Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 376 din 26 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 1 iunie 2012
Petre Lãzãroiu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publicã, excepţie ridicatã de Ecaterina Rotaru în Dosarul nr. 16.037/215/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia civilã, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 788D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã reglementarea criticatã a fost abrogatã prin art. 89 pct. 2 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, soluţia legislativã criticatã fiind preluatã în art. 861 din noul Cod civil. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume, Decizia nr. 143/2003 sau Decizia nr. 627/2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 16.037/215/2009, Tribunalul Dolj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publicã, excepţie ridicatã de Ecaterina Rotaru întro cauzã având ca obiect fond funciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, dreptului la moştenire şi accesului liber la justiţie, deoarece nu poate beneficia de restituirea proprietãţilor preluate abuziv de stat, ca urmare a faptului cã, deşi terenul la care este îndreptãţit este liber, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, conform Legii nr. 247/2005, în instanţã se solicitã anularea titlului sãu de proprietate, pe motiv cã terenul face parte din domeniul public al statului. Mai mult, aratã cã, în situaţia în care titlul de proprietate este anulat şi se invocã faptul cã nu existã teren pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate, autoarea excepţiei nu are nicio altã cale de a primi terenul înapoi, nici mãcar pe calea acţiunii în revendicare.
De asemenea, considerã cã, "prin anularea titlului de proprietate şi negarea dreptului sãu la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament", se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. În final, autoarea excepţiei apreciazã cã trebuie avutã în vedere şi jurisprudenţa CEDO referitoare la restituirea proprietãţilor, deoarece existã numeroase cauze în care statul român a fost obligat la respectarea legilor proprietãţii.
Tribunalul Dolj - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin prevederile de lege criticate nu este restrâns dreptul autoarei excepţiei de a cere şi a obţine în justiţie retrocedarea terenurilor, în conformitate cu Legea fondului funciar nr. 18/1991, ci se statueazã asupra regimului proprietãţii statului privind bunurile ce fac obiectul domeniului public, odatã ce acestea au fost declarate şi încadrate ca atare.
În speţã însã, problema care se pune nu este dreptul la retrocedarea terenului, ci dreptul de a fi stabilit amplasamentul terenului supus restituirii într-un perimetru aflat în domeniul public, fãrã efectuarea formalitãţilor prealabile dezafectãrii acestuia din domeniul public. În susţinerea conformitãţii reglementãrii criticate cu Legea fundamentalã, instanţa invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume, deciziile nr. 143/2003, nr. 107/2004 sau nr. 627/2011, prin care s-a statuat cã prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998 sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, care, la data sesizãrii Curţii Constituţionale, aveau urmãtorul conţinut:
"(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, dupã cum urmeazã:
a) nu pot fi înstrãinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii;
b) nu pot fi supuse executãrii silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;
c) nu pot fi dobândite de cãtre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bunã-credinţã asupra bunurilor mobile.
(2) Actele juridice încheiate cu încãlcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolutã."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, prin art. 89 pct. 2 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, prevederile de lege criticate au fost abrogate.
Soluţia legislativã criticatã a fost însã preluatã, în esenţã, în cuprinsul art. 861 din noul Cod civil, intitulat "Caracterele dreptului de proprietate publicã", care prevede cã "(1) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. [...]
(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobânditã de terţi prin uzucapiune sau, dupã caz, prin posesia de bunã-credinţã asupra bunurilor mobile.
(3) În condiţiile legii, bunurile proprietate publicã pot fi date în administrare sau în folosinţã şi pot fi concesionate ori închiriate."
Având în vedere cã textul legal criticat şi-a produs efectele faţã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în cauza concretã dedusã judecãţii, Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor de lege cu care a fost sesizatã, potrivit principiului tempus regit actum. În acest sens este Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
Autoarea excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetãţeni, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 46 referitor la dreptul la moştenire şi art. 136 alin. (1) şi (6) privind proprietatea. De asemenea, apreciazã cã textul de lege criticat contravine şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã reglementarea criticatã a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate.
În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 143 din 10 aprilie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 3 iulie 2003, şi Decizia nr. 627 din 12 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 22 iulie 2011, prin care Curtea a statuat cã prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998 sunt constituţionale.
Prin aceste decizii, Curtea a constatat cã prevederile legale criticate stabilesc regimul proprietãţii publice, dezvoltând şi precizând conţinutul dispoziţiei art. 136 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãreia "Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile". În temeiul acestui principiu constituţional, dezvoltat prin dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile care fac obiect al proprietãţii publice sunt scoase din circuitul civil general.
Or, este evident cã inalienabilitatea bunurilor care constituie obiect al dreptului de proprietate publicã impune nu numai soluţia interdicţiei înstrãinãrii lor, ci, ca o consecinţã, şi imposibilitatea dobândirii acestora de cãtre terţi prin orice mod de dobândire reglementat de lege, atâta timp cât bunurile îşi pãstreazã regimul juridic de proprietate publicã.
De asemenea, Curtea a constatat cã prin textul de lege criticat nu este restrâns nici dreptul de a formula o acţiune în revendicare, ci se statueazã asupra regimului proprietãţii statului privind bunurile ce fac obiectul proprietãţii publice, odatã ce acestea au fost astfel declarate.
În aceste condiţii, nu este încãlcat nici accesul la justiţie al celor interesaţi şi nici principiul constituţional al egalitãţii în drepturi.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Ca atare, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, ci instituie doar o protecţie legalã a dreptului de proprietate publicã a statului, drept de proprietate asupra cãruia nu se poate dispune, atâta timp cât art. 136 alin. (4) din Constituţie prevede cã bunurile ce fac obiectul acestei forme de proprietate sunt inalienabile.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publicã, excepţie ridicatã de Ecaterina Rotaru în Dosarul nr. 16.037/215/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
