Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 376 din 26 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (3), art. 649 alin. (1) lit. b) şi ale art. 652 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 8 august 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (3), art. 649 alin. (1) lit. b) şi ale art. 652 din Codul civil, excepţie ridicată de Ileana Rai în Dosarul nr. 17.048/303/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 80D/2014.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus note suplimentare explicative prin care arată că respingerea de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 lit. c) şi art. 45 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, pe motiv că aceste dispoziţii legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a făcut în mod nelegal. Totodată, susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul civil, excepţie cu care a fost sesizată Curtea Constituţională.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile legale criticate stabilesc care sunt părţile comune din clădire şi modul cum se suportă cheltuielile de întreţinere a acestora. Asociaţiile de proprietari au fost create în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seamă interesele locatarilor, legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.117 din 8 septembrie 2011. În continuare, arată că dreptul de proprietate privată consacrat de art. 44 din Constituţie nu trebuie absolutizat, legiuitorul fiind în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Totodată, apreciază că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate privesc mai mult modificarea şi aplicarea legii, ceea ce atrage respingerea ca inadmisibilă a excepţiei, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Decizia civilă nr. 124R din 22 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 17.048/303/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (3), art. 649 alin. (1) lit. b) şi art. 652 din Codul civil, excepţie ridicată de Ileana Rai într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti prin care a fost obligată la plata unei sume reprezentând cheltuieli de întreţinere - fond de reparaţii restante (reparaţia ascensorului). În faţa instanţei de recurs, respectiv Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă prin încheiere, împotriva căreia autoarea excepţiei a formulat recurs, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care a fost admis în parte de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, reţinând sesizarea Curţii Constituţionale cu dispoziţiile legale din Codul civil criticate de autoarea excepţiei şi respingând cererea de sesizare în privinţa art. 3 lit. e) şi art. 45 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi art. 35, art. 44 alin. (1) şi art. 45 din Normele metodologice din 19 decembrie 2007 de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 647 alin. (3) şi art. 652 din Codul civil sunt neconstituţionale, deoarece nu se corelează obligaţiile de plată în cadrul asociaţiei de proprietari, în cazul folosirii părţilor comune, cu suprafaţa reprezentând cotele indivize din suprafaţa utilă. Referitor la dispoziţiile art. 649 alin. (1) lit. b) din Codul civil, susţine că sunt neconstituţionale întrucât o categorie de cetăţeni minoritari au obligaţia să participe la cheltuielile privind ascensorul. Astfel, este încălcat dreptul de proprietate al cetăţenilor care nu folosesc ascensorul şi care locuiesc la etajele inferioare ale imobilului. În reglementarea art. 649 alin. (1) lit. b) din Codul civil ascensorul este enumerat alături de alte elemente, precum fundaţia, scări, holuri, structură de rezistenţă, acoperiş, care prin natura lor sunt indispensabile, în lipsa cărora o clădire nu ar putea exista sau nu ar putea să-şi îndeplinească rolul funcţional. Având în vedere că ascensorul este un mijloc de transport şi nu o cale de acces, nefiind un element indispensabil, consideră că ascensorul ar fi trebuit enunţat la alin. (2) al art. 649 alături de coşurile de fum, uscătoriile, spălătoriile, care sunt considerate părţi comune exclusiv pentru coproprietarii care utilizează aceste utilităţi în conformitate cu proiectul clădirii. Astfel, ascensorul ar trebui considerat parte comună exclusivă pentru coproprietarii care utilizează acest mijloc de transport.
7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În ceea ce priveşte critica adusă art. 649 alin. (1) lit. b) din Codul civil apreciază că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate raportate la art. 16 şi 44 din Constituţie sunt făcute din perspectiva propriei interpretări, fiind, în realitate, nemulţumită de modul de calcul şi de repartizare a cheltuielilor ocazionate de reparaţia ascensorului. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 647 alin. (3) şi art. 652 din Codul civil, apreciază că aceasta nu poate fi susţinută, deoarece stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar alin. (7) al art. 44 din Constituţie prevede că dreptul de proprietate obligă şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, aspect care include şi plata cheltuielilor pentru întreţinerea şi conservarea bunului comun proporţional cu cota-parte din drept a fiecărui coproprietar. În plus, dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal, fără discriminări pe criterii arbitrare, tuturor coproprietarilor unui bun comun, care au obligaţia de a contribui la plata cheltuielilor de întreţinere a acestuia proporţional cu cota-parte din drept a fiecărui coproprietar.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 647 alin. (3), art. 649 alin. (1) pct. b) şi art. 652 din Codul civil, texte de lege care au următorul cuprins:
- Art. 647 alin. (3): "(3) Cheltuielile pentru întreţinerea şi conservarea bunului comun se suportă în mod proporţional cu cota-parte din drept a fiecărui coproprietar. Când bunul comun are caracter accesoriu, în absenţa unei convenţii contrare, cota-parte din drept a fiecărui coproprietar se stabileşte în funcţie de întinderea bunului principal.";
- Art. 649 alin. (1) pct. b): "(1) Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel: [...] b) fundaţia, curtea interioară, structura, structura de rezistenţă, pereţii perimetrali şi despărţitori dintre proprietăţi şi/sau spaţiile comune, acoperişul, terasele, scările şi casa scărilor, holurile, pivniţele şi subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii şi ascensoarele;";
- Art. 652 - Stabilirea cotelor-părţi: "În lipsa unei stipulaţii contrare existente în titlurile de proprietate, cotele-părţi se stabilesc prin raportarea suprafeţei utile a fiecărui spaţiu locativ la totalul suprafeţei utile a spaţiilor locative din clădire.".
