Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 376 din 30 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 , a Ordonantei Guvernului nr. 22/1996 privind actualizarea si completarea regimului general al contabilitatii, a Legii nr. 245/1998 pentru aprobarea cu modificari si completari a Ordonantei Guvernului nr. 22/1996 , a Ordonantei Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea si completarea Legii contabilitatii nr. 82/1991 , precum si a Legii nr. 310/2002 pentru aprobarea cu modificari si completari a Ordonantei Guvernului nr. 61/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , a <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/1996 , a <>Legii nr. 245/1998 , a <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2001 , precum şi a <>Legii nr. 310/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Continent Marine Enterprise" - S.A. în Dosarul nr. 11.463/2003 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Se apreciazã cã din conţinutul reglementãrilor <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 nu rezultã cã aceasta ar avea caracter de lege organicã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 11.463/2003, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , a <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/1996 , a <>Legii nr. 245/1998 , a <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2001 , precum şi a <>Legii nr. 310/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Continent Marine Enterprise" - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã Legea contabilitãţii este neconstituţionalã, întrucât a fost adoptatã conform procedurii prevãzute pentru legile ordinare, deşi "în cuprinsul sãu, la art. 40 în forma iniţialã, reglementeazã infracţiunea de fals intelectual", încãlcându-se astfel dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, devenit, dupã republicarea Constituţiei, art. 73 alin. (3) lit. h).
În ceea ce priveşte motivarea neconstituţionalitãţii ordonanţelor prin care au fost aduse modificãri Legii contabilitãţii, aceasta constã în susţinerea cã, de vreme ce Legea contabilitãţii este lege organicã, conform art. 114 alin. (1) din Constituţie, devenit art. 115 alin. (1), modificarea acesteia nu putea fi efectuatã prin ordonanţe ale Guvernului. Referitor la legile de aprobare a ordonanţelor respective, autorul excepţiei considerã, pe de o parte, cã acestea nu au fost adoptate cu majoritatea prevãzutã pentru legile organice conform art. 74 alin. (1) din Constituţie, devenit art. 76 alin. (1), iar pe de altã parte, cã legile respective nu puteau aproba ordonanţe emise în domeniul legii organice cu încãlcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din Constituţie.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, considerã cã aceasta este neîntemeiatã, apreciind cã "<>art. 40 din Legea nr. 82/1991 nu incrimineazã infracţiunea de fals intelectual, ca o infracţiune distinctã de cea prevãzutã de art. 298 din Codul penal, ci doar circumscrie aplicarea textului din Codul penal la faptele contrare dispoziţiilor legii contabilitãţii". Pe de altã parte, aratã instanţa, "chiar în ipoteza în care s-ar admite cã prin <>art. 40 din Legea nr. 82/1991 legiuitorul a incriminat o infracţiune distinctã, [...] aceastã împrejurare nu poate duce la schimbarea naturii <>Legii nr. 82/1991 din lege ordinarã în lege organicã, prin încadrarea în dispoziţiile art. 72 lit. f) din Constituţie". Potrivit opiniei instanţei, formularea textului constituţional "sugereazã intenţia legiuitorului constituţional de a include în categoria legilor organice doar actul normativ care reglementeazã cadrul general al dreptului penal, respectiv Codul penal. Ca atare, <>Legea nr. 82/1991 , neavând caracterul de lege organicã, nu se impunea adoptarea acesteia în condiţiile prevãzute de art. 74 alin. (1) din Constituţie".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã, în esenţã, cã "prevederea de la <>art. 37 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, nu incrimineazã infracţiunea de fals intelectual ca atare, ca o infracţiune distinctã de cea prevãzutã la art. 289 din Codul penal, circumstanţiind numai aplicarea Codului penal la fapte contrare dispoziţiilor din Legea contabilitãţii".
Se apreciazã cã "nu era necesar ca <>Legea contabilitãţii nr. 82/1991 sã fi fost adoptatã în regimul prevãzut de Constituţie pentru legile organice, nefiind stabilite infracţiuni noi sau care nu pot fi circumscrise prevederilor Codului penal şi nici pedepse. Mai mult, la art. 37 din Legea contabilitãţii se face în mod expres trimitere, în ce priveşte pedeapsa, la dispoziţiile legale în materie, respectiv Codul penal".
Referitor la critica celorlalte acte normative, Guvernul o considerã, de asemenea, ca fiind neîntemeiatã, întrucât argumentele aduse în susţinerea excepţiei, în întregul ei, "pornesc de la premisa cã <>Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, are natura unei legi organice".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002, ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/1996 privind actualizarea şi completarea regimului general al contabilitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 30 iulie 1996, ale <>Legii nr. 245/1998 pentru aprobarea cu modificãri şi completãri a <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 22 decembrie 1998, ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 august 2001, precum şi ale <>Legii nr. 310/2002 pentru aprobarea cu modificãri şi completãri a <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002.
Critica de neconstituţionalitate constã, în esenţã, în susţinerea cã Legea contabilitãţii, reglementând la art. 40, în redactarea iniţialã, iar în urma republicãrii, la art. 37, infracţiunea de fals intelectual, trebuia adoptatã conform procedurii constituţionale prevãzute pentru legile organice, iar nu conform procedurii prevãzute pentru legile ordinare, aşa cum s-a efectuat în cazul legii respective.
