Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 374 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicatã de Asociaţia Judeţeanã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi din Suceava în Dosarul nr. 1.203/39/2009 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.200D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 25 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.203/39/2009, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicatã de Asociaţia Judeţeanã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi din Suceava. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile criticate, permiţând stabilirea cuantumului taxelor de licenţiere şi autorizare prin hotãrâre a Guvernului, contravin prevederilor art. 56, art. 115 alin. (6) şi art. 139 din Constituţie. Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2008, cu urmãtorul conţinut: "Cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 56 referitoare la contribuţii financiare, art. 115 alin. (6) referitoare la delegarea legislativã şi art. 139 referitoare la impozite, taxe şi alte contribuţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a pronunţat cu privire la dispoziţiile criticate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în cauza de faţã. Astfel, prin Decizia nr. 883 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, Curtea a statuat cã stabilirea taxelor aferente licenţelor de pescuit, permiselor de pescuit şi a autorizaţiilor de pescuit a fost realizatã prin prevederile art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 23/2008, act normativ de reglementare primarã. Ceea ce se deleagã la nivelul actului normativ secundar este stabilirea cuantumului taxei, deci nu a taxei în sine. Raţiunea art. 139 alin. (1) din Constituţie este aceea de a crea un sistem unitar de impunere la nivel naţional prin prevederea în cuprinsul actelor de reglementare primarã a tuturor impozitelor, taxelor sau a altor contribuţii care se fac venit la bugetul de stat. Deşi textul de referinţã nu vizeazã şi stabilirea în concret a cuantumului taxei, acest lucru nu echivaleazã, însã, cu posibilitatea acordatã Guvernului ca printr-un act de reglementare secundarã sã impunã un cuantum exagerat sau excesiv al taxei, pentru cã, în acest caz, s-ar încãlca art. 56 alin. (2) din Constituţie. Faptul cã ordonanţa de urgenţã nu prevede criterii în funcţie de care sã se stabileascã acest cuantum al taxei nu înseamnã cã hotãrârea de Guvern care se emite în organizarea executãrii legii nu trebuie sã ţinã cont de art. 56 alin. (2) din Constituţie. Din contrã, cuantumul taxei trebuie sã fie unul echitabil şi sã reflecte valoarea contraprestaţiei la care este îndrituit plãtitorul unei asemenea taxe. Astfel, se observã cã delegarea pe care o prevede actul de reglementare primarã este limitatã de impunerea, prin hotãrârea de Guvern ce va fi adoptatã, a unui cuantum al taxei în cauzã, conform cerinţelor constituţionale ale art. 56 alin. (2). Numai depãşirea vãditã a acestei delegãri atrage nelegalitatea actului de reglementare secundarã care vizeazã cuantumul taxei, situaţie pe care o poate constata chiar şi instanţa de judecatã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicatã de Asociaţia Judeţeanã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi din Suceava în Dosarul nr. 1.203/39/2009 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2011.
