Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 377 din 14 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) si i) si ale art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare
Nicolae Popa - presedinte Costica Bulai - judecator Nicolae Cochinescu - judecator Constantin Doldur - judecator Kozsokar Gabor - judecator Petre Ninosu - judecator Serban Viorel Stanoiu - judecator Lucian Stangu - judecator Ioan Vida - judecator Paula C. Pantea - procuror Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) si i) si ale <>art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 56/F/2002 al Tribunalului Suceava. La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiata. Arata ca textele criticate pentru neconstitutionalitate, care permit substituirea, prin dispozitia judecatorului-sindic, a administratorului unei societati comerciale cu un lichidator, nu încalca dreptul de proprietate, care trebuie exercitat cu buna-credinta si în limitele stabilite de lege.
CURTEA, având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele: Prin Incheierea din 24 martie 2003, pronuntata în Dosarul nr. 56/F/2002, Tribunalul Suceava a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) si i) si ale <>art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava într-o cauza având ca obiect procedura falimentului. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 22 si <>art. 23 lit. b), c) si i) din Legea nr. 64/1995 , care permit substituirea, prin dispozitia judecatorului-sindic, a administratorului unei societati comerciale cu terte persoane, respectiv cu lichidatori, lezeaza "dreptul legitim la asociere si la ocrotirea proprietatii private". Arata ca lichidatorul, ca mandatar al debitorului, nu a fost desemnat ca atare de catre adunarea generala a asociatilor si actioneaza contrar vointei debitorului. Art. 23^1 din lege prevede autentificarea prin încheierea judecatorului-sindic a actelor încheiate de lichidator, de si, potrivit <>Legii nr. 36/1995 , "singurele persoane îndrituite în autentificarea actelor juridice în formele prescrise de legiuitor" sunt notarii publici. Considera ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21, 51, art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (1), (2), (3) si (6) din Constitutie, precum si reglementarilor din art. 6 paragrafele 1 si 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si din art. 1 din Primul protocol aditional la aceasta conventie. Tribunalul Suceava apreciaza ca exceptia ridicata nu este întemeiata, întrucât "desemnarea administratorilor judiciari ori a lichidatorilor, altii decât administratorii societatii, este realizata în scopul satisfacerii cererilor creditorilor, care nu au fost realizate de catre conducerea societatii", iar autentificarea de catre judecatorul-sindic a actelor încheiate de lichidator este prevazuta tocmai în beneficiul debitorului, pentru ca bugetul acestuia sa nu fie grevat si cu taxele si comisioanele notariale. In conformitate cu dispozitiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicata, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata. Presedintele Camerei Deputatilor considera ca sustinerile autorului exceptiei nu sunt întemeiate, deoarece ridicarea dreptului de a-si conduce activitatea se dispune fata de debitorul aflat într-o situatie în care nu exista posibilitatea de realizare a unui plan rational de activitate, iar desemnarea unui lichidator se impune "tocmai pentru înscrierea în normele constitutionale menite sa asigure îndeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loiala si conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, prevazute la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutia României"; dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 135 din Constitutie, având în vedere ca "dreptului de proprietate apartinând debitorului îi corespunde si obligatia corelativa a exercitarii lui cu buna-credinta, iar nu în dauna creditorilor"; accesul la justitie este asigurat, chiar si hotarârile judecatorului-sindic putând fi atacate cu recurs; masurile pe care le poate dispune judecatorul-sindic nu sunt contrare reglementarilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori ale art. 1 din Primul protocol aditional; autentificarea prin încheierea judecatorului-sindic a actelor lichidatorului este o atributie legala prevazuta de <>art. 10 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 64/1995 , fara a fi contrara vreunei norme constitutionale. Guvernul apreciaza ca sustinerile autorului exceptiei sunt vadit neîntemeiate. Arata, în acest sens, ca scopul principal al <>Legii nr. 64/1995 vizeaza acoperirea datoriilor pe care debitorul le-a acumulat fata de creditorii sai, reglementând o procedura de executare silita la care participa toti creditorii. Lichidatorul este desemnat în momentul în care se constata ca nu mai exista sanse de redresare a activitatii debitorului si ca este nevoie de transformarea în lichiditati a bunurilor din averea sa, iar "efectuarea operatiunilor de valorificare a bunurilor din averea societatii debitoare de catre conducerea acesteia ar reprezenta o prima de încurajare pentru conducerile care au dat dovada de calitati defectuoase în administrarea societatii si, prin urmare, ar agrava situatia creditorilor, prin scaderea sumelor pe care acestia trebuie sa le obtina". Prin dispozitiile legale criticate nu este încalcat dreptul de proprietate, drept care trebuie exercitat cu buna-credinta si în limitele stabilite de lege, ceea ce debitorul nu a facut. Aceste dispozitii legale nu contravin nici prevederilor constitutionale privind caracterul de economie de piata al economiei României, ci sunt menite sa întareasca acest caracter. Atributia judecatorului-sindic de a autentifica anumite acte nu este contrara prevederilor constitutionale, ci este prevazuta pentru asigurarea scaderii la minimum a cheltuielilor legate de administrarea procedurii. Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmatoarele: Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992 , republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie urmatoarele dispozitii ale <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificata si completata prin <>Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002: - Art. 22: "(1) In cazul în care dispune trecerea la faliment, judecatorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzator, art. 17, 19, 20, 21 si art. 69 alin. (4). (2) Atributiile administratorului înceteaza la momentul stabilirii atributiilor lichidatorului de catre judecatorul-sindic. (3) Poate fi desemnat lichidator si administratorul desemnat anterior."; - Art. 23: "Principalele atributii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] b) conducerea în tot sau în parte a activitatii debitorului; c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale încheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; [...] i) vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile prezentei legi;"; - Art. 23^1 : "(1) Actele încheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica, vor fi supuse autentificarii judecatorului-sindic. (2) Judecatorul-sindic va pronunta o încheiere de autentificare, în baza careia actul va putea fi înscris în registrele de publicitate." Potrivit sustinerilor autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt contrare urmatoarelor prevederi constitutionale si reglementari internationale: - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngradi exercitarea acestui drept."; - Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie"; - Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;"; - Art. 135 alin. (1), (2), (3) si (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea. (2) Proprietatea este publica sau privata. (3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale. [...] (6) Proprietatea privata este, în conditiile legii, inviolabila."; - Art. 6 paragrafele 1 si 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, ratificata de România prin <>Legea nr. 30/1994 , publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994; - Art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii. Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale si la reglementarile internationale invocate, Curtea retine urmatoarele: Potrivit prevederilor <>art. 22 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , desemnarea lichidatorului are loc dupa trecerea la faza falimentului, dupa ce s-a constatat ca debitorul nu a putut prezenta nici un plan viabil si acceptabil de redresare economico-financiara, pentru a redeveni solvabil si pentru a satisface creantele creditorilor. Lichidatorul, în exercitarea atributiilor sale legale, trebuie sa apere, deopotriva, interesele legitime atât ale creditorilor, cât si ale debitorului, desfasurându-si activitatea sub controlul judecatorului-sindic si în mod transparent, cu participarea partilor din proces. Preluarea de catre lichidator a conducerii, în tot sau în parte, a activitatii debitorului se impune pentru ca acesta s-a dovedit incapabil de a-si conduce activitatea în mod eficient, cât si pentru prevenirea producerii de noi pagube sau pierderi, în detrimentul satisfacerii creantelor creditorilor. In cazurile în care se constata ca debitorul, cu rea-credinta, a încheiat acte frauduloase, transferuri cu caracter patrimonial sau alte operatiuni comerciale, susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor, anularea acestor acte trebuie ceruta în justitie pentru reîntregirea patrimoniului în scopul satisfacerii creditorilor, titularul unor asemenea actiuni neputând fi altul decât lichidatorul. Daca debitorul, anterior deschiderii procedurii falimentului, nu a vândut bunurile din patrimoniul sau pentru achitarea datoriilor acumulate, aceasta vânzare trebuie facuta de lichidator, în conditiile legii, lichidarea patrimoniului mergând pâna la satisfacerea integrala a creantelor. Liberul acces la justitie nu poate fi considerat îngradit, întrucât este evident ca procesul, în care debitorul este parte, este în curs, acesta având si dreptul sa atace cu recurs hotarârile judecatorului-sindic. Obligatia constitutionala a statului de a ocroti proprietatea, indiferent de titular si indiferent de forma acesteia, este una general valabila, atât pentru proprietatea debitorului, cât si pentru proprietatea si creantele creditorilor. Nimeni nu-si poate exercita dreptul de proprietate în mod abuziv, în paguba altora. In acest sens, art. 54 din Constitutie prevede ca "Cetatenii români, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa încalce drepturile si libertatile celorlalti". Obligatia statului de a asigura "libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie" este, de asemenea, o obligatie generala, ce trebuie îndeplinita fara privilegii si fara discriminari. Astfel, legea trebuie sa apere si interesele legitime ale creditorilor. Nici o dispozitie constitutionala nu prevede dreptul sau competenta exclusiva de a autentifica anumite acte, legiuitorul fiind în drept de a deroga printr-o lege de la reglementarile cuprinse într-o alta lege. Pe de alta parte, dreptul judecatorului-sindic de a autentifica prin încheiere actele încheiate de lichidator, prevazut de <>art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 , este instituit tocmai în interesul debitorului, pentru a evita grevarea patrimoniului acestuia cu noi cheltuieli pentru taxe si onorarii. Curtea constata ca nici una dintre dispozitiile legale criticate nu împiedica îndeplinirea, în cadrul procedurii falimentului, a cerintelor unui proces echitabil, prevazute de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Cât priveste paragraful 2 al art. 6 din acelasi act normativ, acesta se refera la prezumtia de nevinovatie în cauzele penale si nu are, asadar, incidenta în cauza de fata.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al <>art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 , republicata,
CURTEA In numele legii DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) si i) si ale <>art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 56/F/2002 al Tribunalului Suceava. Definitiva si obligatorie. Pronuntata în sedinta publica din data de 14 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. Nicolae Popa
Magistrat-asistent, Madalina Ştefania Diaconu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