Articolul 37 din Legea contabilitãţii are urmãtorul cuprins:
"Efectuarea cu ştiinţã de înregistrãri inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţã a înregistrãrilor în contabilitate, având drept consecinţã denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectã în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii."
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, la care se face trimitere, art. 289 din Codul penal prevede: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu ştiinţã de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Tentativa se pedepseşte."
Referitor la ordonanţele de modificare a Legii contabilitãţii şi la legile de aprobare cu modificãri şi completãri a acestora, critica se bazeazã pe susţinerea cã <>Legea nr. 82/1991 , fiind lege organicã, întrucât reglementa o infracţiune, nu putea fi modificatã pe calea ordonanţelor emise de Guvern, care, astfel, nu puteau fi nici aprobate prin legi adoptate de Parlament tot conform procedurii prevãzute pentru legile ordinare.
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt art. 72 alin. (3) lit. f), devenit art. 73 alin. (3) lit. h), art. 74 alin. (1), devenit art. 76 alin. (1), şi art. 114 alin. (1), devenit art. 115 alin. (1), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 73 alin. (3) lit. h): "(3) Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora;";
- Art. 76 alin. (1): "Legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adoptã cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere.";
- Art. 115 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
În ceea ce priveşte admisibilitatea excepţiei, Curtea Constituţionalã a stabilit în jurisprudenţa sa, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cã este competentã sã se pronunţe numai asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale de care depinde soluţionarea cauzei (a se vedea în acest sens, de exemplu, <>Decizia nr. 393/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143/1998, şi <>Decizia nr. 63/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998).
În acelaşi timp, Curtea a statuat cã "în situaţia în care [...] este sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a întregului cuprins al unui act normativ, [...] examinând conţinutul sesizãrii şi al cererii formulate în motivarea excepţiei, poate constata cã în realitate autorul excepţiei a atacat dispoziţia legalã incidentã în cauzã (<>Decizia nr. 3/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103/1999).
În cauza de faţã se constatã cã autorul excepţiei s-a adresat instanţei printr-o plângere, solicitând anularea Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. C 34.135 din 8 iulie 2003, încheiat de cãtre intimata Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, prin care a fost sancţionat contravenţional în baza art. 35 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), prin raportare la <>art. 36 alin. (1) din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã. Cu toate acestea, din întreaga motivare a excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã autorul acesteia invocã drept unic motiv de neconstituţionalitate faptul cã art. 37 din Legea contabilitãţii (înainte de republicare, art. 40) prevede o infracţiune, ceea ce nu putea fi reglementat printr-o lege ordinarã, cum este cea în cauzã.
În consecinţã, Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei, prin întreaga motivare, a vizat în exclusivitate constituţionalitatea acestui text de lege.
Or, art. 37 din Legea contabilitãţii, text la care se referã critica de neconstituţionalitate, este irelevant, nefiind aplicabil într-o cauzã în care se contestã procesul-verbal prin care s-a constatat şi sancţionat o faptã contravenţionalã sãvârşitã de cãtre societatea comercialã autor al excepţiei.
În jurisprudenţa sa Curtea a stabilit cã "excepţia nu poate fi ridicatã, iar instanţa în faţa cãreia s-a ridicat nu o poate trimite Curţii Constituţionale decât dacã se referã la neconstituţionalitatea unei dispoziţii, cuprinsã într-o lege sau într-o ordonanţã, de care depinde judecarea cauzei" (<>Decizia nr. 394/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 2 februarie 1998). De asemenea, prin <>Decizia nr. 63/1998 Curtea a stabilit cã "potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, [devenit <>art. 29 alin. (1) dupã modificarea şi republicarea Legii nr. 47/1992 , potrivit <>Legii nr. 232/2004 ], excepţia de neconstituţionalitate poate sã priveascã numai dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei".
În consecinţã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea contabilitãţii, precum şi a ordonanţelor modificatoare ale acestei legi, a legilor de aprobare a acestora, criticate de autorul excepţiei, în exclusivitate, în raport cu acelaşi text de lege, este inadmisibilã.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , a <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/1996 privind actualizarea şi completarea regimului general al contabilitãţii, a <>Legii nr. 245/1998 pentru aprobarea cu modificãri şi completãri a <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/1996 , a <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , precum şi a <>Legii nr. 310/2002 pentru aprobarea cu modificãri şi completãri a <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Continent Marine Enterprise" - S.A. în Dosarul nr. 11.463/2003 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2004.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
OPINIE CONCURENTĂ
Suntem de acord cu soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, dar nu pentru motivul cã aceasta este inadmisibilã, ci pentru faptul cã nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate poate fi o lege sau o ordonanţã. În <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, se precizeazã cã excepţia de neconstituţionalitate poate viza şi numai o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã.
