Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 375 din 7 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 375 din 7 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 643 din 22 august 2016

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean       - preşedinte
    Valer Dorneanu         - judecător
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Andreea Costin         - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Societatea Editorilor din România (SER) din Bucureşti în Dosarul nr. 1.943/301/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.284D/2015 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Asociaţia Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice - PERGAM din Bucureşti a depus la dosar un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.685D/2015, nr. 1.826D/2015, nr. 1.836D/2015 şi nr. 107D/2016 având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate având un obiect identic, ridicată de Societatea Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, judeţul Alba, Ioana Măruţescu, Cleonia Copaci şi Mariana Olaru în dosarele nr. 1.757/107/2013, nr. 16.943/3/2013/a1, nr. 10.313/101/2013 şi nr. 1.395/110/2014 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Secţia I civilă şi a II-a civilă.
    5. La apelul nominal răspund, în Dosarul nr. 1.685D/2015, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate doamna avocat Angela Mare din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, şi pentru partea Societatea Leier Rom - S.R.L. din Cluj-Napoca domnul avocat Eugen Constantin Iordăchescu din Baroul Cluj, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
    7. Reprezentanţii părţilor prezente arată că sunt de acord cu măsura conexării.
    8. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
    9. Curtea, având în vedere obiectul similar al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.685D/2015, nr. 1.826D/2015, nr. 1.836D/2015 şi nr. 107D/2016 la Dosarul nr. 1.284D/2015, care a fost primul înregistrat.
    10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Societăţii Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, judeţul Alba, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost invocată şi motivată. Consideră că dispoziţia legală criticată contravine Legii fundamentale din cauza efectelor sale, respectiv din cauza faptului că suspendă o reglementare din Codul de procedură civilă potrivit căreia justiţiabilii care, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi până la data de 31 decembrie 2015, învestesc instanţele de judecată cu soluţionarea unor cereri a căror valoare se situează sub 1.000.000 lei sunt privaţi de o cale importantă de atac, respectiv recursul. Efectele dispoziţiei legale criticate înfrâng principiul egalităţii între justiţiabili, astfel cum este reglementat prin art. 16 din Constituţie, şi înfrâng, de asemenea, dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2), dată fiind aceeaşi inegalitate nejustificată dintre justiţiabili. În concluzie, având în vedere aceste argumente, precum şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie, solicită admiterea excepţiei şi constatarea neconstituţionalităţii art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
    11. Reprezentantul Societăţii Leier Rom - S.R.L. din Cluj-Napoca solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Apreciază că argumentaţia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate este edificată în jurul premisei că dispoziţia legală criticată ar genera o discriminare a anumitor justiţiabili care nu au avut posibilitatea de a fi introdus o acţiune în faţa instanţelor judiciare competente în perioada de aplicare a Legii nr. 2/2013. Arată că a admite critica formulată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ar echivala cu a considera ca neconstituţional orice text legal, inclusiv art. 483 din Codul de procedură civilă, care limitează căile de atac pentru anumite litigii, în funcţie de cuantumul valoric al pretenţiilor care fac obiectul acestora. În concluzie, apreciază criticile de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate, drept care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Depune concluzii scrise.
    12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a arătat că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. În acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul liber la justiţie poate fi supus unor limitări, cu condiţia de a nu fi afectată însăşi substanţa dreptului. În toate cele cinci dosare în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate autorii acesteia au beneficiat de o cale de atac, respectiv apelul, împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă.
    13. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie arată că, de asemenea, instanţa constituţională a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea la momentul de faţă, potrivit principiului tempus regit actum, nu este de natură a afecta principiul egalităţii în drepturi.
    14. În cauză, dispoziţia legală criticată stabileşte un tratament egal pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie, determinată după un criteriu obiectiv, acela al obiectului acţiunii.
    15. Apreciază că, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cele reţinute în deciziile nr. 350 din 7 mai 2015, nr. 500 din 30 iunie 2015 şi nr. 517 din 7 iulie 2015 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    16. Prin Decizia civilă nr. 693R din 17 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.943/301/2014, Curea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Societatea Editorilor din România (SER) din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii civile prin care a fost respins apelul declarat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    17. Prin încheierile din 10 noiembrie şi 8 decembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.757/107/2013 şi nr. 10.313/101/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2), respectiv a dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţii ridicate de Societatea Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, judeţul Alba, şi de Cleonia Copaci în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva unor decizii civile prin care a fost respins apelul declarat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a fost admis apelul formulat de partea pârâtă.
    18. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2015 şi Decizia nr. 8 din 13 ianuarie 2016, pronunţate în dosarele nr. 16.943/3/2013/a1 şi nr. 1.395/110/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţii ridicate de Ioana Măruţescu şi de Mariana Olaru în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva unor decizii civile prin care au fost respinse apelurile declarate de autoarele excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se critică, în esenţă, modalitatea în care s-a reglementat exercitarea căii de atac a recursului pentru cauze înregistrate până la data de 31 decembrie 2015. Astfel, recursul poate fi exercitat doar pentru cauze a căror valoare depăşeşte 1.000.000 lei, iar pentru cauze înregistrate începând cu data de 1 ianuarie 2016 cu acelaşi obiect, calea de atac a recursului se poate promova pentru litigii a căror valoare depăşeşte suma de 500.000 lei. Se arată că astfel se generează o discriminare între anumite categorii de justiţiabili, în sensul că cei ale căror cereri, introduse până la data de 31 decembrie 2015, cu o valoare peste 500.000 lei, dar sub plafonul de 1.000.000 lei prevăzut de textul de lege criticat, sunt privaţi în mod nejustificat de calea de atac a recursului, pe când justiţiabilii care introduc cereri după data de 1 ianuarie 2016 şi a căror valoare se situează peste pragul valoric de 500.000 lei vor avea deschisă calea de atac a recursului.
