Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 376 din 26 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 376 din 26 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 598 din 7 august 2015

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean       - preşedinte
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Valentina Bărbăţeanu   - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Verona Dan Gheorghe Maria şi Comşa Alexandra Marina Maria în Dosarul nr. 1.541/113/2014 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.146D/2014 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, părţile Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au transmis note scrise prin care arată că, în opinia lor, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 165/2013, întrucât nu au legătură cu soluţionarea litigiului, şi ale art. 35 din aceeaşi lege, care nu sunt incidente în stadiul procesual în care excepţia a fost ridicată. Totodată, consideră că este neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 165/2013, în considerarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a celor reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 21 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.541/113/2014, Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Verona Dan Gheorghe Maria şi Comşa Alexandra Marina Maria într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o decizie conţinând titlul de despăgubire privind un imobil pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege aflate în diverse localităţi. Instituind termene diferite pentru soluţionarea notificărilor, se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi, întrucât beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei care sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi. Astfel, destinatarii Legii nr. 10/2001 sunt discriminaţi în funcţie de gradul de încărcare a autorităţilor învestite cu soluţionarea acestor cereri.
    7. Se mai susţine că textele de lege criticate aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, acesta fiind permis doar după lungi perioade de timp şi în mod discriminatoriu, şi anume după scurgerea unui termen de 6 luni calculat din momentul expirării celorlalte termene de 12, 24 şi 36 de luni, fără a exista o justificare sau o necesitate de natura celor prevăzute la art. 53 din Constituţie. Se încalcă, totodată, în opinia autorilor excepţiei, şi efectivitatea dreptului de acces la justiţie, reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru cazurile în care dosarele sunt complete, nu se justifică aplicarea acestor termene exagerat de lungi, care echivalează cu prelungirea perioadei de soluţionare a cererilor.
    8. Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece condiţionarea accesului la justiţie de expirarea termenelor prevăzute de art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 reprezintă o măsură de restrângere temporară, justificată prin necesitatea de a înlătura pe viitor disfuncţionalităţi ale procedurii de despăgubire şi care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului de despăgubire.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, texte care au următorul conţinut:
    - Art. 33: "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
    a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;
    b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;
    c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.
    (2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
    (3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
    (4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).";
    - Art. 34: "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.
    (2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.
    (3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.";
    - Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
    (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.
    (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.
    (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.
    (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."
    13. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil şi art. 53 care stabileşte condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă totodată şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată cu prilejul soluţionării cererii formulate de autorii săi pentru obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului lor de despăgubiri unui evaluator autorizat care să stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pentru un imobil revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, imobil care nu poate fi restituit în natură şi pentru care entitatea deţinătoare (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Se solicită, totodată, obligarea Comisiei Centrale la emiterea titlului de despăgubire pe numele reclamanţilor autori ai excepţiei. Curtea observă că instanţa de fond - Tribunalul Brăila - a fost învestită cu soluţionarea acţiunii după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. În consecinţă, controlul de constituţionalitate se situează în domeniul propriu de aplicare a Legii nr. 165/2013, întrucât, la data intrării în vigoare a legii menţionate, dosarul reclamanţilor era înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor), neaflându-se pe rolul unei instanţe de judecată, astfel încât să poată fi pusă în discuţie problema afectării cursului unui proces civil prin intervenţia Legii nr. 165/2013.
    15. Faţă de cadrul procesual mai sus descris, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, neîntrunind condiţia legăturii cu cauza, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Aceasta deoarece textul de lege amintit instituie obligaţia entităţilor învestite de lege de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare Legii nr. 165/2013, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora. Or, autorilor prezentei excepţii le fusese deja emisă de către unitatea deţinătoare o decizie prin care li se recunoştea calitatea de persoane îndreptăţite şi se propunea acordarea de despăgubiri.