În situaţia în care excepţia se ridicã în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial, este justificatã condiţia de admisibilitate, înscrisã tot în <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, aceea ca legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã, criticatã pentru neconstituţionalitate, sã aibã legãturã cu soluţionarea cauzei supuse judecãţii acelor instanţe. În aceastã privinţã, apreciem ca fiind corecte considerentele deciziei.
De asemenea, apreciem ca fiind corectã şi conformã cu jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale constatarea cã, în situaţia în care autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã o lege ori o ordonanţã în ansamblul sãu, Curtea este îndreptãţitã ca, pe baza criticilor formulate, sã identifice dispoziţiile în concret vizate din actul normativ respectiv, sã constate dacã acele dispoziţii au sau nu au legãturã cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicatã excepţia şi sã statueze, în consecinţã, asupra admisibilitãţii excepţiei.
Nu putem fi de acord, însã, cu faptul cã, în prezenta cauzã, respingându-se excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, nu s-a fãcut distincţia necesarã între cazul în care legea este criticatã pentru neconstituţionalitate extrinsecã, constând în încãlcarea prevederilor constituţionale referitoare la condiţiile, forma sau procedura de adoptare a diferitelor categorii de lege, şi între cazul în care se invocã neconstituţionalitatea intrinsecã a unei legi, respectiv conţinutul sau înţelesul contrar Constituţiei al unor dispoziţii ale legii.
În cauza de faţã <>Legea nr. 82/1991 a fost consideratã de cãtre autorul excepţiei lege organicã, potrivit prevederilor art. 72 alin. (1) lit. f) din Constituţie, anterior revizuirii, şi neconstituţionalã pentru cã nu a fost adoptatã conform prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţie, anterior revizuirii. Rezultã deci cã nu s-a criticat conţinutul sau înţelesul reglementãrilor cuprinse în lege, ci încãlcarea dispoziţiei Constituţiei privind procedura de adoptare a legilor organice.
Dacã legea este adoptatã de Parlament cu nerespectarea procedurii prevãzute de Constituţie, ea este contrarã Legii fundamentale în integralitatea sa, iar, indiferent care dintre dispoziţiile sale au legãturã cu soluţionarea cauzei, excepţia de neconstituţionalitate este admisibilã, întrucât nici o dispoziţie dintr-o lege neconstituţionalã nu poate fi aplicatã.
În speţã, <>art. 37 din Legea nr. 82/1991 nu a fost criticat pentru cã ar avea legãturã cu soluţionarea litigiului supus judecãrii, ci a fost invocat pentru demonstrarea faptului cã reglementãrile cuprinse în acest articol dau caracterul de lege organicã <>Legii nr. 82/1991 , criticatã în ansamblu ca fiind adoptatã cu nerespectarea dispoziţiilor art. 72 alin. (1) lit. f) şi ale art. 74 alin. (1) din Constituţie, anterior revizuirii.
Considerãm cã aceastã criticã nu este întemeiatã şi de aceea am fost de acord cu respingerea excepţiei.
În <>art. 37 din Legea nr. 82/1991 , republicatã, nu se reglementeazã infracţiuni şi, cu atât mai puţin, pedepse ori modul de executare a acestora, ceea ce s-ar putea face numai prin lege organicã. Acest text de lege circumscrie, raportat la activitatea specificã de conducere a contabilitãţii agenţilor economici, a elementului material al infracţiunii de fals intelectual şi face trimitere expresã la legea penalã care incrimineazã aceastã faptã.
Textul nu face nici o precizare derogatorie cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevãzutã şi pedepsitã de art. 289 din Codul penal. Obiectul juridic şi material nemodificate, subiectul activ calificat identic (orice funcţionar definit de art. 147 alin. 2 din Codul penal), latura subiectivã identicã (sãvârşirea faptei, acţiune sau inacţiune, cu intenţie).
Anumite deosebiri de nuanţã s-ar pãrea cã existã între termenii generali folosiţi de Codul penal la descrierea elementului material al laturii obiective şi a rezultatului infracţiunii de fals intelectual şi concretizarea acestora, la specificul activitãţii reglementate în Legea contabilitãţii, dar aceste deosebiri nu sunt de naturã ca datoritã lor <>art. 37 din Legea nr. 82/1991 , republicatã, sã fie consideratã ca o nouã reglementare a infracţiunii.
- Art. 289 din Codul penal prevede: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia..., prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu ştiinţã de a insera unele date sau împrejurãri...";
- Art. 37 din Legea contabilitãţii prevede: "Efectuarea cu ştiinţã de înregistrãri inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţã a înregistrãrilor în contabilitate..."
Efectuarea de înregistrãri inexacte în contabilitate este echivalentã cu atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului. Omisiunea înregistrãrilor în contabilitate este echivalentã cu omisiunea inserãrii unor date sau împrejurãri.
Rezultatul în ambele cazuri constã în denaturarea adevãrului cu prilejul întocmirii unui act oficial, în nereflectarea de înscrisul respectiv a datelor şi a împrejurãrilor reale. Aceasta în evidenţa contabilã se concretizeazã în consecinţa de denaturare a veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectã în bilanţ.
Judecãtor,
Kozsokar Gabor
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