    20. Dreptul anumitor categorii de justiţiabili de a supune controlului unei instanţe de recurs hotărârile judecătoreşti pronunţate cu încălcarea legii, pe o anumită perioadă de timp, este încălcat în condiţiile în care, pentru aceeaşi cauză, altor justiţiabili li se permite exercitarea controlului de legalitate asupra hotărârilor pronunţate de instanţele de apel, singurul criteriu stabilit de legiuitor fiind data sesizării instanţei, respectiv anterior sau ulterior datei de 1 ianuarie 2016, ceea ce determină o discriminare între cetăţeni şi îngrădeşte accesul la justiţie prin privarea de calea de atac a recursului pentru o anumită categorie de justiţiabili.
    21. Se mai apreciază că prin conţinutul său normativ art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 încalcă şi principiul neretroactivităţii legii prevăzut la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
    22. Astfel, se apreciază că imposibilitatea exercitării căii de atac a recursului determinată de un criteriu pecuniar este de natură să împiedice aplicarea efectivă a principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi, în general, şi egalităţii în faţa justiţiei, în special.
    23. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 967 din 20 noiembrie 2012.
    24. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului de care acesta dispune în ceea ce priveşte reglementarea cadrului legal în care pot fi exercitate căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
    25. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, nu instituie discriminări şi nu contravine principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept în condiţiile în care Curtea Constituţională a statuat că este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie care reiese şi din dispoziţiile art. 126 din Constituţie. Nu se poate reţine încălcarea principiului accesului liber la justiţie în condiţiile în care legea nu prevede calea de atac a recursului în cererile care se situează sub un anumit criteriu valoric.
    26. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    27. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    28. Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.826D/2015, nr. 1.836D/2015 şi nr. 107D/2016 şi apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    29. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    30. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    31. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. XVIII şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. În realitate, având în vedere obiectul criticii de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, care au următoarea redactare: "(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
    32. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textele de lege criticate au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, astfel că, în prezent, art. XVIII alin. (1) stabileşte că dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017, iar termenul prevăzut la art. XVIII alin. (2) a fost prelungit până la 31 decembrie 2016.
    33. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparţial şi egal al justiţiei şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se mai invocă dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    34. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în cuprinsul art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt enumerate hotărârile care nu pot fi supuse recursului, printre care se numără şi cele cu privire la cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv, acestea fiind vizate de autorii prezentei excepţii.
    35. Prin textul de lege criticat, cuprins în Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, s-a stabilit însă că de la 15 februarie 2013 (data intrării în vigoare atât a Legii nr. 2/2013, cât şi a Codului de procedură civilă) şi până la 31 decembrie 2015 nu pot fi atacate cu recurs hotărârile cu privire la cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 acest termen a fost prelungit până la 1 ianuarie 2017, după această dată urmând să se aplice prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă care exclud de la calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate cu privire la cereri în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.
    36. Autorii excepţiei sunt nemulţumiţi, aşadar, de faptul că pe intervalul de timp cuprins între 15 februarie 2013 şi 1 ianuarie 2017 nu pot fi atacate cu recurs hotărârile pronunţate cu privire la cereri în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv, urmând ca, după această dată, să se aplice prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care stabilesc o valoare mai mică, de 500.000 lei.
    37. Faţă de aceste critici, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a statuat că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate, fără ca aceste diferenţe să aibă semnificaţia unei discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014, paragraful 31).
    38. Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 privind accesul liber la justiţie din Constituţie, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituite obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.
    39. De asemenea, Curtea a reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, cu referire la deciziile nr. 99 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005, nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, sau nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012).
    40. Or, în cauza de faţă, autorii excepţiei au avut acces la judecarea cauzei în primă instanţă, precum şi în apel. Aşadar au beneficiat de o cale de atac, care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.
    41. Aceleaşi considerente au fost reţinute, de altfel, de Curtea Constituţională şi în Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, prin care au fost examinate prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin prisma faptului că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, era posibil accesul la calea de atac a recursului în acţiunile având ca obiect cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.
    42. În ceea ce priveşte invocarea încălcării principiului neretroactivităţii legii Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, atât timp cât dispoziţia legală criticată se aplică pentru viitor, de la data intrării în vigoare, fără a produce efecte retroactive.
    43. Referitor la invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, de vreme ce nu a fost constatată încălcarea vreunui drept sau libertăţi fundamentale.
    44. În fine, în ceea ce priveşte invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, Curtea reţine că considerentele care au fundamentat soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată prin decizia amintită vizează aspecte specifice modului de reglementare a normelor constatate cu acel prilej ca fiind neconstituţionale, care nu se regăsesc în cazul normelor ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

    45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Societatea Editorilor din România (SER) din Bucureşti în Dosarul nr. 1.943/301/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Societatea Euro Transilvania - S.R.L. din Căptălan, judeţul Alba, şi de Cleonia Copaci în dosarele nr. 1.757/107/2013 şi nr. 10.313/101/2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Ioana Măruţescu şi de Mariana Olaru în dosarele nr. 16.943/3/2013/a1 şi nr. 1.395/110/2014 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 7 iunie 2016.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                                 Andreea Costin

                                    --------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 375 din 7 iunie 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"