Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 377 din 25 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 336 din 30 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Petricã Munteanu, Lucian Mata, Aurora Parvu şi Doina Gheondea în Dosarul nr. 1.510/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.510/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 (respectiv <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 în forma datã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 ), astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 54/2006 , excepţie ridicatã de Petricã Munteanu, Lucian Mata, Aurora Parvu şi Doina Gheondea în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (1), (3), (4) şi (6) referitoare la Delegarea legislativã, ale art. 61 alin. (1) referitoare la Parlament ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii şi ale art. 147 alin. (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.
Autorii excepţiei susţin cã nu sunt întrunite cele trei condiţii cumulative care justificã adoptarea unei ordonanţe de urgenţã de cãtre executiv, respectiv situaţia extraordinarã, imposibilitatea de amânare a reglementãrii şi motivarea urgenţei. Mai aratã cã Guvernul ar fi avut şi alte posibilitãţi de reglementare în acest domeniu, având în vedere cã şi-ar fi putut angaja rãspunderea în faţa Parlamentului. De asemenea, situaţia extraordinarã care trebuie reglementatã de urgenţã nu poate fi catalogatã ca atare în cazul în care este rezultatul acţiunii ori inacţiunii Guvernului. Altfel spus, în pofida principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, Guvernul a uzurpat puterea legiuitoare a Parlamentului.
Prin textul legal criticat se suprimã, în opinia autorilor excepţiei, o componentã foarte importantã a Ministerului Public, şi anume Parchetul Naţional Anticorupţie, ca instituţie de sine stãtãtoare, funcţionând pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi, în acelaşi timp, se modificã fundamental modul de organizare, funcţionare şi competenţa celei mai importante componente a acestui minister, adicã a Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin crearea în structura acestuia a unei entitãţi autonome, cu personalitate juridicã, având o componentã proprie foarte importantã.
În sfârşit, dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor constituţionale referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Astfel, deşi se dã satisfacţie <>art. 72 alin. (2) din Constituţie şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 235/2005 , în realitate nu este vorba decât de o fraudã la lege, care, în mod formal, permite înfiinţarea unui parchet distinct, mascat sub forma unei structuri interne a Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 a fost adoptatã în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele legale criticate referitoare la înfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca structurã cu personalitate juridicã în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile din Legea fundamentalã potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
De asemenea, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 a fost aprobatã prin <>Legea nr. 54/2006 , sens în care face trimitere la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 95/2006 prin care s-a statuat cã "ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, înceteazã sã mai fie acte normative de sine stãtãtoare şi devin, ca efect al aprobãrii de cãtre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege".
Dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (3) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie nu sunt incidente în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, modificat prin articolul unic pct. 1 al <>Legii nr. 54/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au urmãtorul conţinut:
"Prin prezenta ordonanţã de urgenţã se înfiinţeazã Direcţia Naţionalã Anticorupţie, ca structurã cu personalitate juridicã, în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorii excepţiei şi-au fundamentat criticile pe motive extrinseci, dupã care, ulterior, preluându-le axiomatic, au procedat la o analizã sistematicã a altor texte referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, la domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţe de urgenţã şi au contras alte argumente de neconstituţionalitate ce ţin de fond.
Dupã cum se poate observa, excepţia vizeazã dispoziţii din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 , care a fost aprobatã prin <>Legea nr. 54/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006. Aşa fiind, actul normativ criticat a devenit, ca efect al aprobãrii, act cu caracter de lege, chiar dacã din raţiuni de tehnicã legislativã, alãturi de datele legii de aprobare, conservã şi elementele de identificare atribuite la adoptarea sa de cãtre Guvern (a se vedea <>Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006). Pe cale de consecinţã, eventualele critici de neconstituţionalitate care urmãreau nerespectarea de cãtre executiv a cerinţelor şi criteriilor referitoare la condiţiile adoptãrii unor ordonanţe de urgenţã, precum şi la domeniile în care nu pot fi adoptate astfel de acte, nu mai subzistã.
În plus, <>Legea nr. 54/2006 a fost adoptatã de Parlamentul României, ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României.
Celelalte prevederi constituţionale invocate nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Petricã Munteanu, Lucian Mata, Aurora Parvu şi Doina Gheondea în Dosarul nr. 1.510/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