    16. În continuare, Curtea observă că procesul de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România presupune două etape, şi anume depunerea notificării prin care se solicită restituirea în natură a bunului, pe de-o parte, şi, pe de altă parte, în cazul acelor imobile care nu pot fi restituite în natură, emiterea titlului de despăgubire, urmată, după caz, de emiterea unui titlu de plată sau a unuia de conversie.
    17. Or, cauza de faţă se circumscrie celei de-a doua etape a procesului de restituire, fiind incident art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
    18. Prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a constatat că art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de acesta sunt aplicabile şi proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.
    19. Dar această situaţie nu se regăseşte în cauza de faţă, înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ca atare, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din lege, nu este aplicabilă cauza de inadmisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
    20. Aşadar, faţă de criticile formulate de autorii excepţiei în ce priveşte art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acesta stabileşte un termen în interiorul căruia trebuie să fie soluţionate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În condiţiile Legii nr. 247/2005, un asemenea termen nu exista, împrejurare ce a condus la apariţia unor întârzieri deosebit de mari în emiterea titlurilor de despăgubire. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, soluţia predominantă în practica instanţelor era aceea de a obliga Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia "într-un termen rezonabil", concept care oferea părţii o oarecare satisfacţie, dar era, totuşi, vag şi incert, rămânând în continuare la dispoziţia autorităţii administrative, care îl putea aprecia în mod arbitrar şi discreţionar. De aceea, reglementarea prin Legea nr. 165/2013 a unui interval de timp fix, cert şi precis determinat, în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor [care, în virtutea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor], să soluţioneze dosarele deja înregistrate, este de natură să asigure un cadru legal apt să dea eficienţă dreptului de proprietate recunoscut persoanelor îndreptăţite.
    21. În acelaşi timp, Curtea reţine că termenele stabilite dau expresie celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, în sensul necesităţii implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluţionarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat.
    22. De asemenea, ulterior adoptării Legii nr. 165/2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat măsurile pentru care a optat legiuitorul român, observând că acesta a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă (Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 119). Totodată, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile aferente prin instituirea unor reguli clare şi previzibile, însoţite de termene imperative şi de un control judiciar efectiv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, prin aceeaşi hotărâre, că Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru soluţionarea cererilor (paragraful 121) şi, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga şi eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluţionare definitivă a pretenţiilor, o atare situaţie excepţională este inerentă complexităţii factuale şi juridice vizând restituirea proprietăţilor preluate abuziv, aşa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei şi nici contrare drepturilor garantate de Convenţie, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce priveşte durata rezonabilă a procedurii (paragrafele 129 şi 131).
    23. Având în vedere aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 va fi respinsă ca neîntemeiată.
    24. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că vizează o altă situaţie decât cea în care se află autorii excepţiei, referindu-se la dosare care urmează să fie transmise Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în cazul lor dosarul de despăgubiri aflânduse deja la acel moment înregistrat la fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. De aceea, excepţia având acest obiect este inadmisibilă, neavând legătură cu cauza.
    25. Curtea constată că este, de asemenea, inadmisibilă şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, care prevede că numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite. Aceasta deoarece autorii excepţiei nu formulează nicio critică referitoare la acestea, neîndeplinind, aşadar, cerinţa motivării impusă prin art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
    26. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, faţă de obiectul litigiului în cadrul căruia s-a ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le stabilesc dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (de exemplu, prin Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014). Or, textul de lege criticat stabileşte că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 pot fi atacate de persoanele care se consideră îndreptăţite la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării şi că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute în articolele menţionate, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la art. 35 alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. În condiţiile inexistenţei unei decizii a entităţii învestite, decizie care să fie susceptibilă de a fi atacată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă.

    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33, art. 34 alin. (2) şi (3) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ridicată de Verona Dan Gheorghe Maria şi Comşa Alexandra Marina Maria în Dosarul nr. 1.541/113/2014 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2015.

                  PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                           AUGUSTIN ZEGREAN

                          Magistrat-asistent,
                          Valentina Bărbăţeanu

                                ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 376 din 26 mai 2015

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"