Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 373 din 4 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art 2 alin. (2) teza finala si ale art. 45 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 454 din 25 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art 2 alin. (2) teza finalã şi ale <>art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Alessandro Leone Pastia şi Ana Maria Cândea în Dosarul nr. 17.134/2/2004, (2.604/2004) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspund pãrţile Ion Ganea, Mihaela Rodica Ganea şi Rozalia Szathmary, prin avocat, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte pãrţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul pãrţilor prezente solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând în acest sens practica Curţii Constituţionale în materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã conformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 17.134/2/2004, (2.604/2004), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art 2 alin. (2) teza finalã şi ale <>art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Alessandro Leone Pastia şi Ana Maria Cândea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile <>art. 2 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituţie, deoarece creeazã, pentru imobilele preluate fãrã titlu valabil, un regim juridic diferit de cel stabilit prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, prin care s-a statuat cã imobilele preluate fãrã titlu nu pot face obiect al dreptului de proprietate al statului. Or, potrivit <>art. 2 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 10/2001 , susţin autorii excepţiei, persoanele ale cãror imobile au fost preluate fãrã titlu valabil îşi pot exercita calitatea de proprietar numai dupã primirea deciziei sau a hotãrârii judecãtoreşti de restituire, ceea ce echivaleazã în opinia lor cu o îngrãdire a exercitãrii dreptului de proprietate, şi anume a prerogativei dispoziţiei. Se mai susţine cã în acest fel sunt încãlcate şi principiile constituţionale ale egalitãţii în drepturi, garantãrii dreptului de proprietate şi condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) şi (2) din lege se susţine cã aceste prevederi legale recunosc valabilitatea contractelor de vânzare-cumpãrare încheiate de stat, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentalã.
Sunt criticate şi prevederile art. 45 alin. (5) din acelaşi act normativ, faţã de dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã, deoarece, în opinia autorilor excepţiei, textul de lege criticat restrânge în mod nejustificat dreptul la acţiunea în constatarea nulitãţii absolute a actelor de vânzare-cumpãrare a imobilelor ce intrã sub incidenţa <>Legii nr. 10/2001 .
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile art. 2 alin. (2) teza finalã şi ale <>art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 2 alin. (2): "Persoanele ale cãror imobile au fost preluate fãrã titlu valabil îşi pãstreazã calitatea de proprietar avutã la data preluãrii, pe care o exercitã dupã primirea deciziei sau a hotãrârii judecãtoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi."
Art. 45 alin. (1), (2) şi (5): "(1) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacã au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrãinãrii.
(2) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu bunã-credinţã. [...]
(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietãţii private, art. 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 147 alin. (4) teza a doua privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale.
De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 14 din aceeaşi Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Autorii excepţiei susţin cã prevederile <>art. 2 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituţie, privind efectele general obligatorii ale deciziilor Curţii Constituţionale, prin aceea cã instituie un regim juridic diferit de cel reglementat prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, prin care s-a statuat cã imobilele preluate de stat fãrã titlu nu pot face obiect al dreptului de proprietate al acestuia.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituţie nu au relevanţã în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, fiind vorba de invocarea unei decizii a Curţii Constituţionale pronunţate în cadrul controlului a priori exercitat înainte de promulgarea Legii pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, devenitã <>Legea nr. 112/1995 , lege adoptatã cu respectarea art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituţie, privind efectele general obligatorii ale deciziilor Curţii Constituţionale.
Mai mult, contrar celor arãtate în motivarea excepţiei, Curtea constatã cã <>art. 2 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 10/2001 prevede cã persoanele îndreptãţite la restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice, fãrã titlu valabil, îşi pãstreazã calitatea de proprietar, de la data preluãrii, astfel încât textul de lege criticat nu derogã de la regimul juridic al imobilelor preluate de stat fãrã titlu valabil, imobile care, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu au fãcut obiect al dreptului de proprietate al statului şi în privinţa cãrora statul a exercitat exclusiv atributele posesiei şi folosinţei.
Autorii excepţiei mai invocã şi contrarietatea dintre prevederile <>art. 2 alin. (2) teza finalã din Legea nr. 10/2001 şi principiile constituţionale ale egalitãţii în drepturi, garantãrii dreptului de proprietate şi condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Curtea constatã cã aceste susţineri nu pot fi reţinute, pentru urmãtoarele considerente:
<>Legea nr. 10/2001 recunoaşte persoanelor îndreptãţite la restituirea imobilelor preluate abuziv calitatea de proprietar avutã la data preluãrii, însã restituirea în naturã a imobilului şi implicit exercitarea dreptului de proprietate se fac numai în urma constatãrii dreptului de proprietate, fie prin decizie a autoritãţii administrative implicate în aplicarea legii, fie prin hotãrâre judecãtoreascã, în cazul în care deciziile acesteia sunt atacate în justiţie.
Astfel încât, dispunând cã proprietarul se poate bucura de toate atributele dreptului sãu numai pentru viitor, dupã primirea deciziei sau hotãrârii judecãtoreşti de restituire, legiuitorul nu a fãcut altceva decât sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitãri rezonabile în exercitarea acestui drept, în vederea asigurãrii securitãţii circuitului juridic, în deplinã conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentalã.
Pentru aceste considerente textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietãţii private, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi nici ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea în drepturi, aceasta nu este întemeiatã, dat fiind faptul cã textul de lege criticat se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare.
Curtea constatã cã prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii, nu au relevanţã în cauzã.
II. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, se constatã cã aceste prevederi legale au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi alin. (2) din Legea fundamentalã, şi cu o motivare asemãnãtoare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Curtea a statuat cã prevederile <>art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 45 alin. (1), au în vedere actele juridice de înstrãinare a imobilelor preluate cu titlu valabil, asupra cãrora statul a devenit proprietar. S-a mai arãtat în decizia menţionatã cã titularul iniţial al dreptului de proprietate, nemaiavând calitatea de proprietar la data înstrãinãrii bunului de cãtre stat, nu poate sã invoce încãlcarea unui drept inexistent, astfel încât prevederea legalã criticatã nu contravine principiului constituţional al garantãrii dreptului de proprietate consacrat de art. 44 din Legea fundamentalã.
Referitor la prevederile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , devenit <>art. 45 alin. (2), prin Decizia nr. 145 din 25 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 aprilie 2004, Curtea a constatat cã acest text de lege nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind protecţia proprietãţii private. În decizia menţionatã s-a statuat cã prevederea legalã criticatã recunoaşte validitatea titlului de proprietate al dobânditorului de bunã-credinţã al unui imobil preluat de stat fãrã titlu valabil, însã nu consacrã prevalenţa acestuia faţã de titlul proprietarului iniţial, titlu a cãrui existenţã este recunoscutã în mod similar de legiuitor, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Autorii excepţiei susţin şi neconstituţionalitatea art. 45 alin. (5) din acelaşi act normativ faţã de dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã.
Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare asemãnãtoare celei formulate în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 372 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, Curtea a statuat cã în cauzã nu este vorba despre o restrângere a exerciţiului dreptului de acţiune în justiţie al persoanelor interesate, ci, în fapt, de condiţionarea exercitãrii acestui drept de respectarea anumitor termene procedurale, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, (Cauza "Golder contra Regatului Unit", 1975), potrivit cãreia, "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut", existând "posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art 2 alin. (2) teza finalã şi ale <>art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Alessandro Leone Pastia şi Ana Maria Cândea în Dosarul nr. 17.134/2/2004, (2.604/2004) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
