Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 376 din 22 martie 2011 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 528 din 27 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 221/2009, excepţie ridicatã de Hettman Robert-Ludovic în Dosarul nr. 1.927/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.927/108/2010, Tribunalul Arad - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Hettman Robert-Ludovic, într-o cauzã având ca obiect acordarea de despãgubiri în baza Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã sintagma "referitoare la perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989" regãsitã în cuprinsul art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 221/2009 creeazã o situaţie discriminatorie, întrucât exclude din categoria persoanelor îndreptãţite a beneficia de despãgubirile conferite prin legea specialã pe cele care au fost supuse condamnãrilor şi mãsurilor administrative cu caracter politic luate dupã data de 23 august 1944 şi pânã la instaurarea oficialã a regimului comunist din România, la data de 6 martie 1945. Existã situaţii în care persoanele care au fost supuse unor mãsuri administrative cu caracter politic luate faţã de ele în perioada 23 august 1944-6 martie 1945 au obţinut recunoaşterea statutului de persoanã condamnatã sau faţã de care s-a luat o mãsurã administrativã cu caracter politic conform prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictaturã instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri şi ale Ordonanţei de Urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România. Deşi recunoaşterea calitãţii de persoane persecutate politic, condamnate, deportate, internate în lagãre de muncã sau în colonii a fost recunoscutã de actele prevederile de lege menţionate anterior, aceste persoane nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009, întrucât prin folosirea sintagmei în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 în cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (1) şi (4) sunt excluse din categoria persoanelor îndreptãţite de a beneficia de dispoziţiile acestei legi cu caracter reparator.
Tribunalul Arad - Secţia civilã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Din analiza considerentelor încheierii de sesizare, precum şi a notelor autorului excepţiei de neconstituţionalitate reiese cã obiect al excepţiei îl constituie art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009.
Dispoziţiile criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "(1) Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, pronunţatã în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte sãvârşite înainte de data de 6 martie 1945 sau dupã aceastã datã şi care au avut drept scop împotrivirea faţã de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.";
- Art. 3: "Constituie mãsurã administrativã cu caracter politic orice mãsurã luatã de organele fostei miliţii sau securitãţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unitãţi şi colonii de muncã, stabilirea de loc de muncã obligatoriu, dacã au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre urmãtoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 şi Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 2/1950, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 326/1951, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 282 din 5 martie 1958 şi Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcţiunii Generale a Securitãţii Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 şi Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 şi nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securitãţii Statului.";
- Art. 4 alin. (1) şi alin. (2): "(1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevãzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanţei de judecatã sã constate caracterul politic al condamnãrii lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusã şi dupã decesul persoanei, de orice persoanã fizicã sau juridicã interesatã ori, din oficiu, de parchetul de pe lângã tribunalul în circumscripţia cãruia domiciliazã persoana interesatã.
(2) Persoanele care au fãcut obiectul unor mãsuri administrative, altele decât cele prevãzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecatã sã constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 5 alin. (1) şi (4): "(1) Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi, dupã decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevãzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi Decizia nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010;
b) acordarea de despãgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotãrâre de condamnare sau ca efect al mãsurii administrative, dacã bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despãgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotãrârea judecãtoreascã de condamnare s-a dispus decãderea din drepturi sau degradarea militarã.
[...]
(4) Prezenta lege se aplicã şi persoanelor cãrora le-au fost recunoscute drepturile prevãzute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, persoanelor cãrora li s-a recunoscut calitatea de luptãtor în rezistenţa anticomunistã, potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 568/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în mãsura în care se încadreazã în prevederile art. 1, 3 şi 4, precum şi persoanelor care au fost condamnate prin hotãrâri judecãtoreşti pentru sãvârşirea de infracţiuni la care face referire prezenta lege şi care au obţinut desfiinţarea, anularea sau casarea hotãrârilor de condamnare, ca urmare a exercitãrii cãilor extraordinare de atac, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, cu condiţia sã nu fi beneficiat de drepturile prevãzute la alin. (1) lit. a), b) sau c)."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile legale pretins a fi încãlcate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit cãrora cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, precum şi celor ale art. 14 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se referã doar la perioada "6 martie 1945-22 decembrie 1989" şi exclude din categoria persoanelor îndreptãţite de a beneficia de dispoziţiile acestei legi, cu caracter reparator, pe cele care au fost supuse condamnãrilor şi mãsurilor administrative cu caracter politic luate dupã data de 23 august 1944 şi pânã la instaurarea oficialã a regimului comunist din România, la data de 6 martie 1945, deşi calitatea de persoane persecutate politic, condamnate, deportate, internate în lagãre de muncã sau în colonii a fost recunoscutã prin prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999.
Curtea observã cã prevederile criticate fac parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul mãsurilor reparatorii ce se acordã persoanelor privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora.
De asemenea, Curtea constatã cã legiuitorul este liber sã opteze atât în privinţa mãsurilor reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalitãţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretã a persoanelor îndreptãţite de a beneficia de aceste despãgubiri, fãrã ca prin aceasta sã se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetãţeni aflate în situaţii identice.
Criteriul temporal avut în vedere prin aceastã lege reparatorie pentru a se constata caracterul politic al condamnãrii sau al mãsurii administrative asimilate acesteia este departe de a fi unul aleatoriu sau arbitrar (ad similis a se vedea Decizia nr. 422 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 27 mai 2010).
Momentul 6 martie 1945 marcheazã instaurarea dictaturii comuniste, iar 22 decembrie 1989 vizeazã sfârşitul acesteia în România. Prin urmare, perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este circumscrisã în totalitate perioadei dictaturii comuniste, astfel încât opţiunea legiuitorului de a edicta o lege reparatorie numai în privinţa persoanelor aflate în ipoteza art. 1 din lege este una justificatã în mod obiectiv şi raţional.
Aşadar, este neîntemeiatã critica potrivit cãreia sintagma "referitoare la perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989", regãsitã în cuprinsul Legii nr. 221/2009, creeazã o situaţie discriminatorie întrucât exclude din categoria persoanelor îndreptãţite a beneficia de despãgubirile conferite prin legile speciale, respectiv Decretul-lege nr. 118/1990 şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999, pe cele care au fost supuse condamnãrilor şi mãsurilor administrative cu caracter politic luate dupã data de 23 august 1944 şi pânã la instaurarea oficialã a regimului comunist din România, la data de 6 martie 1945, legiuitorul fiind îndreptãţit ca pentru situaţii deosebite sã aplice un tratament juridic diferit. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã egalitatea nu este sinonimã cu uniformitatea, astfel încât, dimpotrivã, pentru situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie sã corespundã un tratament juridic diferit, spre exemplu Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Robert-Ludovic Hettman în Dosarul nr. 1.927/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