13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile din Constituţie ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În fine, mai invocă, prin prisma art. 16 şi 20 din Constituţie, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie privind interzicerea generală a discriminării.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, sub aspectul criticii aduse art. 649 alin. (1) lit. b) din Codul civil considerat a fi neconstituţional, întrucât, pe de o parte, încalcă dreptul de proprietate al locatarilor de la etajele inferioare ale imobilului care nu folosesc ascensorul, dar au obligaţia să participe la cheltuielile ocazionate cu întreţinerea acestuia, iar, pe de altă parte, ascensorul ar fi trebuit enunţat la alin. (2) al art. 649 pentru a putea fi considerat parte comună exclusivă pentru coproprietarii care utilizează acest "mijloc de transport" alături de alte părţi comune considerate ca atare exclusiv pentru coproprietarii care utilizează aceste utilităţi (coşurile de fum, uscătoriile, spălătoriile) în conformitate cu proiectul clădirii, Curtea urmează să respingă critica ca inadmisibilă, deoarece autoarea excepţiei de neconstituţionalitate solicită, în realitate, modificarea soluţiei legislative, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Pe de altă parte, criticile privesc aplicarea şi interpretarea legii, autoarea fiind nemulţumită de modul de calcul şi repartizare a cheltuielilor privind ascensorul, care, de asemenea, excedează competenţei Curţii Constituţionale.
15. Referitor la critica privind art. 647 alin. (3) şi art. 652 din Codul civil potrivit căreia aceste dispoziţii legale sunt neconstituţionale deoarece nu se corelează obligaţiile de plată în cadrul asociaţiei de proprietari, în cazul folosirii părţilor comune, cu suprafaţa reprezentând cotele indivize din suprafaţa utilă, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută. Art. 647 alin. (3), cuprins în Cartea a III-a - Despre bunuri, Titlul II - Proprietatea privată, Capitolul IV - Proprietatea comună, Secţiunea a 3-a - Coproprietatea forţată, Subsecţiunea 1 - Dispoziţii comune din Codul civil, reglementează obligaţia fiecărui coproprietar de a suporta, în mod proporţional cu cota-parte indiviză, cheltuielile pentru întreţinerea şi conservarea bunului comun. Stabilirea cheltuielilor pentru întreţinerea şi conservarea unui bun comun, respectiv suportarea proporţională a cheltuielilor, se face prin raportare la întinderea cotei-părţi ce revine fiecărui proprietar, iar în situaţia în care bunul comun are caracter accesoriu, cota-parte se stabileşte prin raportare la întinderea bunului principal. Art. 652, cuprins în Secţiunea a 3-a - Coproprietatea forţată, Subsecţiunea a 2-a - Coproprietatea asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, pct. I - Părţile comune din Codul civil, prevede modul în care se stabilesc cotele-părţi din imobil prin raportarea suprafeţei utile din imobil la totalul suprafeţelor utile a spaţiilor locative din clădiri. Din textul legal rezultă că cotele-părţi pot fi stabilite prin actele juridice de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor principale, respectiv titlurile de proprietate. Dacă aceste titluri de proprietate nu stipulează nimic referitor la mărimea cotelor-părţi din dreptul de proprietate asupra părţilor comune din imobil, acestea se stabilesc prin raportarea suprafeţei utile a fiecărui spaţiu locativ la totalul suprafeţei utile a spaţiilor locative din clădire. Astfel, art. 652 din Codul civil reprezintă o aplicare particulară a soluţiei legislative a art. 647 alin. (3) teza a doua din Codul civil potrivit căreia, "când bunul comun are caracter accesoriu, în absenţa unei convenţii contrare, cota-parte din drept a fiecărui coproprietar se stabileşte în funcţie de întinderea bunului principal".
16. Din punct de vedere al regimului juridic, proprietatea comună pe cote-părţi se împarte în coproprietate obişnuită şi temporară şi coproprietate forţată şi perpetuă. Referitor la cazul coproprietăţii forţate asupra dotărilor şi utilităţilor comune dintr-un imobil cu mai multe locuinţe, incident în prezenta speţă fiind ascensorul, Curtea constată că, potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, obiectul proprietăţii comune forţate îl constituie toate părţile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă. Şi prevederile art. 649 din Codul civil menţionează părţile comune care fac obiectul coproprietăţii forţate din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente.
17. Potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legală, în sine, nu relevă nicio contradicţie cu textele constituţionale de referinţă. De altfel, art. 44 alin. (7) din Constituţie prevede că "dreptul de proprietate obligă [... ] şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea reţine că, prin reglementările deduse controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
18. Nici invocarea încălcării art. 16 din Constituţie nu poate fi reţinută, normele legale criticate aplicându-se tuturor coproprietarilor unui bun comun, care au obligaţia de a contribui la plata cheltuielilor de întreţinere a acestuia proporţional cu cota-parte din drept a fiecărui coproprietar.
19. În fine, Curtea nu se poate pronunţa asupra constituţionalităţii art. 3 lit. e) şi art. 45 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, din moment ce în mod expres instanţa de judecată, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţia fiind inadmisibilă. Totodată, ridicarea direct în faţa Curţii Constituţionale a excepţiei de neconstituţionalitate nu este posibilă, aceasta invocându-se numai în faţa instanţei de judecată.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 649 alin. (1) lit. b) din Codul civil, excepţie ridicată de Ileana Rai în Dosarul nr. 17.048/303/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 647 alin. (3) şi art. 652 din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 26 iunie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
