Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 374 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata si ale art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 18 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã şi <>art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "General Transilvania Exim" - S.R.L. din Drãgãneşti în Dosarul nr. 705/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã avocatul Cristian Pustin pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, autorul excepţiei aratã cã, deşi <>Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 nu mai este în vigoare, soluţia legislativã criticatã a fost preluatã de actul abrogator, respectiv <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 , şi solicitã Curţii sã se pronunţe faţã de art. 2 alin. 1 lit. b) din acest act normativ. În ceea ce priveşte <>art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , aratã cã redactarea acestui text de lege permite interpretãri ce contravin dispoziţiilor constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 nu mai este în vigoare, iar reglementarea actualã a taxei pe valoarea adãugatã, cuprinsã în <>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu mai cuprinde soluţia legislativã criticatã. În ceea ce priveşte <>art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , considerã cã acesta nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei şi pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã şi <>art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "General Transilvania Exim" - S.R.L. din Drãgãneşti cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 338/CA/2005-PI din 28 noiembrie 2005, pronunţatã de Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 5.976/CA/2004.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 , prin formularea lor ambiguã, permit interpretãri eronate, precum aceea cã includ "şi operaţiunile strict contabile cu bunuri efectuate în cadrul asociaţiei în participaţiune care de facto şi de jure nu presupun un transfer de proprietate", încãlcându-se astfel prevederile constituţionale referitoare la libertatea economicã, la aşezarea justã a sarcinilor fiscale, la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi la obligaţia statului de a asigura valorificarea tuturor factorilor de producţie. Art. 186 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã, prevãzând posibilitatea desfiinţãrii şi înlocuirii actului administrativ fiscal, permite efectuarea unor controale repetate la nesfârşit, ceea ce este de naturã sã bulverseze activitatea operatorului de comerţ controlat şi sã creeze o stare de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia obligaţiilor sale faţã de stat pânã când se vor recunoaşte rezultatele noului control fiscal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã <>Legea nr. 571/2003 , care reglementeazã în prezent taxa pe valoarea adãugatã, nu a preluat soluţia legislativã a <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 , criticatã de autorul excepţiei, iar în ceea ce priveşte <>art. 186 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , considerã cã dispoziţiile constituţionale invocate nu sunt incidente, în speţã fiind vorba despre stricta aplicare a legii.
Avocatul Poporului aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 a fost expres abrogatã, iar soluţia legislativã din art. 2 alin. 1 lit. b) nu este pãstratã în actul normativ în vigoare care reglementeazã domeniul respectiv, şi anume <>Legea nr. 571/2003 . Astfel, excepţia privind acest text de lege este inadmisibilã. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , aratã cã acestea constituie norme de procedurã şi nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, şi <>art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. În ceea ce priveşte acest din urmã text de lege, Curtea constatã cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile alin. (3).
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- <>Art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 : "În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind operaţiunile cu platã, precum şi cele asimilate acestora, potrivit prezentei ordonanţe, efectuate de o manierã independentã de cãtre persoane fizice sau juridice, privind: [...]
b) transferul proprietãţii bunurilor imobiliare între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţii publice sau persoane fizice;";
- <>Art. 186 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 : "Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmeazã sã se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi care se referã la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private; art. 45 privind libertatea economicã; art. 56 alin. (2) şi (3) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale şi stabilirea acestora numai prin lege; art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi art. 139 alin. (1) referitoare la stabilirea numai prin lege a impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului de stat.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, anterior sesizãrii sale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 a fost expres şi integral abrogatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adãugatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 15 martie 2000. Aceasta, la rândul ei, a fost abrogatã şi înlocuitã prin <>Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 15 septembrie 2003, care, de asemenea, a fost integral şi expres abrogatã prin <>art. 298 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
În prezent taxa pe valoarea adãugatã este reglementatã în titlul VI al Codului fiscal, respectiv art. 126 stabileşte sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, iar art. 128 determinã operaţiunile impozabile. În redactarea acestor noi texte de lege nu este preluatã esenţa soluţiei legislative anterioare, consideratã de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionalã.
De altfel, Curtea constatã cã autorul excepţiei criticã în special Normele de aplicare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 , aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 512/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 11 septembrie 1998, dispoziţii a cãror formulare poate determina aplicarea abuzivã a textului de lege.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , nici dispoziţiile unui act normativ care nu mai este în vigoare şi nici normele de aplicare aprobate printr-o hotãrâre a Guvernului nu pot constitui obiectul controlului de constituţionalitate exercitat în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie. Astfel, în privinţa <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 , excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca fiind inadmisibilã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 186 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , Curtea constatã cã acest text de lege face parte din reglementarea modului de soluţionare de cãtre organele finanţelor publice a contestaţiilor formulate împotriva actelor de constatare şi a dispoziţiilor fiscale. Textul criticat are în vedere situaţia în care se constatã cã actul administrativ fiscal a fost greşit întocmit, contestaţia fiind întemeiatã. În consecinţã, aceasta prevede cã, prin decizia de soluţionare a contestaţiei, actul administrativ iniţial poate fi desfiinţat integral sau în parte, întocmindu-se un nou act administrativ fiscal, cu respectarea întocmai a dispoziţiilor deciziei.
Din acest text de lege nu rezultã însã cã întocmirea noului act administrativ fiscal ar implica necondiţionat efectuarea unui nou control fiscal şi cu atât mai puţin şirul nesfârşit al controalelor. Oricum, efectuarea controalelor de cãtre organele competente ale administraţiei financiare la agenţi economici cu privire la respectarea legislaţiei şi a disciplinei financiare nu poate fi consideratã ca fiind contrarã principiului constituţional al libertãţii economice, întrucât şi aceastã libertate trebuie sã se manifeste cu respectarea cadrului legal.
Prevederile art. 56, art. 135 şi art. 139 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã, întrucât nu vizeazã efectuarea controalelor fiscale, stabilirea şi valorificarea rezultatelor acestora şi nici procedura de soluţionare a contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "General Transilvania Exim" - S.R.L. din Drãgãneşti în Dosarul nr. 705/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 186 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
