Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 378 din 14 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2) si ale art. 49 alin. (1) si (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi ale <>art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Ion Şerban în Dosarul nr. 1.152/2002 al Judecãtoriei Mangalia. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 29 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.152/2002, Judecãtoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi ale <>art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Ion Şerban. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine cã dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi ale <>art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, contravin art. 25 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Fiecãrui cetãţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţarã, de a emigra, precum şi de a reveni în ţarã". Autorul excepţiei considerã, de asemenea, cã prevederile criticate încalcã şi dispoziţiile art. 12 şi art. 13 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi prevederile art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Faţã de prevederile de drept internaţional invocate, autorul excepţiei considerã cã sunt încãlcate şi art. 10 şi 20 din Constituţie. Instanţa de judecatã apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu vin în contradicţie cu textele constituţionale invocate de autorul excepţiei. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În opinia Guvernului, este vorba de stabilirea, prin lege, a conţinutului şi a unor limite ale dreptului de proprietate, ceea ce corespunde art. 41 alin. (1) din Constituţie. Avocatul Poporului apreciazã cã textele criticate nu încalcã nici o dispoziţie constituţionalã. Reglementarea prevãzutã în Legea fondului funciar prin instituirea condiţiei de stabilire a domiciliului în anumite localitãţi este datã exclusiv în considerarea atribuirii, la cerere, a unor terenuri în proprietate şi nu stabileşte domiciliul forţat pentru beneficiarii atribuirii. Asumarea unei asemenea obligaţii depinde exclusiv de voinţa şi interesul celui în cauzã, aratã Avocatul Poporului. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi ale <>art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 21 alin. (2): "Familiile fãrã pãmânt sau cu pãmânt puţin din alte localitãţi, care solicitã în scris, pot primi în proprietate pânã la 10 ha teren în echivalent arabil, cu obligaţia de a-şi stabili domiciliul în comunã, oraş sau municipiu, dupã caz, şi de a cultiva pãmântul primit, renunţând la proprietatea avutã în localitatea lor, din extravilan."; - Art. 49 alin. (1) şi (2): "(1) Persoanele cãrora li s-au constituit drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole sunt obligate sã respecte întocmai condiţiile prevãzute la art. 19, 21 şi 43, în legãturã cu stabilirea domiciliului şi întemeierea de noi gospodãrii. (2) Nerespectarea acestor condiţii atrage pierderea dreptului de proprietate asupra terenului şi a construcţiilor de orice fel realizate pe acesta. Pentru teren nu se vor acorda despãgubiri, iar pentru construcţii, proprietarul va primi o despãgubire egalã cu valoarea realã a acestora." Prevederile art. 21 alin. (2) şi ale <>art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, sub aspectul referitor la stabilirea domiciliului în localitãţile în care titularii au primit teren, sunt apreciate prin excepţia invocatã ca fiind în contradicţie cu art. 25 din Constituţie, cu art. 13 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Analizând aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse. Art. 25 din Constituţie garanteazã dreptul la liberã circulaţie în ţarã şi în strãinãtate. Prevederile atacate ca neconstituţionale, adoptate înaintea intrãrii în vigoare a Constituţiei, nu sunt contrare art. 25 sus-menţionat, cât timp se referã la o condiţie necesarã obţinerii terenului şi nu constituie o obligaţie legalã de a nu mai putea pãrãsi localitatea, ceea ce ar fi contrar dreptului la liberã circulaţie. Aceasta, deoarece reglementarea datã prin Legea fondului funciar instituie condiţia stabilirii domiciliului în anumite localitãţi exclusiv în considerarea atribuirii, la cerere, a unor terenuri în proprietate; ca atare, asumarea unei asemenea obligaţii depinde exclusiv de voinţa şi de interesul persoanei în cauzã. Astfel fiind, referirea autorului excepţiei la prevederile art. 12 şi art. 13 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, potrivit cãrora "Nimeni nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare în viaţa sa personalã, în familia sa, în domiciliul lui..." şi "Orice persoanã are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat", precum şi la dispoziţiile corespunzãtoare din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevãd cã "Oricine se gãseşte în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sã circule în mod liber şi sã-şi aleagã în mod liber reşedinţa sa", este irelevantã.
Faţã de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi ale <>art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Ion Şerban în Dosarul nr. 1.152/2002 al Judecãtoriei Mangalia. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
