Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 372 din 26 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 şi art. 386 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 4 august 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 şi art. 386 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Minel Popescu în Dosarul nr. 5.896/204/2013 al Judecătoriei Câmpina şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 20D/2014.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 10 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.896/204/2013, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Minel Popescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei sentinţe pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală din 1968.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, deşi se poate dispune începerea urmăririi penale faţă de o persoană, aceasta nu se poate apăra, întrucât s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta, nefiind citată. Mai arată că este nemulţumit şi de împrejurarea că nu poate exercita calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare împotriva sentinţei pronunţate potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală din 1968, întrucât alin. 10 al aceluiaşi articol impune caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor astfel pronunţate.
6. Judecătoria Câmpina opinează că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968. Însă, ţinând seama de notele autorului excepţiei, de considerentele încheierii de sesizare, de adresa de înaintare a actelor de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi de Decizia nr. 766/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011 rezultă că, în realitate, obiect al excepţiei îl constituie art. 278^1 alin. 4 şi art. 386 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968, Curtea urmând să se pronunţe asupra acestor dispoziţii. Textele criticate au următorul conţinut:
- Art. 278^1 alin. 4: "Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia."
- Art. 386 alin. 1 lit. a): "(1) Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;".
12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la Dreptul la apărare, precum şi prevederile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prezenta excepţie a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. Astfel, prin Sentinţa penală nr. 341 din 4 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.289/204/2013, Judecătoria Câmpina a admis plângerea formulată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de procuror şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de autorul excepţiei din prezenta cauză. Întrucât acesta din urmă apreciază că la un termen anterior nu a fost citat, a înţeles să formuleze contestaţie în anulare împotriva hotărârii mai sus menţionate, prilej cu care a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate.
14. Aşa fiind, ţinând seama de criticile formulate de autor, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968 sunt menite să înlăture eventualele abuzuri în justiţie, în sensul tergiversării soluţionării cauzelor, dând expresie dreptului la un proces echitabil şi principiilor înfăptuirii justiţiei în statul român de drept. Astfel, judecata cauzei în lipsa părţii care a fost citată în condiţiile legii este o soluţie care decurge în mod firesc din natura procesului judiciar menit să pună capăt conflictului juridic dedus judecăţii şi să restabilească ordinea de drept, fără întârzieri datorate dezinteresului sau relei-credinţe a părţilor în litigiu. De asemenea, prevederile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât nu creează privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare şi nu aduc nicio atingere dreptului la apărare al părţilor, care îşi pot angaja apărător, pot propune probe şi, în general, se pot prevala, fără nicio îngrădire, de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege.
15. În plus, ca o garanţie suplimentară a exercitării drepturilor mai sus arătate, legiuitorul a prevăzut, în alin. 4 ultima teză a art. 278^1 din Codul de procedură penală, posibilitatea judecătorului de a lua măsuri pentru prezentarea persoanei lipsă, atunci când consideră că este absolut necesară prezenţa acesteia.
16. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat în Decizia nr. 837 din 16 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
17. Distinct de aceste argumente, Curtea mai constată că autorul excepţiei este nemulţumit de modul în care s-a desfăşurat cercetarea penală, precum şi judecata, în cauza în care a avut calitatea de intimat. Astfel, acesta susţine că nu a avut posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu şi nu i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată".
18. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968, Curtea constată că acestea reglementează cu privire la calea de atac a contestaţiei în anulare. Astfel, aceasta este o cale extraordinară de atac, care, în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, este stabilită prin lege şi se exercită în limitele acesteia. Împrejurarea că art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală impune caracterul definitiv al soluţiilor pronunţate de judecător cu prilejul dezlegării pricinilor privitoare la plângerile formulate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror nu conferă dispoziţiilor procedural penale referitoare la contestaţia în anulare caracter neconstituţional. Astfel, critica formulată nu se întemeiază pe contrarietatea dispoziţiilor legale atacate cu prevederile ori principiile constituţionale, ci vizează aspecte ce ţin de domeniul autorităţii legiuitoare, în sensul modificării şi completării prevederilor legale în sensul dorit de autor. O omisiune de reglementare de felul aceleia nu ar putea fi remediată pe calea contenciosului constituţional, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
19. În concluzie, Curtea urmează a respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968 şi, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Minel Popescu în Dosarul nr. 5.896/204/2013 al Judecătoriei Câmpina.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Câmpina şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 26 iunie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
