Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 376 din 7 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 685 din 29 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ion Tiuca - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Angela Lucia Colososciuc în Dosarul nr. 5.601/2003 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti, Mugur Dorin Baiasu şi Alexandrina Baiasu în Dosarul nr. 2.161/CIV/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de munca şi asigurãri sociale, Gheorghe Marian şi Nicoleta Fediuc în Dosarul nr. 2.337/CIV/2004 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând ca textul criticat a mai fãcut în numeroase randuri obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca acesta nu aduce atingere dispoziţiilor Legii fundamentale. Considera ca textul legal nu are caracter retroactiv şi, totodatã, nu constituie o noutate în materia nulitãţii actelor juridice, deoarece, anterior intrãrii sale în vigoare, soluţia pe care o conţine era deja consacratã în Codul civil.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2005 pronunţatã în Dosarul nr. 5.601/2003 de Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti, Încheierea din 10 ianuarie 2005 pronunţatã în Dosarul nr. 2.161/CIV/2004 şi Încheierea din 30 noiembrie 2004 pronunţatã în Dosarul nr. 2.337/CIV/2004 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de munca şi asigurãri sociale Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepţia a fost ridicatã de Angela Lucia Colososciuc, Mugur Dorin Baiasu şi Alexandrina Baiasu, de Gheorghe Marian şi Nicoleta Fediuc în cauze civile având ca obiect anularea unor acte de vânzare-cumpãrare.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca prevederile legale criticate contravin principiului constituţional al neretroactivitatii legii, întrucât se aplica unor situaţii juridice create înainte de intrarea lor în vigoare, "stabilind cauze de nulitate absolutã în mod retroactiv".
De asemenea, se susţine ca prevederile art. 46 alin. (2) incalca principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consacrat de art. 16 din Constituţie, prin aceea ca se creeazã un dezechilibru pe plan procesual între foştii proprietari şi chiriaşi, aceştia din urma fiind obligaţi la o adevarata probatio diabolica.
În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie, se susţine ca prin anularea retroactivã a titlului de proprietate obţinut cu respectarea condiţiilor legale la data încheierii acestuia se destabilizeaza circuitul juridic, deoarece sunt protejati foştii proprietari care beneficiazã de norme reparatorii în defavoarea chiriaşilor care au dobândit proprietatea "în mod licit".
Instanta de judecata considera ca excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera excepţia neîntemeiatã, arãtând ca asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, statuand ca aceste prevederi sunt constituţionale. În acest sens, a decis ca singurul element novator adus de textul dedus controlului îl constituie consacrarea în terminis, pe cale legalã, a principiului ocrotirii bunei-credinţe, într-un domeniu particular, dar de interes major, acela al regimului juridic privind imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Avocatul Poporului apreciazã textul legal criticat ca fiind constituţional, arãtând ca art. 46 alin. (2) lipseşte de eficienta juridicã actele de înstrãinare a imobilelor preluate de stat fãrã titlu valabil, prin sancţionarea lor cu nulitate absolutã. Ocrotirea interesului dobânditorului de buna-credinţa a fost determinata de ratiuni ce vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile. În acest sens este invocatã jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie prevederile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Curtea constata ca, ulterior sesizãrii sale, <>Legea nr. 10/2001 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o noua numerotare. Astfel, <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (2), având aceeaşi redactare: "Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autorii exceptiei invoca încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, care prevãd urmãtoarele:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe baza de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul legal criticat a mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, prin numeroase decizii, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã cu privire la <>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , raportatã la textele constituţionale invocate, a fost respinsã ce neîntemeiatã. În acest sens, Curtea retine Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 222 din 3 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003, Decizia nr. 92 din 4 martie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004.
În aceste decizii s-a statuat, în esenta, ca, "în conflictul de interese legitime dintre adevãratul proprietar şi subdobanditorul de buna-credinţa al bunului sau imobil, a fost preferat cel din urma. Recunoaşterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credinţa a fost impusa - în baza unor ratiuni cu o aplicare mult mai larga şi care au creat un adevãrat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securitãţii circuitului civil şi a stabilitatii raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, soluţia şi-a aflat asadar suport în ratiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validitãţii aparentei în drept, a cãrui esenta este exprimatã prin adagiul error communis facit jus".
Consacrarea unei astfel de soluţii legislative a fost impusa legiuitorului şi de împrejurarea ca, în aceasta materie, eroarea comuna cu privire la concordanta dintre aparenta şi realitate şi-a avut suportul în cadrul legislativ în vigoare la acel moment, care confirma, cu forta unei prezumţii juris et de jure, ca proprietarul aparent, statul, este adevãratul proprietar. O atare împrejurare justifica pe deplin opţiunea legiuitorului de a conferi bunei-credinţe o eficienta juridicã similarã celei din dreptul comun.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Angela Lucia Colososciuc în Dosarul nr. 5.601/2003 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti, Mugur Dorin Baiasu şi Alexandrina Baiasu în Dosarul nr. 2.161/CIV/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de munca şi asigurãri sociale, Gheorghe Marian şi Nicoleta Fediuc în Dosarul nr. 2.337/CIV/2004 al aceleiaşi instanţe.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
