul public în raport cu cei din sectorul privat, aspect care nu a fost analizat prin decizia mai sus amintitã, Curtea constatã cã, prin mãsurile instituite de Legea nr. 329/2009, legiuitorul a avut în vedere intervenţia asupra unor fonduri publice în vederea reducerii efectelor crizei economice şi a reorientãrii lor pentru relansarea economicã. Astfel de mãsuri nu ar fi putut sã se rãsfrângã şi asupra salariaţilor care nu erau plãtiţi din fondurile publice, întrucât nu ar fi avut niciun impact asupra acestor fonduri. De aceea, legea nici nu interzice cumulul pensiei cu salariul atunci când acesta provine din munca prestatã la un alt angajator decât cei enumeraţi restrictiv în art. 17 alin. (1) din actul normativ menţionat.
Astfel, din aceastã perspectivã, reiese în mod evident cã salariaţii aflaţi în ipoteza normei de lege criticate nu se aflã în aceeaşi situaţie cu cei din sectorul privat, astfel cã tratamentul juridic instituit nu este de naturã a crea privilegii ori discriminãri între persoane aflate în situaţii identice.
Cât priveşte situaţia deosebitã în care autorul excepţiei susţine cã se gãseşte, în calitate de fost magistrat, precum şi pretinsa încãlcare a dreptului pe care îl are de a ocupa o funcţie didacticã în învãţãmântul superior, drept consacrat de art. 125 alin. (3) din Constituţie, Curtea constatã în primul rând cã textul constituţional invocat nu consacrã un drept fundamental la ocuparea unei astfel de funcţii, ci doar stabileşte o excepţie de la regula incompatibilitãţii funcţiei de judecãtor cu exercitarea unei alte funcţii publice ori private. În al doilea rând, Curtea observã cã aceste aspecte de neconstituţionalitate au fost invocate direct în faţa instanţei de contencios constituţional cu prilejul dezbaterilor, nerespectându-se cerinţa art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãreia "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere", astfel cã nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate.
În ceea ce priveşte critica vizând încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii, Curtea reţine cã prevederile de lege criticate nu afecteazã însãşi existenţa dreptului la pensie dobândit potrivit legii ori dreptul la muncã exercitat în temeiul unui contract individual de muncã, ci reglementeazã condiţiile exercitãrii acestor drepturi pentru viitor, într-un context social afectat de criza economicã care a impus adoptarea unor mãsuri cu caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicãrii, sã conducã la reducerea efectelor sale şi sã creeze premisele relansãrii economiei naţionale.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale care consacrã obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent, Curtea constatã cã aceastã obligaţie nu are un conţinut concret, determinat, ci trebuie apreciatã concret, în funcţie de împrejurãrile social-economice în care se manifestã acest rol al statului. Situaţia de crizã, dezechilibrele economice majore pot afecta, în mod justificat, capacitatea statului de a mai asigura acelaşi standard al nivelului de trai ca cel raportat la un context anterior mai favorabil ori propriu unor alte ţãri. Desigur, întrucât dreptul la un nivel de trai decent este un drept fundamental, afectarea acestuia trebuie sã fie temeinic justificatã, iar statul sã tindã, prin mãsurile adoptate, sã restabileascã cel puţin nivelul atins anterior situaţiei de crizã. În acest sens, Curtea constatã cã ansamblul mãsurilor instituite prin Legea nr. 329/2009 urmãreşte o mai bunã raţionalizare a cheltuielilor publice şi susţinerea mediului de afaceri, mãsuri ce tind la restabilirea echilibrului economic.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-21, art. 23, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Ioan Sabãu-Pop în Dosarul nr. 512/102/2010 al Tribunalului Mureş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
